Alpinet | Maps | Tourist Guide | Mountaineering Clubs | Invitation In Carpathians | Mountain Rescue |
Comunity
Events
Don't miss
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Partners
|
Alpinet lists - alpinet2k
From: Adrian Dudau <a...@aiesec.net> Date: Tue, Dec 11, 2007, 12:30 am Subject: [a] RT: Buila-Vinturarita - 2 zile spre si dinspre cabana Cheia Simbata, pe 8, am ajuns la 9 dimineata in Vilcea de unde am luat microbuzul de Olanesti pina la intersectia spre satul Valea Cheii, cu gindul de a urca la cabana prin satul Cheia. Ceea ce nu stiam e ca de la Valea Cheii pina la Cheia sint vreo 7 km, noi crezind ca sint unul si acelasi sat. Am avut noroc de o duba care ne-a luat de la schitul Iezer pina la intersectia cu drumul spre Pahomie. Am mai mers apoi vreo ora, pina unde se desprinde traseul pe Brina Caprelor (marcaj TA). Acolo am facut o minisedinta, si am hotarit sa incercam pe brina, care stiam ca e destul de dificila, mai ales iarna. Am decis ca daca intilnim dificultati, sa ne intoarcem si sa continuam pe drum. Brina a fost un traseu splendid, cu citeva deschideri, una spre E, cu Naratul si Cozia, cu cheile Cheii serpuind in vale, si una spre N-V, cu Paringul inzapezit. Am avut o singura portiune periculoasa, o trecere de vreo 10m acoperita cu zapada intarita, singura diferenta fata de conditiile de vara, impusa de anotimp. Desi avind in vedere ca doi dintre colegi erau incepatori, poate ar fi fost prudent sa ne intoarcem, am decis sa continuam. Am trecut primul, facind urme/scari cu bocancii pe muchia zapezii si indicindu-le unde sa faca prize cu minile pe stinca. Dupa ce am trecut, m-am intors si am luat rucsacii de la ceilalti colegi, in final trecind cu bine toti 4. Dupa ce am trecut pe rind si un vilcel acoperit cu grohotis marunt in partea superioara si cu zapada inghetata in partea de jos, am ajuns la nivelul apei riului, semn ca am iesit din Brina. Am mai continuat pret de 15-20 min, printre si pe sub blocuri imense de calcar, pina la intinderea la marginea careia se vedeau luminile cabanei (se intunecase intre timp). John, cabanierul, ne-a iesit in intimpinare, cu ceaiul pe care il reincalzise a treia oara in asteptarea noastra Serpuirea brinei pe sub imensii peretii verticali de sute de metri, si furia cu care se loveau apele Cheii de bolovani jos in prapastie te faceau sa simti cu adevarat puterea nesfirsita a naturii, lucru cu care am adormit in gind si in inima, la caldura sobei in cabana. A doua zi ne-am trezit devreme, pentru ca aveam un traseu lung si dificil inaintea noastra. Am multumit cabanierului cu promisiunea sa ne revedem curind, si am ales traseul ce pleaca de la cabana, pe sub creasta, pina in satul Pietreni (marcaj TR). Am pornit asadar pe la ora 8 prin spatele cabanei, pe zapada subtire si la suprafata inghetata. Am mers destul de bine, urcind serpentinele potecii, la inceput pe malul piriului Comarnice, iar apoi pe coasta muntelui Comarnice, lasind piriul in stinga. Pe masura ce inaintam prin padurea de molizi, stratul de zapada incepe sa fie tot mai gros. In poiana La bulbuce", un mic si cochet luminis , inconjurat de padure neguroasa de molizi, constatind ca zapada trecuse deja de nivelul genunchilor, si ca facusem 2.5 ore in loc de 1-1.5 cit era prevazut, si avind in fata noastra inca 6-7 ore de traseu, deci nici o sansa de a ajunge in sat, si apoi in Vilcea in timp sa prindem trenurile, decidem sa ne intoarcem la cabana si sa coborim tot pe drum. La cabana, dupa o ora de pauza (masa si o discutie cu celalalt cabanier, care il inlocuise pe John intre timp), pornim pe vechiul drum forestier cu gindul sa ajungem in Cheia (marcaj CG). In saua La Lac, ne decidem brusc sa coborim in Olanesti, de unde putem gasi transport mai usor spre Vilcea. Nu optam pentru traseul pe cumpana de ape dintre Cheia si Olanesti (marcaj CR timp 3 ore), pe care, desi il cunosteam caci il mai facusem asta primavara din Olanesti, riscam sa ne prinda intunericul, si devenea destul de periculos datorita portiunilor de poteca ingusta si pamint namolos combinat cu zapada, ci alegem sa mergem pe drumul forestier ce merge dinspre IF Minzu spre Olanesti. Coborim deci vreo 20 de minute pe valea sapata pe stinca a unui piriu afluent al Olanestiului, traseu de legatura marcat cu CA, care nu apare pe harti, insa noi il stiam din primavara, pina in drumul forestier, de unde vreo 4-5 ore ne rupem" talpile rigide de bocanci de iarna pina in Olanesti, la lumina lanternei. Din Olanesti luam un microbuz (care normal pleaca din 20 in 20 de min, doar duminica din ora in ora) spre Vilcea, si dupa niste peripetii cu tigani care asalteaza soferul si sparg geamurile microbuzului cu bolovani, ajungem in Vilcea, si apoi cu un taxi in Sibiu. A doua zi dimineata, eu iau rapidul si ma intorc in Craiova. A fost o tura in care nu am realizat traseele propuse, cu decizii pe moment si schimbari subite de itinerarii, insa o tura care ne-a pus al incercare capacitatea fizica si psihica, si care ne-a desfasurat prin fata ochilor spectacolul stincii verticale din Buila-Vinturarita. O tura frumoasa care ne-a facut, din nou, ca aproape orice alta tura, sa promitem sa revenim prin acele locuri si pe care ne-o vom aminti multa vreme. Concluzii, sfaturi, recomandari, idei: - Traseele sint foarte vizibil marcate, proaspat refacute de cei de la Kogayon (multumim Florin Stoican), cu indicatoare in locurile de rascruce - Harta parcului, care este afisata pe panourile din diferite puncte de acces, este foarte saracacioasa si aproape inutila. Nu are curbe de nivel, are doar citeva toponime trecute si nu ai repere de orientare. Am folosit-o doar la corelarea traseelor cu noile marcaje, orientindu-ma dupa vechea harta a muntilor Capatinii a lui Nae Popescu dintr-un numar al Muntii Carpati de prin 77. - Brina Caprelor, desi doar cu o portiune de 10m periculoasa, nu as recomanda-o in perioada asta fara echipament tehnic - Cabana mi-a placut foarte mult, atmosfera deosebita, cabanierul shef" John ne-a asteptat cu ceai si clatite, ne-a fiert vin si a stat cu noi la taifas. - Am gasit acolo si un tigan de 150 de kile cu burta goala in sus la bec o priveliste socanta pentru mine, cam ciudata aratare de "montaniard". Se hotarise dimineata in circiuma sa mearga la" munte, isi luase toale mai groase" din magazin, luase un taxi pina aproape de tunel, si apoi plecase in adidasi si cu punga cu haine in mina spre cabana, impreuna cu fratele" lui. Am aruncat fratica punga in balta in ripa, ca mi-era prea greu s-o car". I-as fi replicat: Fratica, mai bine aruncai lantu de doo kile de la git, ca ala te tragea inapoi". Mi-a parut rau intr-un fel ca au ajuns cu bine la cabana, ca nu i-a prins noaptea pe drum, sa inghete si sa se rataceasca, sa se sature de mers pe munte" pe la cabane. Caci, se pare, ca nu mai putem scapa de cei ca el nici in virf de munte. Salutari si ginduri bune, Adrian The messages are provided by the mentioned sources. We take no responsability for their form and content. Links to the Mountain Guide:
|
Members: 29725
Authenticated: 0 Visitors: 943 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet The usage of this site or any information therein implies your acceptance of our copyright notice and the terms and conditions Copyright, terms & conditions About Us | Advertise on this site | FAQ | Contact |