Cred ca toti cei care am fost pe munte in acele zile, am trait clipe
frumoase si mai ales ne-am bucurat ochii si sufletul cu peisaje de
neuitat.
Pasii m-au purtat in acest weekend spre Piatra Vithos inconjurata de
aceiasi mare de nori. Desi am pornit la "fie ce-o fi", sub un cer
plumburiu si ceata, putin dupa Bicaz am iesit la soare. Sub un soare
generos am inceput urcusul pe valea Sugaului spre vf Criminis, de
unde am putut vedea pentru prima data marea de nori care ma
inconjura. Ceahlaul secondat de Highesul Ascutit in prim plan iar
mai in spate peste valea Bistritei, Raraul si Giumalaul aratau
asemenea unor insule, insule pe care stiam ca sunt prieteni dragi ce
se bucurau si ei de aceste frumuseti.
De aici am dat ocol bazinului superior al vaii cautand sa ma tin cat
mai aproape de culme. Poteca trece destul de des de pe un versant pe
altul dar din fericire, desi padurea urca pana sus in creasta,
majoritatea traseului se desfasoara prin spatii deschise de unde se
pot vedea fie culmile dinspre Lapos, fie abrupturile stancoase ale
Sugaului. fie amandoua. Spre apus negura din vai a inceput sa urce,
ceea ce mi-a dat de gandit ca se va strica vremea. Pana la posibila
stricare a vremii m-am bucurat de mersul pe "plaja", fiind chiar la
limita de sus a cetii o buna perioada de timp. Inserararea m-a prins
in apropierea culmii Vithosului si a adus cu ea ceata dar deja stiam
locurile. Zona noua (pt mine) de la obarsia Sugaului fusese trecuta.
Din fericire cand a sunat alarma mobilului la ora 6: 15, cerul era
spuzit de stele. Ce bine! O noua zi de rasfat. O iau repejor la
picior, doar cu bagaj usor, catre abruptul Pietrei Vitosh. Sper sa
mai prind rasaritul, de acolo de sus. Nu am reusit sa ajung chiar pe
varf cand soarele a iesit din neguri dar eram aproape. Poate a fost
chiar mai frumos, fiindca astfel am reusit sa vad cum stancile din
jur trec prin toate nuantele de rosu, portocaliu si galben. Parca
luase foc muntele.
De pe varf am revazut aceiasi mare de nori, parca si mai frumoasa
decat cea de ieri. Arhipelagul se largise acum, fiindca varful domina
culmile din jur. Ce de frumusete!
Am poposit mai bine de o ora acoolo sus, savurand fiecare clipa.
Clipe pe care le voi pastra pentru totdeauna intr-un sertaras special
pe care scrie "cele mai frumoase".
Retur la cort, strans bagajul si la drum catre Barnadu, un catun
izolat si foarte drag mie. Ziua a continuat in aceiasi nota cu care a
inceput. Frumuseti, peste frumuseti defiland prin fata ochilor. Sau
mai bine spus, eu am defilat si ele stateau cuminti la locul lor
Salase ingrijite, o stana care inca mai avea oile prin preajma,
culmile atat de cunoscute si de indragite ale Laposului, Ciurgaului,
Sugaului, ba chiar si Ceahlaul si-a facut aparitia la un moment dat.
Mai jos, un popas de sub un palc de zade (o scurta deviere de la
traseu ca tot aveam timp si prea erau frumoase) isi are si el locul
in acel "sertar" special, ca si bunica cu nepotul care iesisera cu
oile si se se bucurau de ziua frumoasa si calda de toamna tarzie.
Desi am mai trecut de atatea ori pe acolo, abrupturile Sugaului si
Munticelului mi s-au parut la fel de frumoase. Ca si popasul sub o
zada zvelta aflata chiar deasupra soselei, loc in care am mai zabovit
putin ca prea era frumos iar timp aveam destul.
Si asa am ajuns la finalul celei mai frumoase ture din toamna asta.
Desi parca asa am zis si la altele din aceiasi toamna
Ceva poze la:
http://www.flickr.com/photos/24387908@N02/sets/72157608878379421/
Titus Hen
