Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Alpinet lists - alpinet2k

Bookmark and Share

From: Zsolt TOROK <t...@indd.tim.ro>
Date: Tue, Jan 17, 2006, 8:36 pm
Subject: [a] stire a la Ierevan despre Parcul National Muntii Macinului
Se mai mira unii ca o scriu din cand in cand ca este bine sa te feresti de jurnalisti ca de dracu.

Mai jos aveti o stire de azi, 17 ianuarie 2006, aparut intr-un cotidian (cred ca este Romania Libera, deoarece parca asa imi aduc aminte ca la editia din Constanta scrie Amihulesei, semnatarul articolului de mai jos).

Pai, stirea este adevarata, in sensul ca pana in urma cu vreun ani si ceva se executau dinamitari in perimetrul exploatarii de granit care functiona normal pana atunci in baza unui HG anterior altui HG care a modificat limitele Parcului National Muntii Macin astfel incat cei de la societatea respctiva s-au trezut in ilegalitate peste noapte.

Insa stiu din discutiile de la un sir intreg de sedinte ale Administratiei Parcului National Muntii Macin, ca administratia respectiva era impotriva continuarii exploatarii prin dinamitare si nu vreoia sa aprobe sub nici o forma acest mod de extractie a granitului, chiar daca o parte din unitatea respectiva era in afara perimetrului parcului, dar in imediata vecinatate a acestuia.

La fel si partea cu schitul (in fine, manastirea) la care face referire jurnalistul.

Pai, in primul rand: acel primordiu de lacas de cult cu siguranta ca este in afara limitei parcului.

OK, este in apropierea granitei parcului, dar in afara ei.

In al doilea rand: sunt extrem de curios daca vreo directie silvica este abilitata sa emita autorizatii de constructie.

As avea mari dubii in acest sens.

Un punct de vedere sau o aprobare pentru a fi construit ceva in zonele adminsitrate de o unitate silvica, da, dar asta este cu totul alta chestiune.

Pe deasupra, daca este si in afara perimetrului administrat de o Directie Silvica, atunci organele silvice in cel mai bun caz pot sa formuleze un punct de vedere legata de o constructie din vecinatatea zonei pe care o gestioneaza.

Si cum mama (sau matusa Tamara) putea Directia Silvica Tulcea sa concesioneze un teren pe care il are in proprietate de fapt Consiliul Local Macin?

Hai sa fim seriosi!

Bine, formularea jurnalistului este asa de dibace la acest detaliu incat lasa in ceata toati cititorii daca nu sunt atenti macar putin la ceea ce scrie respectivul.

Adica, n-as vrea sa ma intelegit gresit, nu vreau sa iau apararea Adminsitratiei PN Muntii Macin sau RNP-ului, dar da-o-ncolo de treaba!

In ceea ce priveste introducerea turistilor in padurile Letea si Caraorman, poate nu strica de mentionat in treacat ca turisti erau introdusi "pe sest" si de catre cealalta administratie, la vremea in care inca nu incheiasera protocolul cu Directia Silvica Tulcea.

Bun, ceea ce banuiesc insa este faptul ca odata cu aparitia OUG care inlocuieste total fosta Lege 137/1995 (Legea Mediului), acum toata lumea se pune contra RNP-ului pe toate liniile banuind ca administrarea parcurilor mai mari de 4000 ha (si parca toate sunt cem peste aceasta cifra) va trece obligatoriu la o structura in subordinea preconizatei Agentii Nationale care tine de MMGA (ministerul mediului), nu de MAPDR (ministerul care include si padurile).

Daca pana acum a fost mai degraba o relatie de tipul "lasa-ma sa te las" intre cei de la "mediu" si cei "de la paduri", acum se pare ca primii incep sa se simta pe cai mari si au impresia ca schimbarea subordonarii structurilor administrative este panaceul universal care rezolva de la sine toate problemele care persista de ani de zile.

N-as fi chiar asa de convins de chestia asta.

Parca vad ca istoria se repeta si vom auzi din nou acele sintagme cu "nu putem rezolva problemele deoarece sunt mostenite de la cei care erau inainte sa venim noi".

Ca ideea de tipul asta a fost sustinuta destul de mult timp de guvernele postrevolutionare, apoi de CDR care dadea vina pe PDSR, apoi de PSD care dadea vina pe CDR, apoi de D. A. care da vina pe PSD (cazul cel mai proaspat, de inceput de saptamana, fiind cel al sistemului de sanatate, respectiv al spitalelor, care "au acumulat datoriile cele mai mari din istorie in 2004, dar noi am reusit sa le stingem in 2005". Perfect, mai ce bine, ne-am linistit! Inseamna ca acum omul nu ar mai trebui sa aiba emotii daca are nesansa sa se imbolnaveasca si sa fie internat la spital, nu? Sau cel putin asa ar reiesi din spusele actualilor guvernanti).

Toate cele bune!

17 ianuarie 2006

Zsolt



Urmeaza fenomenala stire:



In zonele strict protejate ecologic

Se pune capat abuzurilor silvicultorilor

Marti 17 Ianuarie 2006

Noua Lege a protectiei mediului aduce modificari semnificative in privinta administrarii ariilor protejate. Va fi constituita o Autoritate nationala in cadrul Ministerului Mediului, care va avea in subordine administratiile locale ale ariilor ce au statut de rezervatii naturale sau parcuri nationale.

Se pune astfel ordine in privinta administrarii zonelor silvice, aflate pana acum in grija directiilor silvice judetene. Nu este un secret pentru nimeni ca silvicultorii au practicat veritabile jafuri in zonele aflate sub protectie ecologica. In apropierea orasului Macin, Administratia Parcului National Muntii Macinului a aprobat functionarea a doua cariere de piatra in care s-au efectuat mai multe puscari masive, desi aceste exploatari se aflau intr-o zona strict protejata din punct de vedere ecologic. A fost nevoie de interventia comisarilor Garzii de Mediu pentru ca puscaturilor din Parcul National Muntii Macinului sa li se puna capat. Patronii carierelor s-au adresat Justitiei pentru a cere reactivarea exploatarilor miniere si obtinerea unor daune interese. Tot pe teritoriul acestui parc ecologic, administratorii de la Directia Silvica Tulcea au autorizat construirea unei manastiri care se intinde pe cateva hectare, fara sa concesioneze acel teren calugarilor. Pamantul a fost atribuit in mod gratuit calugarilor de catre Primaria Macin, desi administratia locala nu are vreun act de proprietate asupra acestor munti.



Fara trasee turistice

Directia Silvica Tulcea administreaza, pe langa cele 11.000 hectare silvice din Muntii Macinului, si 5.150 hectare de paduri din Delta Dunarii aflate sub protectie ecologica stricta. Silvicultorii tulceni au facut, si in acest caz, compromisuri ecologice majore. Intre acestea amintim deschiderea padurilor Letea si Caraorman pentru activitati turistice de masa. Este vorba despre organizarea unor trasee turistice. Doar interventia dura a conducerii Administratiei Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii a oprit sacrilegiul din cele doua paduri. Asta dupa ce silvicultorii de la Letea si de la Caraorman introdusesera deja sute de turisti in zonele strict protejate.

Un articol de Neculai Amihulesei
The messages are provided by the mentioned sources.
We take no responsability for their form and content.


Links to the Mountain Guide:
Muntii MACINULUI - Macin  
Muntii MACINULUI  
Muntii LATORITEI  
Muntii SEMENIC si Munceii NEMANULUI  


A photo [Not found]

An article [Not found]

A trail
Voineasa-Gura Minailesii-Poiana La Lacut-La Covee-Virful Baltac-Saua Runculet-Casele Oancei-Virful Minaileasa Mica-Virful Minaileasa Mare
Traseu: accesibil, dificil iarna (neindicat) Marcaj: nemarcat, parţial bandă roşie Durata: 5-6 ore



Ascensiunea Vîrfului Mînaileasa Mare se poate face urmînd acest drum de culme, care în prima porţiune oferă privelişti largi. Poteca începe tot la podul de la Gura Mînăilesii (ramificaţia şoselelor), pe malul vestic al pîrîului. Chiar de la pod poteca urcă în serpentine mici spinarea pietroasă a culmii dintre pîrîul Mînăileasa şi Lotru. Spre Lotru, panta e mult mai abruptă şi versantul este împădurit. Ceva mai sus, urcuşul devine mai lejer şi după cca 10 minute întîlnim o bifurcaţie. Putem urma oricare din cele două poteci - cea din stînga este de fapt un vechi drum de tractor, căci ele se vor reuni mult mai sus, dar ne vom înscrie pe cea din dreapta, ce se menţine chiar pe culme şi după cca 20 minute de la plecare vom ieşi într-o largă poiană (,,la Lăcuţ"), unde se află sălaşe pentru vite.

Urcăm uşor pe culme ajungînd la o casă situată chiar lîngă potecă (stînga), la altitudinea de 870 m. Poteca se continuă acum pe faţa sudică a culmii (se poate scurta în serpentine mici, dispuse chiar pe culme), trece pe sub linia de înaltă tensiune Ciungetu-Vidra, apoi urcă spre culme în direcţia nord. Sus, pe muchie (,,la Covee"), se ramifică o potecă spre dreapta ce conduce la sălaşele unor localnici de pe Runculeţul Mic. Noi vom păstra poteca de pe culme, care, trecînd Vîrful Baltac (1071 m), prin sud, ne scoate într-o mică şa. Continuăm apoi să urcăm pe culmea prelungită, avînd în dreapta, spre nord, bazinul pîrîului Vrabiei, izvorul principal al Pîrîului lui Bută. Trecem din nou pe sub linia de înaltă tensiune după care poteca se dispune pe faţa sudică a culmii, în urcuş uşor, ajungînd în Şaua Runculeţ. (Aici întîlnim marcajul bandă roşie).

Dacă dorim să urcăm pe creştetul vîrfului Runculeţ, vom părăsi temporar poteca urcînd direct pe culme pînă intrăm în pădure şi întîlnim un drum de tractor ce vine din nord, din bazinul Pîrîului lui Bută, unde se fac exploatări forestiere. Acest drum de tractor ne va scoate la poiana de pe faţa sudică a Vîrfului Runculeţ unde se află stîna Biţei. Poteca trece pe la sud de vîrf, apoi coboară uşor către Şaua Runculeţ, reunindu-se cu cea care vine de pe faţa sudică.

In şa întîlnim iarăşi linia de înaltă tensiune, care trece definitiv pe versantul nnrdic, împădurit, al culmii. De aici se desprinde o potecă ce se îndreaptă spre colonia minerilor de la Cataracte, trecînd prin Padina Ursului. Din acest punct vom începe urcuşul culmii pe muchie, avînd în dreapta (nord) pădurea mare, iar în stînga (sud) o tăietură de pădure. Poteca e firavă în acest sector, dar ne călăuzim după liziera pădurii pînă mai sus, unde intrăm în pădurea mare. Aici poteca e mai largă, dar urcuşul mai greu. Sporadic se vede şi vechiul marcaj, bandă roşie, dar vom căuta în zadar semnele următoare, căci nu mai există.

Pentru o bună orientare, trebuie să ne menţinem pe culme. Poteca urcă prin pădurea de fag, întîlnim un sector cu arbori căzuţi, care ne obligă să-i ocolim cu grijă spre a nu pierde poteca. Apoi ieşim într-o poieniţă cu iarbă mătăsoasă şi ne menţinem pe marginea ei nordică. Depăşim poieniţa şi urcăm în serpentine uşoare prin pădurea în care încep să apară din ce în ce mai des coniferele. Treptat, urcuşul se domoleşte şi în sud, printre brazi, observăm deschiderea spre munţii de dincolo de valea Mînăilesii. În acest sector versantul sudic al abrupt şi dacă ne abatem prin rarişte puţin spre sud' vom observa serpentinele drumului ce ur-ca pe valea Mînăileasa spre Vidra. La picioarele noastre se observă stîncării în care se află bîrloguri ale urşilor.

Poteca ocoleşte în continuare prin sud un vîrf aplatizat a cărui baliză se pierde printre brazi. De aici vom coborî uşor spre o şa largă ce adăposteşte poiana de la Casele Oancei (1 661 m). Poiana este însă compromisă de tufele de ştevie şi urzici. Trecem pe lîngă o stînă părăsită care putrezeşte încet în umezeala pădurii. Din şa privirea răzbate spre nord pînă la Vîrful Balindru Mare şi la izvoarele Balindrului. Către sud se ivesc vîrfurile Fratoşteanu Mare, Repezi şi Culmea Părăginosului, iar în depărtare pantele nordice ale Vîrfului Ursu din Munţii Căpăţînii.

In continuare, urcăm uşor prin pădurea de molid pînă spre un vîrf aflat la sud de culme, apoi ajungem la o poiană alungită în direcţia de mers aflată la sud de un mic vîrf (1762 m). Mai departe, coborîm uşor pe poteca largă şi ocolim prin sud un vîrf de 1750 m altitudine, după care urcăm prin rariştea de molid. Drumul va ieşi în golul de munte de la marginea estică a Vîrfului Mînăileasa Mică. În poiană ne permitem un răgaz pentru popas în care admirăm spre sud silueta semeaţă a Vîrfului Nedeia (2130 m).

Poteca se ramifică. Cea din dreapta se îndreaptă spre stîna Mînăileasa, aflată la izvoarele pîrîului Şteflea. Poteca din stînga ocoleşte prin sud Vîrful Mînăileasa Mică, îndreptîndu-se spre Curmătura Vidruţei. Noi ne vom îndrepta direct spre Vîrful Mînăileasa Mică (1845 m) unde apar şi cîteva stîncării, apoi coborîm în şaua nordică ce îl desparte de Vîrful Mînăileasa Mare. Pînă pe vîrful Mînăileasa Mare vom urca faţa sa sudică, acoperită de o frumoasă pajişte subalpină. Pe vîrf vom avea prilejul să admirăm culmile din sectorul înalt al Munţilor Lotrului aflate la nord.


 



There are no comments for this message
Login or register to comment