Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Alpinet lists - alpinet2k

Bookmark and Share

From: Serban Chiurlea <c...@yahoo.com>
Date: Tue, Jan 1, 2008, 6:46 pm
Subject: [a] RT: North Carolina - Smoky Mountains
North Carolina! USA! Care roman nu-si doreste sa ajunga macar o data? Ei bine, cand seful meu m-a anuntat ca trebuie sa stau doua saptamani acolo pentru un training, am fost trist. Eram satul de delegatii si plecari in interes de serviciu si mi-as fi dorit sa stau acasa cu familia. Apoi mi-am adus aminte de un articol din National Geografic despre nu-stiu-ce parc national care prinde culoare in special in luna octombrie. Asa se naste o dorinta...

... Si iata, sunt intr-un Chevy Impala pe autostrada (si il rugasem pe tipul de la inchirieri sa-mi dea o masina mica...), intr-o zi de octombrie cu un cer de clestar, ruland inspre ceea ce se numeste atat de pompos: Great Smoky Mountains National Park. Aflat la granita intre North Carolina si Tenesse, se pare ca este cel mai vizitat parc din SUA, poate si datorita rezervatiei indiene Cherokee, aflata in interiorul parcului.
Pe nesimtite autostrada se bifurca in multe bretele, se uneste cu alte drumuri codate dupa reguli precise, si intram intr-o vale larga strajuita pe dreapta de un lac minunat. In apa se oglindesc versantii impaduriti ai Muntelui Smoky. Dar ce colorit! Dupa cum am mai spus, este toamna si fiecare copac are propria sa parere despre culoarea hainei ce trebuie imbracata. De la galben deschis, trecand prin rosu ca sangele, maro si verde. Fiecare este unic, dar in armonie cu ceilalti, si nu pot sa nu ma gandesc ce minunat ar fi daca si noi, oamenii, am reusi sa facem la fel.
Un lucru bun este ca toata lumea respecta limita de viteza in parc, si am timp sa-mi bucur privirea cu peisajul pana in Cherokee Village. Aici fac o pauza pentru a admira Pieile rosii dansand pe o scena aflata la marginea drumului. Un indian batran, veteran al razboiului din Vietnam unde a si lasat un picior, prezinta in culori sumbre viata moderna la care ei indienii au trebuit sa se alinieze. Trist, si totusi dansul este plin de viata si bucurie. Raman cu un sentiment contradictoriu in timp ce sofez pana in parcarea aflata in imediata apropiere a celui mai inalt varf din Smoky: Clingmans Dome la 2024m altitudine.
Privelistea de pe varf este deosebita. Tot muntele este impadurit si imbracat cu haina multicolora a frunzelor in prag de iarna. Crestele, ca niste spinari de dinozauri, se unduiesc, se bifurca si se pierd intr-un fel de ceata in zare. Soarele, aflat la asfintit, arunca o lumina rosiatica amplificand tonurile. Am senzatia ca daca intind bratele, vantul, care bate destul de tare, ma va ridica si voi putea zbura.
Cobor de pe varf, si in lumina asfintitului strabat un drum ce taie versantul muntelui, oferind si mai multe unghiuri de vedere asupra peisajului. Blue Ridge Parkway, este o sosea ce doreste sa ofere celor care gusta natura din masina, (adica 90% din americani) o vedere asupra ceea ce inseamna Smoky Mountain. Noaptea ma prinde intr-un orasel neimportant: Waynesville. Fata care ma serveste la Pizza Hut imi deschide ochii si asupra unei alt fel de Americi. Cand a fost bolnava mama ei a refuzat sa o duca la doctor fiindca nu avea bani sa plateasca taxa. Prin urmare a renuntat la liceu si s-a angajat ca servitoare...
A doua zi. Doua optiuni. Mai raman in Smoky sau cobor spre Chimney Rock, un alt parc natural presarat cu stanci inalte. Aleg Chimney Rock si dupa numai doua ore, sunt intr-o parcare mare cu rucsacul in spate. De data asta voi gusta natura la pas. Sapata prin eroziune intr-un versant stancos, Chimney Rock (Stanca Horn), se inalta peste padure, si pentru cei care se incumeta sa urce scarile pana in varf, ofera o panorama deosebita asupra vaii aflata dedesubt. Pentru cei care nu se incumeta la scari, exista lift! Deh, suntem in America!
Alerg pe scari pana in varful stancii, poze, continui sa urc tot peretele de stanca si urmez poteca (Skyline Cliff Trail) care ma duce de-a lungul muchiei pana la un rau. Iesit din padure, acesta se arunca peste zidul de stanca, formand o cascada spectaculoasa (Hickory Nut Fall). Poteca se intoarce si urmeaza o brana ce taie peretele de-a lungul lui, pana la baza stancii Chimney (evident: Cliff Trail). Mai alerg pe la baza peretelui pana la cascada, sa fac poze si de jos in sus, apoi fuga la masina. Cu totul vreo 5km. Nu este prea mare parcul acesta, dar este frumos. Raman cu o amintire placuta, si pentru ca rangerii depuneau eforturi deosebite ca totul sa fie ordonat si placut pentru toata lumea.
Al doilea week-end m-a purtat la ocean si in alt parc natural: Hanging Rock. Trecand prin Winston-Salem spre nord, pe o sosea cu un numar celebru: 66, se ajunge la acest parc natural. Este o padure in jurul unui lac, strajuit de creste in trei mari directii. Padurea de pe creste, este din loc in loc intrerupta de stanci, ce ofera minunate privelisti de jur-imprejur. Una din aceste stanci, mai bine individualizata si datorita faptului ca sta inclinata de parca ar cadea, da denumirea parcului: Hanging Rock (Stanca agatata). Plecat in echipament de alergare si cu rucsacul in spate - varianta light, am urcat bineinteles prima data pe stanca. De sus zona se vede foarte bine. M-a impresionat ca nu exista balustrade, si poti merge pe stanca pana la marginea ei, existand si pericolul unei caderi. Poze, apoi cobor si urmez creasta pe Wolf Rock Trail spre alt grup de stanci Wolf Rock (Stanca Lup), House Rock (Stanca Casa) si Cook s Wall (Zidul lu
Cook).
Revin pentru a prinde alta poteca Huckleberry Ridge si sunt surprins de salbaticia naturii. La trecerea peste un mic raulet, am senzatia ca ma aflu in jungla. Merg indoit de mijloc printre arbusti cu frunze late, pe jos umezeala, coroanele arborilor mai mari intuneca locul si sunt ca de obicei singur. Mai lipseste sa apara un tigru! Brr... Dar nu peste tot este asa. Predomina arbori mici si mijlocii, cu frunzele de culoare galben sau rosu aprins. Rosul este atat de ireal incat iau o frunza de pe jos sa arat celor care nu ma vor crede acasa. Urc apoi la un alt punct de belvedere aflat pe Moore s Wall (zidul lu Moore). Un foisor ne ridica deasupra padurii pentru o priveliste de exceptie. Coborare pana in parcare, trecand pe langa linistitul laculet din centrul parcului. In trei ore de alergare am reusit sa acopar cam cele mai interesante puncte. Locul mi-a inspirat in special liniste si salbaticie, caci cu exceptia potecii catre Hanging Rock, in rest
nu am intalnit turisti.

La intoarcere in tara am multumit sefului pentru ocazia avuta.

Cum North Carolina este ca suprafata apropiat cu Romania, nu am reusit sa descopar decat o mica parte. Am ramas cu imaginea unui stat acoperit in totalitate de paduri, si fara munti spectaculosi, dar care merita atentie. Pentru cei interesati va stau la dispozitie cu detalii, preturi, harti, etc.

Toate bune,
Serban-Alexandru Chiurlea


______________________
Be a better friend, newshound, and
know-it-all with Yahoo! Mobile. Try it now. http://mobile.yahoo.com/;_ylt=Ahu06i62sR8HDtDypao8Wcj9tAcJ
The messages are provided by the mentioned sources.
We take no responsability for their form and content.



There are no comments for this message
Login or register to comment