Alpinet | Maps | Tourist Guide | Mountaineering Clubs | Invitation In Carpathians | Mountain Rescue |
Comunity
Events
Don't miss
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Partners
|
Alpinet lists - alpinet2k
From: Dinu Mititeanu <d...@cluj.astral.ro> Date: Thu, Apr 27, 2006, 11:17 pm Subject: [a] Calimanii pe banda rosie1. RT si foto De Pasti, ultima tura pe schiuri a iernii - 4 zile- pe creasta Calimanilor. Motto: Ne e dor de anotimpul care urmeaza, ne pare rau dupa cel care pleaca.... Vineri, 21 apr. 2006 la pranz, echipati de schi -inclusiv incaltati in clapari de tura- debarcam in Vatra Dornei din autobuzul Cluj-Botosani. Din nou doar noi doi, caci Doru si Liviu care acceptasera 'de pricipiu' sa ne insoteasca, "au virat" spre a face rafting pe Rebra cu salvamontistii nasaudeni, caci debitul le era favorabil. (Le-am vazut pozele luni seara. Faine. Nu si gunoaiele care decorau malurile!). Timp de mai bine de o ora - pana la plecarea autobuzului care ne va duce la Gura Haitii- suntem tinta privirilor curioase si compatimitoare pe care le interpretam: "Saracii, oare nu stiau ca la noi nu mai e zapada? ". Iar noi gandim: "Astia isi inchipuie ca se poate schia doar pe partia din marginea orasului lor!". Previziunile meteo sunt cam sumbre, cerul la fel. Dar planul pentru aceasta mini-vacanta il facusem de multa vreme si eram foarte hotarati sa plecam! De vreo trei ierni ne tot dorim "Integrala Calimanilor pe schiuri". Si...n-am reusit tot din cauza previziunilor: ba era zapada prea putina si nu erau acoperiti "catzanii", ba era prea multa si era pericol de avalansa in cateva zone (stiute), ba avea Doru grup de straini, ba aveam noi alt plan in acel w-e, ba ca ca nu puteam de joi dupa masa.. Previziunile incep deja sa devina realitate: dupa Sarul Dornei ploaia bate tot mai insistent in geamuri, iar cand coboram la cap de linie e ploaie in regula! Ne adapostim doua ore in sopronul-garaj al familiei Patza, mai vechi cunostinte ale noastre. Spunem ca doar daca nu se va opri, vom accepta ospitalitatea lor. La ora 16 insa, cand ploaia se mai ostoieste, ne echipam cu pelerinele- poncho, luam schiurile "in banduliera" si pornim pe paraul Granita, pe marcajul punct albastru. Pamant plin de apa, apoi petice de zapada si de gheatza. Dar dupa doua ore, la 1430 m dam in fine de zapada compacta si ne urcam pe schiuri. Intrucat intre timp ploaia s-a oprit, nu ne cazam la stana/casoaia indicata de Nea Pata. Abia la ora 20.30 montam cortul la 2003 m, langa Vf. Calimanul Cerbului- 2013 m. Se mai lumineaza, facem si cateva poze "de amintire". Se vad lumini din sate si cea de la statia meteo Retitis. Sambata, 22 apr. Alarma suna la 5.30. Ceatza! Teoretic aici ne intalnim cu marcajul Banda Rosie ce vine din Muntii Bistritei prin Pasul Paltinis. De aici il vom urma pana la destinatie, in Pasul Tihuta. Reamintesc ca regretatul mare montaniard Nae Popescu - care a fost multi ani seful Comisiei Nationale de Marcaje Turistice- il gandise a fi continuu pe creasta Carpatilor de la granita cu Ucraina pana la Dunare. La 7.15 pornim ghidati de GPS. Banuisem ca zapada ne va permite sa nu ne mai chinuim prin "catzani" (ienuperi si jnepeni) cum facusem pe aici intr-o vara (si in alte ture prin alte zone din Calimani). Dupa ce depasim si Vf. Caliman-Iezer/Izvor-2031 m iesim din ceatza. In fatza noastra o intinsa campie alba, "cultivata" cu varfuri de catzani printre care acum ne strecuram cu usurinta. In zapada -firn de primavara- schiurile intra doar 3-5 cm. Rareori se scufunda mai adanc. Cand intersectam soseaua TransCalimani (Gura Haitii-Toplita) si incepem urcusul spre Retitis- suntem iarasi in ceatza deasa. Langa statie ne intalnim cu doi schiori din Tg. Mures care plecau inapoi pe schiuri de tura si ei. Dar fara rucsaci mari! Alti oameni nu vom mai intalni decat...la destinatie, la civilizatie. Pauza de pranz- o ora- la statia meteo, unde suntem recunoscuti si primiti cu amabilitate. Nr.telefon: 0723-62 54 47- dar ni se spune ca semnalul e capricios si aici! Apropo: ne-a intrat pe mobil un SMS nesemnat: "Azi, la ora 8, pe Pro TV il vedeti pe Raducu- nepotelul meu- in tabara de alpinism de la Herculane. Sarbatori cu bine in familie". Multumim! La fel! Suntem in familie! Si suntem fericiti! Succes la catzarat lui Raducu. Dar in cortul nostru nu vom prinde deseara Pro Tv-ul. Poate din cauza chiciurii de pe antena. Intre timp a iesit soarele! Fara foci alunecam cu spor la vale. Cu ceva peripetii pe o panta inclinata, dar destul de injnepenita- ajungem in Saua Negoiu. Ne uitam la cornisele dintre varfurile din fatza. Ne remontam focile si ne pregatim iarasi pelerinele. Caci in curand reincepe ploaia. In zona finala a urcusului trebuie sa ne descaltam de schiuri. Ploaia devine lapovitza! Fulgi mari, desi, grei. Vantul doar adie, dar suntem deja uzi si nu mai simtim caldura urcusului, dimpotriva! Pe primul varf, in locul unde a fost candva un refugiu Salvamont, ne urcam iarasi pe schiuri, ne stoarcem inca o data manusile si intindem pasul in speranta ca ne vom reincalzi. Ninge, ninge! Suntem acum ca niste oameni de zapada. As face totusi o poza, dar aparatul e ascuns bine si l-as periclita. Hotarasem sa trecem dincolo de Vf. Pietrosul Calimanilor, dar suntem prea uzi, prea infrigurati. Multe componente ale echipamentului nostru se cer innoite. Asa ca la ora 17 ne montam cortul, folosind metoda gandita pentru astfel de situatii: montam arcele interiorului sub protectia supratentei; desi vantul nu ne prea lasa. Dupa ce infig bine toti tzarusii si intind toate ancorele, cer Marlenei aparatul foto. Cortul arata ca-ntr-o seara de Craciun! In acest loc ne mai mai montasem cortul intr-o vara sub primii picuri ai unei furtuni ce se apropia rapid. Atunci insa furtuna a trecut repede si l-am strans ca sa continuam. Ce cald si bine e acum in haine uscate si in caldura sacilor de puf! Atipim obositi si alintati de melodia fulgilor de nea. Spre seara, ninsoarea se opreste, cerul se mai lumineaza. Top-ul Calimanilor- piramida Vf. Pietros 2100 m- e " la doi pasi". Pe maine Prietene! Ne gandim ca in alti ani, asistam la Sfanta Slujba a Invierii undeva in bisericutza unui satuc de munte sau la un schit din munte. Acum suntem mai aproape de Cel de Sus, suntem in biserica Lui: Muntele! "Muntii sunt marile catedrale ale pamantului: ziduri de stanci, mozaic de flori, coruri de izvoare, altar de zapada, bolta de stele" -John Ruskin. Si ii amintesc Marlenei ca bunicul afirma ca un om de omenie se poate ruga Cerului si in padure! Si ne rugam Cerului ca maine sa putem continua cu bine traseul propus. Nu suntem obraznici, nu cerem mult, nu cerem soare si cer albastru! Cerem doar sa nu mai ploua... 23 aprilie. Duminica de Pasti si Sf. Gheorghe! Cristos a Inviat! Adevarat a Inviat! La Multi Ani Gheo si Ghitza! E 5.30, voi inca dormiti! Azi vom mai dormi si noi, caci ceatza si ploaia mocaneasca ne indeamna la asta, dar si la pastrarea Sperantei. Speranta- ultima lumanare! La noi de fapt nu e ultima. ard si celelalte trei... La ora 8 hotaram sa ne pregatim de plecare. Intre timp ploaia se opreste. La 9.30 multumim Cerului si ne luam rucsacii in spinare. Cu atatea haine doar stoarse si bagate in pungi, rucsacii sunt mai grei ca la plecare (22 kg si 15 kg). Cele de pe noi se vor usca din mers. Vreme cu toane: dupa vreo ora iese soarele, apoi o ploaie scurta (din fericire ultima din aceasta tura!), apoi iarasi soare!! In fine, vreme faina pentru poze. Urmam creasta aproape matematic; sus-jos-sus-jos: Gruiu, Ruscii, frumosul Vf. Tihu ramane in stanga, Ciungetul. Ne miram ca nu ne amintim nici unul de curmatura adanca a Tihului! Desigur din cauza ca atunci, vara, n-am mers pe aici, pe sus ! Urcus lung pe Piciorul Popii. Nici Struniorul nu-l ocolim. Urcusurile ne sunt rasplatite de lungi si faine coborari. Suntem fericiti! Ne gandim la multi dragi prieteni care am fi dorit sa fie aici, acum, cu noi. Multumim doar in gand celor care au inecrcat sa ne sune sau ne-au trimis intre timp mesaje SMS. Regretam ca unele nu erau semnate, ca nr. de telefon nu ne ajuta. Incercam si noi sa raspundem, dar semnalul e slab si capricios. Am reusit cu greu la doi care erau si Gheorghe... Frumosul trio: Bistriciorul- Piciorul Bistriciorului- Straciorul sunt tot mai aproape. Inainte de ele o lunga si faina sa cu insule de jnepeni. Insula care stim din experienta ca vara e o jungla! N-am reusit sa ajungem pe schiuri pana sus, dar aproape de varf. E 19.15. Suntem sus! Pauza binemeritata. In stanga- Bistriciorul si Zurzugaul/Zuzurgaul! In dreapta Straciorul. In fata- lacul si statiunea Colibita, muntii Bargaului. Si multe amintiri cu Doru, Mirela, Liviu, Arnold. Oameni de munte, oameni de nadajde! In urma cu 1-2 ore gandisem sa montam cortul pe varful lat Viisoara sau chiar in Saua Terha. Dar pana acolo e de coborat si e pacat s-o facem pe inserate, in graba, obositi. Asa ca la ora 20 ne pregatim locul de cort in saua de dinaintea varfului Stracior (1963 m), la 1940 m. Seara faina! Peisaj fain! Cer instelat! Suntem fericiti! Ce a fost greu a trecut! Avem suficienta vreme sa ajungem la destinatia dorita, chiar daca vom mai avea probleme de orientare in padure- unde traseul GPS facut pe harta nu ajuta decat in linii generale. Daca poteca face serpentine sau daca e padure rara, riscul de a merge "aiurea" e mare. Am si patit-o in cateva locuri. Chiar si la ramificatii de drumuri unde nu era (nu mai era) un prim marcaj pe nici unul! Mergeam fiecare pe unul pana ce aparea semnul... In schimb, unde drumul era clar, fara ramificatii, semnele erau dese! Luni 24 apr. Alarma suna tot la 5.30! Asa facem in concediu: ne sculam "cu noaptea in cap". Cand se face ziua sa fim aproape gata de drum. Caci nu urcam pe munte sa dormim pe saturate, ci "sa facem munte" pe saturate ! Cer senin, dar e inca umezeala in atmosfera, muntii de la orizont sunt acolo, ii stim si vedem, dar sunt in pacla. Varfurile apropiate insa ne zambesc in soare. Temperatura: - 4 gr. (in celelelte nopti era 0 gr.sau +1 gr.) Zapada inghetata bocna. Dar numai o crusta, la deplasarea matinala pentru poze, la cate un pas se mai rupe. De acest loc de cort ne vom aminti cu drag. Calculasem aseara ca e a 13-a noapte impreuna in cort in iarna asta.. Ce coincidenta! La fel ca in cele doua ierni anterioare.(eu -Dinu- cu 1-2 mai multe). O pozez langa acest loc pe Marlene care curatza gheatza de pe schiuri. Apropo: din cauza temperaturii pozitive din zilele trecute, adezivul focilor n-a mai fost eficient si intra zapada sub ele. Stiam ca vom avea probleme, asa ca in zilele anterioare, ajutasem focile si cu niste curele sa stea la locul lor. Aveau eficienta si la urcare (mai ales la ale mele, uzate rau, probabil e ultima lor tura) si la coborare- unde franau. Insa spre surprinderea noastra, zapada-firn nu s-a prins de foci (aveam solutia si pentru asta), cum pateam cu zapada moale din lunile de iarna. La ora 8.15 pornim in coborare oblica printre insulele de jnepeni (care ne mai linistesc pentru caz de...derapare) pe sub Vf. Stracior. Cu atentie, caci zapada e inghetzata, iar kanturile noastre n-au vazut pila de ascutit in ultimii ani. Ajungem apoi pe o panta a carei coboare "ne unge la inima". In saua urmatoare, pauza de remontat focile, ocazie cu care fotografiez alte urme de urs care-s mai clare (mai vazusem). Vazusem de cateva ori in tura asta si urme de cerbi, de capre negre, de ras, de cocosi. Dupa inca 15-20 minute, dupa Vf. Viisoara, constatam ca situatia zapezii (jnepenii acoperiti) nu ne obliga la ocolul indicat de Doru prin Poiana Dalbidan- pe unde e noul marcaj de vara. Asa ca facem o lunga si faina traversare pe kanturi spre dreapta si ajungem direct in poiana Saua Terha unde ne intampina Primavara cu zambinde branduse.. Poze, poze.. Pauza in soare, langa o stana noua. regretam ca nu avem camera sa inregistram si Cocertul Pasaresc de Paste. Cum sa pleci dintr-un asa colt de rai? Desi nu mergem azi in vizita la cei dragi, eu, ca sa mai trag de timp, profit si ma barbieresc, ma spal cu zapada. Apropo: N-am fost de Pasti cu cei dragi din familie, cum se obisnuieste. Dar ei stiu cat ii iubim (le-am spus-o si ieri la telefon), ca ne e dor de ei si ca in curand, intr-un alt week-end ne vom intalni aproape cu totii... Tot unde mai dainuie iarna: la Balea, cand vine si dragul Stefan sa se racoreasca pe schiuri dupa multe luni in calduroasa Africa. Si micuta Teodora din Bucuresti cu mamica ei, sa le dau lectii de schi. Prin padure e zapada, asa ca trecem in coborare lina si faina (dar pe zapada murdara) pe langa/sub Vf. Buba tot pe schiuri. Apoi alta intalnire cu Primavara si Soarele in Poiana de sub Magura. Alte regate de branduse cu cate o Regina Alba. Alta pauza lunga. Alta spalare- de data asta la ciurgau. Frumusetea locului ne face (ca si in Poiana Terha) sa uitam a scoate hainele ude la o uscare macar partiala... Stim ca vom pierde ultimul autobuz, dar nu ne pasa! Nu ne grabim caci suntem in mimi-vacanta de Pasti si e mai placut aici, in munte decat intre betoanele citadine. La ocazii- cu asa bagaje- nu vom avea sanse. Vom pune cortul inca o noapte si vom urca in autobuzul de maine dimineata... Pentru o vreme montam schiurile pe rucsaci. Dar cand incepem ocolirea Vf. Cornului, ne urcam fericiti iarasi pe ele. Doar doua ore, ultimii 6 km, din Poiana Cornului pana la destinatie ni se va parea ca am adaugat greutati de plumb pe rucsaci. Cei mai chinuitori au fost ultimii 3 km, de la intrarea in drumul Dornisorii pana in fata motelului Dracula. Caci ranile se inmultisera de la zi la zi. Placerile din lumea asta se platesc! La ora 17...moment mult dorit: Jos carcasele claparilor! N-am facut-o cu ceva mai devreme din cauza greutatii rucsacilor. Hotarati sa ajungem acasa fara a incerca sa ne mai bagam picioarele in ele. Lasam bagajele intr-un hol si intram ne-eleganti in elegantul restaurant. Il anuntam pe Doru (cum ne ceruse) ca am terminat tura, desi fara strategie (stie el despre ce e vorba!). Dragut ca un prieten adevarat, ne anunta ca fiind la Colibita, va veni cu microbuzul sau dupa noi. Apare dupa 30 de minute cu Mirela. Suntem in formatia in care am facut tura de Rev pe vreme similara cu cea din aceste 3 zile (uzi si atunci pana la piele in seara de 30 decembrie!). La ei, la Bistrita...ca la mama acasa! Si ca la buni si calzi Prieteni. Rasfat cu bunatati si cu dush! Rasfat de sta in picioerele goale... Ei ne arata pozele lor cu barca pe Valea Rebra (gradul 4), ne povestesc aventura grupului lor de opt intr-o barca. Si pe acolo au dat de trunchiuri peste "poteca"! Noi le aratam cateva poze ale noastre pe display, sa stie ce au pierdut. Caci Rebra va mai avea debit bun inca vreo luna, caci in Rodnei e inca multa zapada. Cei de pe la poale cam stiu/vad asta. Cei din orase departate de munte -clujenii de ex- isi imagineaza ca si pe crestele carpatine a venit primavara ca in campie. Da, a venit si acolo, pe creste, intr-un fel: e zapada de primavara. Ziua e mult mai lunga ca in ianuarie. Gerul nu te mai musca. Pe pante nu foarte abrupte, zapada e un derdelus superb. Schiurile- jucarii minunate. Primavara e si in suflete. Caci noi- oameni mari- unii cu parul argintat de ani (eu ma amagesc ca e doar inchiciurat de geruri din Carpati!)- redevenim copii. Copii fericiti ai Mamei Natura! Va dorim tuturor sa fiti fericiti! Ne bucuram daca unora mai noi pe Alpinet, v-am aratat unde si cum puteti gasi fericirea. Foto la: http:// www.dinumititeanu.vx.ro Foto, pag 2 (Next) Dinu si Marlene Mititeanu The messages are provided by the mentioned sources. We take no responsability for their form and content. Links to the Mountain Guide:
|
Members: 29725
Authenticated: 0 Visitors: 961 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet The usage of this site or any information therein implies your acceptance of our copyright notice and the terms and conditions Copyright, terms & conditions About Us | Advertise on this site | FAQ | Contact |