Alpinet lists - alpinet2k

Rt 26 Consemnare 24 05 2006

Calator prin Tara Oasului III- zona vestica


Torida zi de primavara. O iau spre Seini-Livada, mai apoi o cotesc spre Draguseni-Turulung-Halmeu, ultimul cunoscut datorita vamii cu Ucraina. La dreapta, raman dealurile cultivate ale Orasului Nou-Vii si mai apoi, inconfundabil datorita releului sau radio-TV-GSM, vf. Jelejnicu Mare de lana Calinesti Oas si lacul de acumulare/celebru loc de agrement purtand acelasi nume. Lanurile de orz, grau, porumb de azi, sunt epigonice imitatii ale celor din urma cu 20-25 de ani pe aici, o spun nu ca un mizer nostalgic al unor vremuri excesiv de tardiv apuse ci pur si simplu ca unul care avusese odinioara sansa evaluarii la fata locului a harniciei, vocatiei de iscusiti fermieri a locuitorilor acestor meleaguri dar si a generozitatii zeilor, cel putin in ceea ce priveste fertilitatea solului, clima La bariera Livada trecatorii/automobilistii sunt asaltati de rromi, adulti/copii. Nu, acum acestia nu ofera buchete de narcise culese prin padurea Tufoasa ci tinere hribe bej-castanii, ingrijit si estetic prezentate-n cosuri mici din nuiele ce-mi amintesc de mesterul popular din Tiha Bargaului. Pentru nimic in lume nu se lasa fotografiati, nici macar frumuseii tanci de 10-12 ani. Le e frica sa nu apara-n ziare ca exemple negative. Intr-un fel temerea le e justificata. Renunt cu greu dar le respect decizia. 200.000 lei un cosulet cu 25-30 buc. de tinere hribe, fragede ca pieptul de pui si cu siguranta indemne de aviara! O fi mult, o fi putin? Naiba stie, in haotica economie autohtona de piata. Sigur, aceasta e cam unica lor sursa de hrana / venit.

La Draguseni imi atrag atentia lanurile cultivate cu capsuni aflate in plina inflorire si fructificare dar si cu prime exemplare de fructe coapte. Inter-randurile de-abia au fost ingrijit acoperite cu un strat subtire de paie pentru ca fructele sa nu se murdareasca, mai ales in vremi ploioase, sprijinindu-se direct pe sol. La capatul tarlalelor, pe marginea soselei, intalnesc tabureti ori masute cu cantare si capsuni abia recoltate, igienic prezentate spre vanzare in pungi de plastic. Le vand de regula rromii, intermediari. Etnicii maghiari, care constituie majoritatea populatii in Turulung-Halmeu-Dobolt-Tamaseni, nu-si pierd vremea cu asa ceva. Ei cultiva si ingrijesc capsuneriile, prasesc porumbul sau cartofii timpurii. Ii admir trudind exemplar, solitari, sau 2-3, cel mult 4, de regula in familie, mai apoi pititi de arsita la umbra lizierelor abia inflorite de salcami pentru a pranzi si a se odihni oleaca.

Turul aici e un rau modest, aproape rectiliniu, asaltat de pruncii iesiti la scaldat si zbenguiala.

Ma ghidez dupa aceeasi harta a Tarii Oasului preluata de pe net, intreband fara sansa locuitorii despre vestigii arheologice/istorice, castele/ruinele lor. Sansa-mi surade in Turulung unde, in curtea scolii, aflu cu greu de la copiii maghiari, care cu greu pricep elementare notiuni de comunicare-n limba romana, ca aici se afla Castelul Perenyi, refacut intaia data pe la 1518 (lucru confirmat si de catre deosebit de amabila secretara, etnica maghiara), apoi in 2003, cu ajutorul sustinerii Guvernului Romaniei care a investit 3 miliarde lei vechi, restaurat pentru a servi drept Centru educational pentru copii si tineret-Crescendo. Admir cladirea masiva, tipica similarelor conace ale contilor maghiari intinse de-a lungul vaii Somesului, concomitent teii si stejarii monumentali din jur, precum si unicul pin rosu. Fieraraiele, plasele, gardurile oribile ale iepocii de aur ma determina sa nu fotografiez acest edificiu nespus de viu, datorita copiilor.

Fotografiez insa frumoasa biserica romano-catolica ridicata in Turulung la 1925, la randu-i protejata de un consistent grup de tei monumentali. Aproape de aceasta e biserica reformata, zidita dar ciudat, cu turla de lemn, amintind de maramuresenele si salajenele biserici de lemn. De remarcat insa faptul ca in Tara Oasului bisericile trainice, zidite reprezinti dominanta lacasurilor de cult, ortodox si greco-catolic in zona est-nord-estica, romano-catolica, greco-catolica, ortodoxa si reformata in cea vest-nord-vestica, la acestea adaugandu-se secte neoprotestante (preponderent in jurul Negresti Oas). Biserica greco-catolica din Turulung are marcat pe clopotnita anul 1913.

Un indicator rutier informeaza-12 km est Gherta Mica. Eu continuu spre Halmeu cautand alt castel desi se pare ca nu exista asa ceva. Totusi imi atrage atentia o cladire rosie cu aspect cazon, sever dar armonios, din caramida aparenta, cu anul 1906 mentionat deasupra unei intrari. Azi scoala generala. Puscarie prin anii 1950 si mult dupa. O fotografiez apoi intru in curte pentru a prospecta curtea/spatele edificiului impunator, curios, ma introduc circumspect la parter cautand secretariatul, urc la etaj pe scarile alb-bej de calcar slefuit de pasii umililor fosti locatari, cautand aceeasi incapere administrativa, descoperind doar sali de clase primare si igienice grupuri sanitare. Pustietate deplina. Cobor. Se pare ca directiunea/secretariatul sunt alt-unde, in alt imobil apartinand aceleiasi scoli. Nu abandonez cautarea castelului inexistent, incercand sa aflu cate ceva la centrul de plasament pentru minori. Mi se spune ca la Halmeu Vii si la Tamaseni ar putea exista ceva vestigii/ruine dar nu e deloc sigur. Vizavi ma atrage insa monumentala constructie cu contraforti puternici, din piatra, ai unei biserici reformate din Halmeu, la intrare si in spate admirand cateva pietre comemorative/funerare datate 1835-1853-1856, din calcar, marmura alba sau neagra, cu numele avutilor ctitori-defuncti cioplite-n basorelief, pe altele in mod evident placile inscriptionate, posibil si ele blazonate, au fost furate/distruse. Si acest monument de arhitectura e inconjurat de un superb scuar cu tei, stejari, castani salbatici si un urias salcam, acum debordand de dalbe flori bazaite de mii de albine. Nu ma intereseaza punctul vamal, aflat mai la nord, circa 3 km, nici primaria, apropiata, pavoazata cu colbuite drapele. O iau spre Tarna Mare (23 km) lasand la stanga satul Dobolt (2 km), trecand mai intai prin celebrele Halmeu Vii (7 km conf. indicator rutier stanga).

Capsunerii intinse. Si primul echipaj al Politiei de Frontiera dotata cu Opel Frontera. Opresc pentru a-i intreba de sugeratul, pe becisnica harta, mic muzeu satesc din Dobolt. Se uita ciudat la mine dar imi sunt utili. Deosebit de amabili, imi indica spre nord si extrem de aproape, o localitate cu o turla ca de donjon de medievala cetate. Nu, nu e la noi. E deja dincolo, in Ucraina. Privind de aici spre est-nord-est atrag atentia munceii impaduriti, frecvent cu alura de vulcanice maguri, ai M-tilor Oas. Pina acolo insa se intrevad multiplele turle argintii ale noii biserici din Turt (la vreo 7-9 km). O sosea destul de desfundata ma conduce aproape rectiliniu, spre nord-est, catre padurea minunata, de ses, precedata de o vasta pasune comunala in care, fiind la orele pranzului, ciurda de vite baltate, tocmai adapata la fantana cu cumpana si ciutura si nelipsitele jgheaburi, sta cuminte si rumega. Pasunea continua si la dreapta padurii flancata de tineri salcami, rupandu-se parca sub inmiresmata povara a florilor. Dupa a doua curba a mortii (astfel numita de graniceri) cotesc stanga, intrand pe linga o ghereta zidita, varuita-n alb, pe drumul vechi, pavat cu andezituri, care ma introduce in zona viticola seculara Halmeu Vii. Parcele cu vita nobila pe spalieri, butucii mai grosi decat bratul unui voinic, tradeaza vechimea plantatiei iar nesaparea-nediscuirea-neierbicidarea macar a unor parcele, netaierea de primavara, nepasarea celor care au beneficiat de retrocedarea de la fostul IAS. Haturile dintre parcele sunt acaparate de aceiasi tineri salcami infloriti. Un proprietar cu palarie, amintind de un van goghian autoportret, stropeste via cu vermorelul. Il fotografiez in timp ce imi ofera informatii. Frontiera cu Ucraina e la capatul nord-estic al parcelelor, la nici 250-350 m, la liziera padurii tinere de stejari. Intre parcele, continuand pe drumul pietruit, neangrijit de buni ani, descopar casele scapatate, destul de paraginite, ale fostilor proprietari maghiari antebelici, dar si o cladire trainica relativ recenta iar lipita de frontiera o casa de vacanta armonioasa, nefinalizata. Boscheti de arbusti ornamentali infloriti, alb sau roz, nuci, piersici si albe buchete de salcami dau o nota proaspat-boema, dar mai ales nostalgica, acestui crampei de Rai pamantesc. Fotografiez o veche constructie viti-vinicola, cu prispa ornata prin traforare meticuloasa in scandura de brad, dar si cu nelipsita pivnita.

Revin pe culme pentru a face panoramari spre codrii si munceii Oasului, admirand vastul amfiteatru colinar expus est-sud-vestic, predestinat nobilei arte a viticulturii si ma intreb retoric cand aceasta zona isi va retrai binemeritata renastere si fireasca prosperitate. Nu o data, in turele montane, serile, refacand dificil-interesantele trasee abia parcurse, taifasuiseram cu Iancsi si Papa la un pahar chihlimbariu sau rosu intunecat, de vin produs in aceast vestita podgorie (adus de Iancsi, cel care ca tanar medic lucrase in aceste zone). Admir spre stinga intrarea ferecata in fostele pivnite mari a Halmeu Vii dupa care ies dintre vii continuind pe soseaua asfaltata, ceva mai putin desfundata, spre Tamaseni, remarcand la stanga alte vii si case vechi, imortalizand cate una cu arhitectura traditionala, constatand deloc vexat, mai apoi confirmandu-mi, ca in aceasta zona a Tarii Oasului lumea traieste mult mai modest comparativ cu zona Negresti-Oas, Calinesti Oas, Certeze, Huta, Gherta Mare si Gherta Mica. Aici lumea se indeletniceste cu agricultura, zootehnia in schimb in zona estica si nord-estica emigrarea spre occident a fost masiva si rezultatele/belsugul pe masura. Asta nu diminueaza insa absolut cu nimic frumusetea acestor plaiuri. Turistic vorbind exista desigur o problema, aceea legata de lipsa pensiunilor agro-turistice declarate/afisate dar cred ca a cere gazduire omenosilor localnici nu ar constitui o problema. Nici aceea de-a solicita aprobarea camparii cu cortul/rulota in curtea lor. De mentionat totusi faptul ca in aceasta zona nu prea exista magazine alimentare, exceptand vechile magazine mixte, satesti, destul de bine aprovizionate, apropierea de Halmeu, Livada, Negresti Oas sau Satu Mare nepunand totusi probleme privind asigurarea celor necesare. In Tamaseni sunt cunoscute vestigiile unei cetati medievale, a lui Tamas, in dreapta soselei, sus, in varful unui deal, dar localnicii nu stiu altceva decat ca acolo se pot vedea vagi ruine. Musai de umblat la scrieri de specialitate.

Cobor spre Batarci si opresc langa un alt echipaj al Politiei de Fontiera. La cateva sute de metri spre vest se poate observa salba de localitati ucrainiene. Iau relatii, ma informez privind accesul turistic legal in zona frontierei, fotografiez o alta casa traditionala, cu osenesti straie policrome, pentru femei, atarnate la uscat pe prispa precedata de nelipsitul spalier cu vita de vie. Vizavi e moara veche, de foc, functionala si azi, o dovedesc numeroasele atelaje trase de cai, incarcate cu saci si conduse de taranii venit la macinat, ca pe vremuri.

In drum spre Tarna Mare mai opresc pentru a admira si fotografia case vechi specifice locului, de un neasemuit pitoresc, in Comlausa si Valea Seaca, ambele pustii parca fiindca localnicii sunt la prasila, pe tarlalele din lunca. In dreapta impresioneaza codrii M-tilor Oas, dominati de stejari si fag, dar cu ghirlande lungi-albe de salcami la liziera, ce par tot mai aproape. La stanga e lunca cu fanate, cartofi, porumb, capsunerii, grau si apoi granita cu Ucraina.

Ajung pe o culme, in fata, intr-o ampla depresiune strajuita spre nord-est de M-tii Oas si lunca raului Tarna spre vest, e Tarna Mare, deasupra ei, in livezi, Tarna Mica, dar dincolo de frontiera, adica la ei, imi spun doi tarani iesiti sa-si lucreze via napadita de balarii. Departe, spre nord est, imi atrag atentia doua constructii ucrainiene cu alura de cetate medievala, dar si un imens releu-antena.

Cobor spre Tarna Mare, apoi o traversez in lung, trecand de vreo trei ori podurile betonate de peste valea Tarnei, modesta dar frumoasa, admirand ziditele biserici cu turle argintii, apoi ma intorc spre Halmeu. Oprind pentru a mai fotografia case vechi la Comlausa, Tamaseni (Tamasvaralja), o uriasa turme de capre albe si negre pe pasunea dintre Halmeu Vii si Halmeu (Halmi), o capsunarie model la intrarea in Halmeu, spre Dobolt, la capatul ei un frumos tau agreat de pescarii amatori, fosta balastiera pe cursul vaii Dobolt. Zapuseala si caldura devin de nesuportat cand, ajuns la Livada, decid sa o iau catre Negresti Oas, traversind padurea Tufoasa pentru a ajunge la Complexul Turistic Hotelier Mujdeni si cochetul sau lac de agrement. De aici voi continua spre Orasu Nou, readmirand Muntele Mic si in spatele acestuia, mai spre est, vf. Pietroasa, mai apoi Racsa Vii, Dl. Comja si Tarda incheindu-mi acest demers info-documentar seara, acasa la Baia Mare.

Login or register to comment