RT Plimbari prin Fagaras 30.07-05.08.2007
Plimbarile prin Fagarasul sudic le-am facut in cadrul
practicii geologice de la facultate (perioada mai sus
mentionata). Nu are rost sa descriu tot ce am facut in
"stagiul" de practica. Mentionez doar ca din cele 7
zile, 3 au fost partial cu ploaie, fapt ce ne-a tinut
destul de mult la corturi (localizare pe Raul Doamnei
cu cca 7 km mai jos de barajul de acumulare).
Practica a fost si un fel de concediu pentru o buna
parte din cei care am fost acolo. Asadar ne-am permis
sa ne trezim destul de tarziu (cam 10.00).
Marti - 31.07.2007
In prima zi in care am avut ceva soare - sau cel putin
n-a mai plouat continuu - am plecat cu prietena mea
Mihaela si cu cativa colegi din Tulcea cu o Dacie
papuc spre stana din Valea Rea. Am facut o pauza la
baraj pentru poze. Mai departe am incercat sa urcam
pana la stana, dar era o zona cam noroioasa cam cu 4-5
km inainte de stana si soferul a zis ca nu inainteaza
de teama de a nu se mai putea intoarce. Ne-am intors
cu totii inapoi la tabara.
Miercuri - 01.08.2007
Am plecat pe la 15.00 cu Mihaela si cu Leo (coleg de
facultate) in amonte fata de tabara. Pe prima vale am
facut dreapta. Valea are urme ale unui vechi drum
(aspectul unui drum acum plin de ierburi inalte si
poduri din beton cu capetele daramate) ce urca
probabil pana spre muchia Oticului. Valea este
interesanta din punct de vedere geologic. Pe langa
faptul ca gasesti straturi in multiple unghiuri si
pozitii unele fata de celelalte, variatia petrografica
este foarte mare. Intalnesti la tot pasul sisturi
cristaline taiate de firul de apa principal si de cele
secundare. Chiar am urcat putin cu Leo pe un fir
secundar. Am gasit si putine calcare, destul de multe
gresii (normal pentru firul de apa) si chiar si cativa
amfiboli si urme de carbune. Pe vale am urcat pana la
ultimul pod unde se ingusteaza valea facand imposibila
existenta unui fost drum. De aici am inteles de la un
coleg al nostru, Marian, care lucreaza la baraj, ca ar
mai fi fost vreo ora pana in muchia Mezea-Oticu. De
aici ne-am intors la tabara ca sa nu se ingrijoreze
profesorul de lipsa noastra.
Joi - 02.08.2007
Am plecat de dimineata (adica tot pe la 10.00) cu
dubita Nissan Vanette (cu care mai fusesem cu o
aproximativ luna inainte tot pe Valea Rea) cu tinta
vf. Moldoveanu. Echipa (destul de variata de altfel) a
fost formata din tatal meu, Alin, si unchiul meu,
Doru, Adi din Tulcea, Leo, Mihaela si cu mine. Cam pe
la 15.00 am ajuns la stana, am mancat cate ceva si am
pornit in sus pe firul vaii spre cascade (TR). Tatal
si unchiul meu au mers doar pana la prima cascada si
s-au intors la masina. Restul am continuat sa urcam
spre Iezerul Triunghiular. Leo a ramas la un moment
dat mai in urma si, simtindu-se obosit, a coborat si
el la masina. Eu cu Mihaela si cu Adi am urcat in cca
1 ora si jumatate pana la buza caldarii glaciare de
sub vf Moldoveanu. Adi vroia sa se intoarca fiindca si
vremea se inrautatea putin (nori si ceata spre linia
Moldoveanu-Vistea). Am tras de el putin si am urcat
toti trei pana la Iezerul Triunghiular. Aici am
hotarat sa ne intoarcem din lipsa de timp (mai faceam
20-30 minute pana la refugiu si inca o ora pana pe
Moldoveanu plus drumul inapoi). Asa ca am luat-o
inapoi spre masina tot pe TR pe unde urcasem. La
masina am intalnit un parapantist care era la un
concurs si cazuse in Valea Rea datorita curentilor de
aer slabi. Neavand alta solutie de scapare, l-am luat
cu noi in tabara pentru a pleca a doua zi mai departe.
Cam pe la 20.30-20.45 am plecat spre tabara. Am mers
destul de incet deoarece in fata masinii cam pe 10-12
km am "alergat" un berbec si o turma de magari. Pe la
22.20-22.30 am ajuns la tabara. Se ingrijorasera putin
cei din tabara fiindca se intunecase si noi nu
aparuseram. S-au enervat ei, dar pana la urma s-au
linistit apele.
Vineri - 03.08.2007
Ne-am trezit de data asta pe la 9.00. Cam in jurul
orei 11.00 Adi ne-a dus pe mine si pe Mihaela pana la
baraj si apoi l-a dus pe parapantist pana in
Zboghitesti, comuna Nucsoara. Noi am mai mers vreo 2
km in sus pe drum si in locul unde se despart valea
Rea si Valea Bratilei am facut dreapta peste pod. Tot
luandu-ne cu vorba am ratat la inceput intrarea in
traseul PA spre Curmatura Zarnei. L-am regasit cu
usurinta si am inceput sa urcam pe marcaj. Poteca asta
nu e aproape deloc batuta. Copacii cazuti in urma unor
furtuni blocheaza de multe ori poteca si trebuie sa
ocolesti destul de mult ca sa revii in poteca. Ideea
generala este ca urmezi muchia piciorului de munte. De
vreo doua ori eu vroiam sa renuntam din cauza caldurii
si Mihaela a tras de mine pana mi-am revenit. Cam dupa
vreo 2 ore am ajuns la golul alpin la ceea ce ziceam
ca e o stana. Acumulatorii au mai ajuns doar pentru o
poza in acest loc. De fapt "stana" este casa
boierului, dupa cum ne-a spus un cioban de la stana
alaturata. Boierul se retrasese in munti in timpul
luptelor anticomuniste. Am stat prin zona vreo ora si
am admirat frumusetea naturii cu fiecare amanunt al ei
(linistea, iarba, brazii, norii, soarele…
. Pe
la 16.30 am pornit inapoi spre tabara. Ciobanul ne-a
descris o poteca usoara nemarcata spre drumul
forestier pe care venisem. E o poteca de oi pe care
venea un coleg de-al lui cu o turma de 700 de oi si 12
caini. Exact in locul unde se separa poteca am
aspteptat sa treaca turma si am pornit pe unde
venisera oile. Intr-adevar intr-o ora si un pic eram
la drum cam la 500 aval de cabana Zarna. Si aici da-i
bice pe drum fiindca aveam vreo 12 km pana unde ne
lasase Adi dimineata. Am gasit niste galerii de
prospectiuni geologice destul de interesante la
intrare. Timpul si lipsa frontalei m-au oprit sa le
explorez putin. Am avut noroc cu o masina (Dacie
papuc) care ne-a dus vreo 6-7 km pana la baraj unde
Adi a avut inspiratia sa vina cu masina (multumiri lui
Adi). Am ajuns la 5-10 minute dupa ce venise el. Ne-am
intors cu totii la tabara.
Sambata – 04.08.2007
Neavand rabdare sa stam in tabara, am vorbit cu o
colega de facultate Cristina care venise vineri in
tabara sa mergem in sus spre stana. Dupa sedinta de
dimineata a taberei (10.00), am vorbit cu profesorul
si am plecat cu masina Cristinei. Am intrat in masina
6 oameni: Cristina si sotul ei Danut, eu si Mihaela,
profesoara de engleza Florina si Leo. Danut a condus
cu grija pana la stana fiindca masina e joasa. Pe la
14.00 am ajuns la stana si am inceput sa urcam pe CA
spre lacul Galbana. Urcusul e si mai lejer si mai
abrupt. La inceput mergi prin padure pe un picior de
munte pana iesi intr-o caldare glaciara. Leo a
renuntat fiindca avea niste iritatii care i-au creat
probleme. Restul am urcat pana in caldare. Florina si
Cristina s-au oprit aici. Danut ar mai fi mers, dar a
zis ca nu mai e timp pentru intors (asta se intampla
cam pe la ora 16.45). Eu si Mihaela am zis ca urcam
pana sus in caldare si la ora 18.00 suntem la masina
sa plecam inapoi la tabara. De unde am ramas doar noi,
am mai urcat 25 de minute pana am ajuns in muchia ce
urca spre Moldoveanu. Ne-am schimbat hainele umezite
de transpiratie si am mancat de pranz. Si aici
peisajul este de vis cu norii care acopera sau
descopera mereu alte impresionante muchii si vai
adanci. Din muchie pana la masina am coborat in doar o
ora. Chiar am mai facut si vreo 10-15 minute de pauza
ca ajungeam prea repede
. La 18.00 am plecat de la
stana in jos pe drum. Am facut o pauza de zmeura de
vreo juma de ora cam pe la 4-5 km mai jos si apoi mai
departe pana la corturi.
Duminica – 05.08.2007
Nemaiavand zile de concediu, eu am plecat cu Mihaela
spre Bucuresti. Pe la 14.00 ne-a dus un coleg de
tabara cu masina pana in Zboghitesti, comuna Nucsoara.
Am dat cateva telefoane incercand sa gasesc alta
masina de aici spre Bucuresti. Incercarile au fost
fara reusita (gaseam doar prieteni care erau plecati
din tara) si am pornit pe jos prin sat. N-a durat mult
pana a oprit un jeep Kia care ne-a luat pana in
Domnesti fara bani. Era o pereche care vizita zona si,
cat timp am mers cu ei, am ascultat Julio Iglesias.
Din Domnesti ei au mers spre Campulung si noi spre
Pitesti. Inca 200 m pe jos si alta masina ne-a luat
pana in Curtea de Arges (de data asta am dat 10 RON).
Era o masina foarte ciudata si veche cu portbagajul in
fata. Din Curtea de Arges am luat microbuzul pana in
Pitesti si din Pitesti alt microbuz pana in Bucuresti.
Nu cred ca am asteptat in total 20 de minute toate
masinile. Trebuia sa ne ia un amic cu masina din
Pitesti. El venea dinspre Rucar si asta ne-a
determinat sa nu-l mai asteptam (din cauza circulatiei
ingreunate). Dovada ca noi ajunsesem in Bucuresti si
el inca era in Pitesti. La 19.00 am ajuns la
Politehnica si de aici cu metroul spre casa.
Asa ca imagine de ansamblu, "practica geologica" a
fost reusita pentru mine fiindca n-am stat mai deloc
in tabara si am mai si vazut cate ceva nou in iubitii
Fagarasi.
Si in final cateva poze la
www.cezarpart.evonet.ro/albume.htm.
Plimbari cat mai multe si placute in toti muntii
patriei si nu numai si vreme buna!
Cezar Partheniu
. Pe
