Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Alpinet lists - alpinet2k

Bookmark and Share

From: chiriac toader <v...@yahoo.com>
Date: Thu, Apr 10, 2003, 2:18 am
Subject: @ Creasta Rodnei>7/12 martie
Creasta Rodnei (7-12martie 2003)

Esta prima data cand merg in acest munte. Hotararea de a face aceasta tura de iarna clasica a survenit dupa ce am ascultat parerea mai multora care au venit in Rodnei si vara si iarna. Stiam ca mai demult, prin 1997, un club din Iasi pe nume Studmont, refacuse un refugiu din Rodnei. E vorba de "Curatel", un refugiu foarte trainic, incapator si chiar luxos din cauza sobelor din interior si a obiectivelor din jur: vf. Ineu(2279 m) si partie de schi neamenajata, deasupra.

Mai stiam de la Costica Costia, ca in ultimii ani, impreuna cu Nucu, Sandy si Mitica(Nicolae Alexandriu, Sandu Petru si Mitica Iordache), facusera vreo 9 ture de iarna in Rodnei (sper sa nu gresesc).

Era si este o tura de referinta pentru ei si mai ales o tura cu traditie, " aproape ca Fagarasul". Mai stiam de la Misu (Radu Tudorachi) ca traseul de creasta e destul de lung, nu se compara ca dificultate cu Fagarasul, dar e lung si istovitor din cauza crestelor acoperite cu metrii de zapada si a corniselor ce uneori inseala. Albul-total, ziceau, e periculos deoarece stanci nu prea ies la suprafata si marcajul, mai ales stalpi, se gasesc foarte rar.

Concluzia inainte de plecare e ca: e o tura destul de lunga (creasta are cca 50km in linie aeriana);

nu e foarte tehnica (poti sa nu folosesti chiar deloc pioletii si coltarii); nu exista refugii sau cabane dacat la inceputul si la sfarsitul crestei, deci "cazarea" e la cort; e tura de mars de 10 ore pe zi, 2 sau 3 zile...

Planul a inceput de la prietena mea, Cristina, care dorea o tura pentru deschiderea carierei de alpinist de iarna, o tura in Rodnei. L-am contactat pe Costica Costia care a acceptat sa mearga cu noi, fapt pentru care-i multumesc. La 4 zile inainte de plecare, aflu ca merg impreuna cu noi si cei din vechea echipa a experimentatilor alpinisti ieseni inca in activitate. La tren I-am cunoscut si eu. Echipa noastra a fost:

Rotaru Cristina-23 ani- Iasi
Gheorghiu Delia-25 ani-Cluj
Trelea Mihaela (Michi)-26 ani-Radauti
Sandu Petru-46 ani- Iasi
Iordache Mitica- 47 ani- Iasi
Costica Costia-44 ani-Iasi
Nucu Alexandriu-46 ani- Iasi
Dudu Mircea-35 ani- Iasi
Ciubotariu Costel- 27 ani- Iasi
Platon Constantin-22 ani-Iasi
Chiriac Valentin (Masina)-22 ani- Iasi

Traseul nostru a fost:

Din Iasi cu acceleratul de Timisoara pana in statia Salva, apoi cu un personal inca 2 ore pana in statia Romuli (locatie recunoscuta si dupa viaductul foarte mare peste care trece trenul). In personal am cumparat si degustat palincile la jumatate oferite de satence. Mitica a degustat sticlele de tot, pentru ca el urmeaza cu strictete regula: "la munte nu se bea". Si avea dreptate. Unde mai pui ca in toate diminetile urmatoare, el ne facea programul de trezire: orele 4-6. Mitica e un mare om de echipa si un organizator spirt. A fost in Caucaz in 1991 "la negru" cu brasovenii si are 2 fete. E un bucatar excelent (supe, tochituri, cas pane, cafele, combinatii de ciocolata, cafea, cacao, mac, nuci, alune, biscuiti si altele).

Drumul de la gara la cabana l-am facut in parte cu o masina de lemne, in parte pe jos. Oricum, daca este batut, traseul se face cam in 2 ore. Cabana e de fapt un canton silvic, mai mult sau mai putin locuit. Noi l-am gasit cu muncitori care ne-au primit foarte bine intr-o camera cu multe paturi, o masa pe centru si o soba pe care a fiert ceaiul in continuu. Dimineata ne-a trezit Mitica pe la 4, am fost gata cu toate la 5, dar am plccat la 6. Traseul urca o panta sustinuta prin padure, continua cu o zona despadurita, apoi un gol alpin pana pe varful Batrana(1710 m).

Vreme superba: frig si soare, numai ca varfurile mai inalte erau acoperite de ceata neagra densa. Costica Costia- cap de sir ne conduce spre vf. Gropile(2063 m)... Costica Costia a fost de 9 ori in Rodnei iarna, a catarat a doua oara, dupa premiera, traseul Memorial "Emilian Cristea"- Bucegi, traseul Sperantele din Bucegi de 9 ori, creasta Fagarasului iarna, turul Romaniei pe bicicleta...

Intram in plafonul de nori pe la altitudinea de 1800, 1900 m. Imediat dupa vf. Gropile, urmeaza vf. Buhaiescu (2119m).

Pe buna dreptate se zice ca prima zi e cea mai grea; rucsacul e bucsit cu haleala, esti probabil mai putin antrenat si "te aclimatizezi" cu mediul, chiar daca ai mai fost la munte si cu 3 saptamani inainte.

Urcusul in primele varfuri din creasta Rodnei sunt destul de lungi si sustinute (cca 1000 de metri diferenta de nivel).

Din vf. Buhaescu se poate ajunge pe vf. Pietrosul (2303 m) pe o creasta secundara spre stanga(N), in cca 3 ore dus-intors. Noi nu am ales varianta asta din cauza drumului lung pe care trebuia sa-l mai parcurgem si din cauza cetii care nu ne lasa sa vedem nimic.

Am campat cateva ore mai tarziu, in locul numit "La Carti". Cum corturile pe care le-am folosit nu erau cine stie ce, a trebuit sa ne pazim de vant... La indrumarea celor mai experimentati, am fost echipati cu cate o lopata pentru fiecare cort (3 corturi). Am sapat o platforma de cca 50 m adancime, unde am montat corturile ajutati de toate betele si toti pioletii.

Foc: primusurile rusesti sfaraie, nu alta; vi le recomand cu caldura, mai ales ca coechipierii mei preparau supe si ceaiuri in cort. M-a mirat acest fapt, pentru ca stiam ca amorsarea primusurilor poate fi chiar exploziva, in unele cazuri.

A doua zi, primul obiectiv a fost Vf. Negoiasa, care la urcare prezinta un versant accidentat si destul de inclinat, unde ne-am folosit de coltari si pioleti. Chiar daca a fost ceva mai tehnic, l-am considerat pana la sfarsitul turei, cel mai frumos pasaj din creasta, pentru ca nu era foarte atletic, adica nu-ti scoate limba de-un cot afara si frumusetea locului...

Alte amintiri importante nu am din acea zi, decat ca pe la sfarsitul zilei era cat pe ce sa ne pierdem de traseu si unii de altii. Saua Galatului este locul intamplarii. Saua este lunga, lata si plina de zapada. Marcajul lipseste cu desavarsire. Pe ceata nu aveam nici o sansa sa mergem mai departe, fara experienta si spiritul de orientare al "taticilor". Pe langa toate astea, foarte importante au fost harta si busola. Problema e ca hartile Rodnei (si a celorlalti munti), sunt destul de proaste: nu corespund scara, limitele padurilor, pozitia exacta a varfurilor, orientarea lor fata de traseul de creasta, etc. Ca sa ne tinem toti 11 impreuna, am facut tabara, si Costica, Sandy si Mitica au plecat sa gaseasca ruta in continuare.

In final ne-am hotarat sa nu mai mergem mult si sa campam. Am pus corturile la Podul Calului pe la 17. Pe cand sapam transeele pentru corturi, Sandy a plecat pe nesimtite. Ne-am dat seama de plecarea lui pe la 18 si am inceput sa ne facem griji de absenta lui pe la 20. Deja era noapte de mult, noi mancasem, eram gata de culcare si el era in cautarea drumului spre vf. Gargalau... fara lanterna sau folie de supravietuire...

Sandy are antecedente pe tema asta. In Caucaz a plecat din tabara seara si, dintr-un accident, a cazut intr-o crevasa. Rusii si romanii il credeau mort, dar au constituit echipa de salvare imediat... Dimineata omul apare din senin, dupa ce iese singur din crevasa, unde nu i-a fost asa cald, mai ales fara pufoaica sau sac de dormit.

Sandy a traversat creasta Meridionalilor iarna, aproape solo(adica insotit doar in partea de inceput a crestei), de doua ori, la interval de 10 ani!

Povestea era sa se intample din nou in Rodnei. Sandy, dupa plecarea de la corturi, a ajuns pana-n Saua Gargalau (dimineata am observat ca traseul cotea pe si printre niste creste secundare cu orientari diferite). La intoarcere nu a mai gasit urmele pana la corturi. A inceput sa sape o grota pana ce a dat de jneapan si s-a pregatit de bivuac. L-am deranjat noi pe la ora 21 cu fluieraturi. Era la 200 metri deasupra noastra, in creasta. Mai tarziu s-a anuntat nemultumit de ingramadeala din cortul in care dormea si a regretat culcusul din creasta...

Ziua urmatoare a inceput tarziu pentru noi. Ceata ne-a obligat sa stam pe loc pana pe la 8.30. La plecare i-am vizitat barlogul lui Sandy si ne-am lasat ghidati de urmele lui pana spre Gargalau (2158 m). Spre dupa-amiaza am ajuns si pe varful Ineu (2279 m), al doilea vf. ca inaltime din Rodnei.

Am coborat pe punct albastru spre Saua Curatel. Pe la 2000m am iesit din plafonul de nori si am vazut unul din cele mai frumoase apusuri de soare. Cred ca a fost prima data, in tura asta, cand mi-am dat seama de vastitatea Rodnei, asemanarile de iarna cu Fagarasul, roca asemanatoare cu cea a Fagarasului, latimea mare a vailor glaciare.

Ajungem la refugiu care arata chiar bine. Felicitari celor care l-au construit, amenajat si ingrijit de-a lungul timpului!

Nu putem cobori spre Valea Vinului, pe dreapta, din cauza pericolului de avalansa. Cararea (imaginara) taie panta de zapada. In ultima seara ninsese pe vale foarte mult (cam 50 cm de zapada proaspata). Ne hotaram sa dormim la refugiul Curatel, chiar daca unii dintre noi riscau sa intarzie pe la serviciu.

Noaptea a fost destul de friguroasa, mai friguroasa decat in cort, pentru ca spatiul fiind foarte mare, incaperile nu se puteau incalzi ca si un cort, de la simpla noastra respiratie. Pe langa astea se adauga si faptul ca erau cateva geamuri sparte.

Costica ne-a dat o lectie rapida de astronomie, dupa care am degustat tochitura a la primus a lui Mitica.

Dimineata am decis sa mergem direct spre Rodna, urmand cresta matematica. Combinatia de jnepeni, copaci cazuti si zapada mare si proaspata, ne obligau sa ne bagam in zapada pana la brau frecvent. Noroc ca am fost 11! A urmat Capul Benes (1587 m) si apoi... Rodna. Apoi berile, masina spre gara...

Nu numai dupa berile astea dar si de-a lungul turei, Costica ne-a demonstrat calitatile lui vocale desavarsite, cantandu-ne si incantandu-ne cu melodii ale lui Tudor Gheorghe. Ii multumesc.

Concluzia, dupa tura, e ca in Rodnei, iarna, pe ceata va trebuie un "ghid", cineva care a mai facut tura asta. Schiurile sau rachetele de zapada fac minuni, fiindca telul e sa parcurgi distante mari pe zapada mare, in cat mai putin timp.

Astfel cred ca timpul necesar traversarii crestei, care pentru noi a fost de trei zile, se poate reduce la 2 zile si chiar la o zi. Traseul de creasta e foarte sinuos, directia se schimba frecvent; in lipsa orientarii minutioase, se poate intra pe o creasta secundara ce te poate rataci.

O necesitate in Rodnei, iarna, sunt stalpii de marcaj care lipsesc cu desavarsire.

Oricum, succes celor care intreprind ture in Rodnei.

Valy. Masina (Iasi)
The messages are provided by the mentioned sources.
We take no responsability for their form and content.


Links to the Mountain Guide:
Muntii RODNEI - Tabara Valea Blaznei  
Muntii RODNEI - Saua Curatel  
Muntii RODNEI - Valea Vinului  
Muntii RODNEI - Comuna Rodna  
Muntii RODNEI - Saua Gargalau  
Muntii RODNEI - Cabana Farmecul Padurii  
Muntii RODNEI - Statia Meteo  
Muntii RODNEI - Sub Varful Pietrosu  
Muntii RODNEI - Satul Romuli  
Muntii RODNEI - Sub Varful Ineu  
Muntii RODNEI - Sub Varful Gargalau  
Muntii RODNEI - Saua Galatului  
Muntii RODNEI - Varful Galatului  
Muntii RODNEI - Sub Varful Buhaescu Mare  
Muntii RODNEI - Sub Varful Gropilor  
Muntii RODNEI - Poiana Batrana  
Muntii RODNEI - Varful Batrana  
Muntii RODNEI - Capul Muntelui  
Muntii RODNEI  


There are no comments for this message
Login or register to comment