Alpinet | Maps | Tourist Guide | Mountaineering Clubs | Invitation In Carpathians | Mountain Rescue |
Comunity
Events
Don't miss
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Partners
|
Alpinet lists - alpinet2k
From: partheniu cezar <c...@yahoo.com> Date: Tue, Nov 25, 2008, 1:18 am Subject: [a] RT Fagaras Valea lui Stan 15-16.11.2008 RT Fagaras Valea lui Stan 15-16.11.2008 Motto: "Ti-amintesti in Fagaras/ Capre negre-am intalnit/Nu eram intr-un oras/ Ci eram la asfintit". Colegi de tura: Daniela, Radu, Laurentiu, Cezar Valea lui Stan este nemarcata si nu o recomand decat celor cu un bun simt al orientarii si echilibrului, cu echipament adecvat si doar pe vreme cu precipitatii putine. RTul vine cu putina intarziere pentru a aminti frumusetea tomnatica a Fagarasilor peste care acum s-a depus plapuma grea si rece a zapezii. Ziua 1 - sambata 15.11.2008 In ultima saptamana Dana a propus o tura pe Valea lui Stan. Si eu si Radu am fost de acord si am stabilit sa ne intalnim sambata dimineata la ora 7.00 spre Capataneni, Curtea de Arges. Am gasit ceva RTuri pe net (destul de putine, dar suficiente: Andrei Hagiescu, Cristi Buzoianu, Stefan Puscasu, Iuliana Bucurescu) si ne-am bazat pe amintirile lui Radu pentru traseu. Cum Laurentiu venea din Bv, l-am asteptat la Gara de Nord unde a ajuns cu un accelerat la 7.19. Ne-am intalnit la coloane si la 7.30 am pornit spre iubitii Fagarasi prin Pitesti-Curtea de Arges-Capataneni. In 3 ore Dana ne-a dus la intrarea in Valea lui Stan. Intrarea in vale porneste din ultima curba in ac de par dinainte de barajul Vidraru. Locul se recunoaste usor printr-o troita aflata pe stanga drumului. Ne-am echipat cu parazapezi si cizme pentru o eventuala apa mai mare si am pornit in sus pe vale. De la inceput multumesc celor de la Asociatia Turistica Ghizii Romaniei pentru amenajarile facute cu ocazia concursului din vara din cadrul CNCTR din iunie 2008, amenajari fara de care de cateva ori nu am fi putut merge mai departe. Am urcat pe barajul de la inceputul vaii pe scara din stanga barajului si apoi am pornit pe firul vaii in sus. Am trecut de o gramada de lacuri si cascade depasind pe partea stanga pe niste scari verticale primul canion al vaii inaccesibil pe firul direct. Dupa intrarea in vale pe poteca ce te duce de la sine, surpriza: scara cea mare de vreo 15 metri care te trece de pe stanga pe dreapta vaii (in sensul de urcat). Scara se misca putin si ofera siguranta la cei peste 20 de metri de gol de sub tine. Mai departe am mers pe poteca intuitiva indicata de scari si lemne pana la un lac ce se ocoleste pe dreapta pe o gramada de lemne amenajata la concurs. Dupa ea am urcat pe sirul de scari surplombate pana la un loc mai plat pe care am inaintat cateva zeci de metri. Si aici surpriza neplacuta. Scarile erau rupte pe peretele stang si nu puteam inainta folosindu-le. Laurentiu a gasit o solutie pe dreapta vaii pe niste trepte destul de lucioase. Eu am avut o mica problema la trecerea peste apa fiindca era stanca uda si cu gheata si-mi alunecau bocancii. Dana a trecut printr-un loc mai sigur si mi-a intins mana sa trec. Deasupra stancii era un laculet de o mare frumusete. Am trecut de lac si in 10-15 minute am ajuns la un lemn cu trepte amenajat pe dreapta vaii. Acesta nu era utilizabil deoarece nu aveai prize la maini. Asa ca am urcat pe langa el pe langa apa suparata si apoi pe langa laculet prin stanga. La o trecere pe peretele stanga Laur si Radu au trecut fara probleme. Radu a ajutat-o apoi pe Dana cu o priza de mana si Dana pe mine intinzandu-mi mana ei. Am continuat pe vale pana la a doua cascada mare ce ne-a dus la un lac aflat sub al doilea canion. Lacul de sub cascada (de un verde neobisnuit) se ocoleste pe dreapta pe un lemn ce inlocuieste o scara rupta. Laur a trecut cu grija pe lemnul care se rotea si l-a tinut pana ce am trecut cu totii. Am zis ca ar trebui sa notam acolo ca lemnul m-a tinut cu greutatea mea de 90 de kile. Am continuat pe scarile verticale de deasupra cascadei si am ajuns la intrarea in canion. Pana aici fusese Radu cu ceva ani in urma. Aici peretii au cam doi metri intre ei si 30-40 m inaltime. Pe cateva zeci de metri se merge aproape prin apa. Se evita intrarea in apa pe un lemn care sub mine s-a lasat pana ce am atins luciul apei cu talpile bocancilor. Dana si-a pus cizmele in locul bocancilor ca sa treaca fara probleme. La capatul pasajului alta surpriza: un lac destul de intins si scari pe peretele din stanga. Radu a urcat fara probleme pe prima treapta intre scari si apoi pe a doua. Pana sa scoata Dana cizmele, am urcat pana la prima treapta pe doua scari prinse cu sarma care se cam miscau. Pana la a doua treapta in peretele canionului n-au fost probleme. Adancimea canionului si expunerea pe scara aflata la orizontala mi-au facut extrema placere. Am ajuns cu totii in acest loc si apoi mai departe pe stanga vaii prin amenajari (cabluri, stalpi de cca 1 m si cateva lemne) am iesit in ultima zona a vaii acum linistita. Am gasit al doilea baraj despre care citisem si am urcat pe el (13.30). Aici bruma m-a obligat sa fac niste poze si apoi sa cobor dupa coechipieri pe o scara de lemn un dreapta barajului. Apa mai lina si poteca ne-au condus mai intai pe dreapta, apoi pe stanga si iarasi pe dreapta pana la o ultima cascaduta ce a creat minuni din gheata pe langa ea. Radu si Laur erau mai in fata si eu cu Dana ne-am oprit pentru o sedinta foto asupra ghetii. Am urcat o ora pe versantul din dreapta urmand o sageata ce indica spre Calugarita, o poteca cu balustrade de sprijin si un vechi marcaj TR. Dupa o ora de urcat prin padure am iesit intr-o poiana unde ne-am oprit sa mancam in lumina soarelui (pauza de o ora). Urmand descrierea dintr-un RT ce-l aveam la mine, am mers pana in capatul poienii si apoi pe un fir de apa si un asa-zis forestier am coborat in circa o ora la un drum forestier real si la o fosta cabana a carei terase avea forma unei piramide neregulate. Am continuat drumul scurtand pe cat posibil serpentinele pana ce am ajuns la malul lacului Vidrarului. Aici am facut dreapta si dupa prima curba mai mare am iesit la o cascada cu captare ce se scurge in lac. Am trecut pe partea cealalta a cozii de lac formate de amenajare si dupa prima curba mare am trecut printr-un tunel de circa 50 de metri pana la barajul Vidraru. Am facut ceva poze la baraj si la peretele de catarat amenajat in dreapta (cca 16.00) si am hotarat sa coboram sa luam masina si apoi sa mancam la "Valea cu Pesti". In 20 de minute cu trecere prin doua tunele am ajuns la masina. Deasupra celui de-al doilea tunel am vazut trei ursuleti ce au trecut in graba peste intrarea in tunel. Am urcat cu masina inapoi la baraj si apoi inca 9 km pe un drum cu cateva locuri cu gheata pe asfalt pana la cabana. Aici am mancat bine si am renuntat la vizitarea cetatii Poienari pe intuneric. Asa ca am coborat direct in Capataneni la pensiunea "Micul Vrajitor" la care rezervase Dana 2 camere de 2 locuri. Pensiunea este foarte frumoasa si cu pret redus pentru conditiile oferite (35 ron/pers in camera cu pat dublu, televizor, dus cu apa calda, bere Timisoareana la 2 RON, nu au mancare). In jurul orei 21.00 Dana s-a retras la somn si noi am stat sa gasim variante pentru ziua urmatoare. Pe la 22.00 ne-am retras si noi la somn. Ziua 2 - duminica 16.11.2008 Ne-am trezit cam pe la 8.30 si intr-o ora am reusit sa mancam, sa ne strangem bagajele, sa platim pentru cazare si sa ne salutam gazdele pentru a porni spre Balea (9.30). Am avut ceva emotii cu masina o data sub intrarea in Valea lui Stan si de cateva ori dupa baraj pana la Piscul Negru din cauza luciului de gheata format pe carosabil. Ni s-a parut extrem de lung ocolisul intregului lac Vidraru. Dupa Piscul Negru a iesit soarele si ne-a luminat drumul pe serpentine pana la intrarea in tunelul de la Balea. Pana aici am facut doar o pauza foto la cascada Capra. La 11.30 am lasat masina langa toaleta veche de langa intrarea in baraj si am pornit pe CA spre lacul Caltun. Am inaintat fara probleme prin imensa caldare a Paltinului pana pe piciorul sudic al Laitei. Radu si Laur erau mai inainte si au coborat intuitiv direct in valea sudica dintre Laita si Laitel parasind marcajul. De fapt Radu tinea minte ca marcajul coboara pe firul vaii. Dana si cu mine am urmat semnul putin spre nord spre creasta si apoi am taiat firul apei. Sub noi alergau vesele niste capre negre. Intuitia mi-a indicat pe unde e poteca nemaivazand semnele. Am trecut in piciorul Laitelului si ne-am reintregit echipa. Am gasit si un PA ce urca spre Laitel si noi am ramas pe CA. Cand am vazut cat avem de coborat pana in valea Caltunului (14.30) am renuntat de comun acord la Caltun si Negoiu (ceea ce planuisem cu o seara inainte) si am inceput sa urcam pe piciorul nemarcat al Laitelului. Dupa o ora de urcat pieptis, ne-a rapus foamea si la 15.30 ne-am oprit sa mancam. Am cam ras tot ce era uscat plus un litru de supa crema de sparanghel incalzita la primus. Pe la 16.10 am inceput sa urcam spre varf si in 15 minute eram pe Laitel (2390m) in marcajul BR de creasta. Am facut cateva poze spre inima de piatra a Fagarasului (Lespezi-Negoiu) si o panorama de 360 de grade si am pornit destul de grabiti spre Balea (16.30). Am coborat repede pana in saua dintre Laitel si Laita si apoi pe lanturi spre Laita. Eu am ocolit pe scurtatura fiindca nu era pic de zapada pe acolo. De altfel abia sub Turnul Paltinului am dat de zapada inghetata. Am trecut pe sub Laita si pana sa coboram spre nord pe marcaj, ne-am mai pus cate o haina pe noi fiindca se lasa intunericul si frigul. Cu ceva emotii am trecut o limba de zapada (consideram ca nu e totusi nevoie de coltari). Radu a luat-o in viteza inante fiindca ii era frig si nu isi luase ceva haine groase de rezerva. Am trecut fara probleme de lantul de sub Turn si i-am spus lui Laur care era inante sa se opreasca in saua Paltinului inainte sa treaca complet pe partea nordica. In urcarea spre sa ne-a prins inserarea si am reusit sa facem ultimele poze in sa la apusul de foc fagarasan (cca 17.30). L-am ajuns pe Laur si am inceput sa coboram toti trei pe BA. Dupa vreo 20 de minute am dat de gheata si zapada mare si ne-am oprit sa scoatem frontalele si coltarii. A fost o fericire apoi sa mergi cu coltarii fara sa mai ai grija ca aluneci. Eu stiam traseul cu ochii inchisi si la coltul de stanca cunoscut am gasit placa pe care scrie rezervatia Balea si apoi am facut stanca spre saua Doamnei unde am dat de CR. Aici am dat jos coltarii si am facut dreapta spre Balea unde am ajuns in circa 15 minute. Radu ne-a sunat sa ne indice traseul mai scurt pe care de altfel eram noi. Am ratacit pentru cateva zeci de metri poteca chiar in dreptul Salvamontului unde pusesem cortul acum patru ani si am redresat imediat amintindu-mi de podul peste care trebuia sa trecem spre Transfagarasan. Ne-am dus la cabana Paltinu unde am baut cate o ciocolata calda si am strans coltarii si bagajele. La 19.30 am pornit din loc prin tunelul inchis oficial si deschis pe o singura banda. Cei 887 de metri taiati in stanca i-am facut in circa 10 minute si la masina ne-am schimbat de hainele transpirate (cel putin eu) si am incarcat rucsacii in masina. Dana a condus acum fara probleme si cu curbele indicate de GPS pana la baraj la Vidraru. Aici am facut cateva poze de final si am schimbat locurile. Eu am trecut la volan (21.30) si pana la 23.00 eram in Pitesti si in mai putin de o ora am facut autostrada pe o ceata de nu vedeai la 50 de metri. Aglomeratia Bucurestiuluii am gasit-o in jurul orei 23.50 pe bd Iuliu Maniu. Am trecut intr-un taxi si Dana s-a dus obosita spre casa. La pauza de masa am vazut 3-4 elicoptere ce survolau zona. Abia la Paltinu am aflta ce se intamplase. A murit un salvamontist si cele elicopterele erau in misiune de recuperare. Dumnezeu sa-i odihneasca pe acesti oameni care se sacrifica pentru salvarea altora! Tura a fost superba si o consider cel mai frumos cadou facut in apropierea zilei mele de nastere. Sper ca ati avut rabdarea sa citit acest lung RT si poate aveti inca un pic de rabdare pentru cateva poze surprinse in tot traseul: http://www.cezarpart.evonet.ro/albume/FagarasValealuiStan1516112008/index.html Cu ultimii pasi de toamna, Cezar Partheniu si echipa The messages are provided by the mentioned sources. We take no responsability for their form and content. Links to the Mountain Guide:
|
Members: 29725
Authenticated: 0 Visitors: 593 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet The usage of this site or any information therein implies your acceptance of our copyright notice and the terms and conditions Copyright, terms & conditions About Us | Advertise on this site | FAQ | Contact |