From: CLUBUL DE CICLOTURISM NAPOCA <o...@ccn.ro> Date: Mon, Jun 14, 2010, 4:04 pm Subject: [a] Noi plagiate nerusinate de literatura montana
Multi au plagiat cu nerusinare de-a lungul anilor ghidul "Zona Turistica
BAISOARA si masivul MUNTELE MARE / Ghid Turistic" (Editura Chrysopeea,
CLuj-Napoca 1996), publicat sub egida Clubului de Cicloturism NAPOCA si
CLubului Geografic GEORGE VALSAN, la care eu am fost autor, alaturi de
Arnold Kadar.
Este publicat si pe Internet pe www.alpinet.org din 2002:
http://alpinet.org/main/articole/show_ro_t_muntele-mare--baisoara_id_580.html
Probabil de aici il iau "piratii" carora lenea sau lipsa de bun-simt (
si de respect fata de lege si fata de cine s-a ostenit sa scrie ghiduri)
i-a facut sa nu se oboseasca sa imi ceara acordul pentru a prelua texte
din acel ghid, acord pe care probabil in mai toate cazurile l-as fi dat
fara sa cer ceva material in schimb, ci doar sa indice sursa....
Un individ (Palczer Janos) a avut chiar tupeul sa traduca in alta limba
mare parte din ghid si sa il publice, cu unele modificari si adaugiri,
sub nume propriu, in editura Pallas-Akademia Miercurea Ciuc, in 1999, in
seria "Erdely Hegyei", in desi textul lui avea similitudini atat de mari
cu al meu incat este evident un plagiat si nicidecum rezultatul punerii
pe hartie a ce a vazut acel individ parcurgand si el respectivele
trasee... La vremea respectiva, stiind cat de greoi merg in Romania
procesele pe teme de drept de autor si fiind laborioasa dovada ca este
un plagiat (ca textul nu era chiar cuvant cu cuvant), nu am recurs la
instanta judecatoreasca. Si probabil ca rau am facut, pentru ca aceasta
pasivitate a stimulat alti plagiatori.
Am crezut ca in timp febra pirateriei se mai potoleste. Dar vad ca nu.
Recent am dat peste inca doua serii de plagiate:
Ambele redau perfect lungi extrase din textul ghidului scris de mine si
Arnold K. - evident fara sa indice sursa.
Le-am scris proprietarilor acelor bloguri si i-am somat sa indice sursa.
Sa vedem daca vor avea macar atata bun simt. Ca de scuze nici nu ma
astept de la aceasta teapa de indivizi fara scrupule...
Daca mai stiti si voi asemenea porcarii, va rog sa mi le semnalati...
Scarbit de tupeul unor bloggeri,
Radu Mititean
CCN
The messages are provided by the mentioned sources. We take no responsability for their form and content.
Pentru turiştii aflaţi în staţiunea Vidra cele mai accesibile trasee se află în Munţii Latoriţei şi se pot realiza fie prin traversări ale culmii principale, fie sub forma unor circuite cuprinzînd sectoare importante din aceşti munţi. Traseul de maî sus reprezintă o traversare a munţilor Latoriţei sau de abordare a Munţilor Căpăţînii.
Pornim din faţa hotelului ,,Tranzit", aflat în fază de finisare, şi ne îndreptăm spre sud, unde sus, pe culme, vom observa stîncăriile Vîrfului Pietrile ca şi şaua care îl separă de vîrful masiv al Purului. Străbatem şoseaua de contur a lacului Vidra pînă la intersecţia cu drumul spre Voineasa. Vom merge însă înainte, cotind apoi spre vest pentru a ocoli ramura Vidruţa a lacului Vidra. Ne vom deplasa astfel circa 2 km de la intersecţie, evitînd drumurile forestiere ce urcă pe pîraiele Mogoşelul şi Mogoşu, afluenţi ai Vidruţei.
Inainte de a ajunge la pîrîul Pietrile (se mai numeşte şi Pietrele Vidruţei şi este însoţit de un drum forestier) remarcăm poteca largă ce urcă versantul dinspre sud. În apropiere se află şi un indicator metalic cu o săgeată ce ne îndrumă pînă în Şaua Pietrile (marcaj cruce roşie, 1½ oră). Incepem urcuşul pe poteca ce pătrunde în pădurea de molid. La început panta e mare, dar treptat se micşorează şi astfel urcuşul devine mai plăcut. Străbatem o tăietură de pădure (atentie la marcaj!), ţinînd direcţia sud şi apoi urcăm din nou în pădure. După circa o oră şi jumătate ieşim în golul alpin Pietrile, în apropierea stînei cu acelaşi nume. Străbatem în urcuş uşor vegetaţia bogată din jurul stînii şi poposim în Şaua Pietrile. Din acest punct avem o frumoasă privelişte spre nord către Munţii Lotrului şi spre lacul Vidra. Se pot observa de aici înălţimile Cindrelului ca şi Munţii Sebeşului ce se pierd în zare spre nord-vest.
De aici există două variante de coborîre la Petrimanu. Una din ele urmăreşte poteca ce se abate spre sud-est pe marginea pădurii, coborînd treptat şi unindu-se cu cea de la stîna din Boarneşu, pentru a urma Pîrîul lui Tocan pînă la Lacul Petrimanu şi de acolo pe malul stîng pe drumul forestier pînă spre coada lacului. Trecerea peste baraj este imposibilă.
Cea de-a doua variantă urmează poteca ce se îndreaptă spre sud-vest, traversează Pîrîul lui Tocan şi urmează culmea Muntelui Petrimanu. Poteca, marcată cu cruce roşie, trece în continuare pe lîngă grupul de stîne Petrimanu, apoi străbate culmea lungă, în coborîş uşor, dînd drumeţului posibilitatea să vadă Vîrful Micaia, cu circul glaciar Pristos, aflat dincolo de Latoriţa, spre sud, ca şi adîncitura Curmăturii Olteţului. In continuare, poteca pătrunde în pădure şi coboară în serpentine dese prin pădurea de molid şi mai jos de fag şi paltin cu arbori seculari, ajungînd pe malul lacului Petrimanu. De acolo ne vom îndrepta spre coada lacului pe drumul forestier, traversăm un pod de beton şi, ocolind lacul, ajungem la cabana Petrimanu.
