Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Alpinet lists - alpinet2k

Bookmark and Share

From: CLUBUL DE CICLOTURISM NAPOCA office@ccn.ro [alpinet2k] <a...@yahoogroups.com>
Date: Thu, Dec 11, 2014, 1:19 am
Subject: [a] 11 DECEMBRIE - ZIUA INTERNATIONALA A MUNTELUI - ALARMA PENTRU NATURA CARPATILOR
Asociatia turistica sportiva civica si ecologista
CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA" (CCN)
str. Septimiu Albini nr.133 ap.18
400457 Cluj-Napoca web: www.ccn.ro
tel. 0744-576836 e-mail: office@ccn.ro
CIF: 5800675 RNPJFSP: 3561 / A / 1992
========================================

ALARMA PENTRU NATURA CARPATILOR
DE 11 DECEMBRIE - ZIUA INTERNATIONALA A MUNTELUI

11 Decembrie a fost declarata de Organizatia Natiunilor Unite ca "Ziua
Internationala a Muntelui", pentru a marca oportunitatile dar si
problemele specifice acestei magnifice forme de relief ce rupe monotonia
Terrei si acopera peste un sfert din suprafata continentelor si o treime
din tara noastra.

Editia din 2014 are ca tema la nivel global "Agricultura montana" -
amintind ca peste 700 milioane de oameni traiesc in munti inclusiv din
agricultura practicata pana la altitudini ridicate, pentru ca natura
montana nu este de fapt ostila omului nici din punct de vedere agricol,
pe langa faptul ca muntii sunt sursa de lemn, apa, minereuri si multe
servicii de ecosistem pentru omenire, loc de recreere si refugiu.

Ar trebui ca 11 Decembrie sa fie o sarbatoare si o ocazie de celebrare
si promovare a mediului montan ca oportunitate si model de dezvoltare
sustenabila, dar din pacate in Romania ar trebui sa fie mai degraba o zi
de doliu si de constientizare a starii de pericol, dar si de mobilizare
in apararea a ceea ce mai este inca natura carpatina, aflata sub asediul
omului.

In Carpatii romanesti se adaposteste o imensa varietate peisagistica si
o biodiversitate impresionanta. Ei cuprind cel mai mare peisaj forestier
intact din zona temperata a Europei, sunt gazda celei mai mari populatii
de carnivore mari din UE - mii de ursi, lupi si rasi in conditiile in
care cele mai multe state europene nu mai au niciunul, sunt izvor de
bogatii materiale, vatra de civilizatie, model de convietuire armonioasa
om-natura timp de multe secole si Romania ar fi de neimaginat fara ei.

Doar ca, in loc sa tratam Carpatii cu grija cuvenita pentru aceasta
mostenire minunata, ii supunem unui asediu distrugator mai ales in
ultimele decenii, accentuat in ultimii ani prin comportamentul
iresponsabil al autoritatilor publice si a unei parti a populatiei,
ducand la o degradare accelerata si chiar la impingerea spre disparitie
a unor elemente esentiale si unice din muntii tarii noastre.

Padurile Carpatilor sunt taiate intr-un ritm ametitor in ultimele doua
decenii, mult mai mare decat rezulta din statisticile oficiale, care
recunosc totusi jaful si faptul ca, daca in toata Europa, suprafata de
padure creste, la noi e in continua scadere, iar ceea ce se mai
considera padure este de regula ceva bracuit, macelarit de taierile
ilegale, de exploatarile "pe ras" pe mari suprafete urmand ca ramasitele
slabite sa fie doborate de intemperii si proliferari de ipide, atunci
cand nu sunt doar pretexte pentru acoperirea taierilor abuzive. Iar
Parlamentul tocmai pregateste o noua incercare de a apronba o modificare
masiva a Codului Silvic, cu pretentia de a stopa macelul forestier, dar
de fapt e tot permisiv pentru mafia padurilor.

Siluetele Carpatilor au inceput sa fie slutite de eoliene, care vizeaza
mereu crestele dominante si zonele cele mai pitoresti, in total dispret
pentru estetica montana si nu numai. In plus, linii electrice aeriene de
inalta tensiune trase peste creste pe unde i s-a parut mai ieftin si
comod Transelectricii, care pregateste acum noi linii de 400kV prin
munti in total dispret pentru natura.

Sosele pana in varf de munte construite inutil si cu nepasare fata de
impactul de mediu fragmenteaza habitatele si aduc mii de autoturisme si
oameni pana in inima naturii, desi nici nivelul de educatie civica nici
vointa si resursele autoritatilor nu dau speranta ca se poate gestiona
adecvat un asemenea aflux. Rezultatele tragice se vad de-a lungul
Transfagarasanului, Transalpinei, TransRaraului si Transsemenicului, si
cu toate acestea, se continua proiecte asemanatoare si pentru Bucegi,
Baiului si alte masive.

Vile si hoteluri infipte criminal in zone alpine ce erau inca
cvasinaturale sunt consecinta inevitabila a soselizarii, manelizarii si
cocalizarii Carpatilor, si vedem mijloace de transport pe cablu tot mai
multe, majoritatea facute cu bani publici practic "aruncati pe geam"
pentru ca nu va fi un paradis pentru schiul de partie.... Si capac al
toate pun miile de antene GSM carora li s-a aprobat fara retineri sa
ocupe varfurile si fac tot mai hidoasa fata alteori superba a Carpatilor.

La Rosia Poieni, in muntii Metaliferi, in Calimani si in alte zone, rani
uriase in trupul muntelui au fost facute de oameni si autoritatile
pregatesc noi asemenea agresiuni la Rosia Montana, la Baisoara, la
Certej, la Bucium, in duzini de locuri din Muntii Banatului, in
Bucovina, in Carpatii Orientali si in alte zone, iar carierele de granit
rod ca un cancer Creasta Pricopanului - perla muntilor Macinului.

Raurile de munte sunt sub un innoit asediu hidroenergetic. Daca o buna
parte din ele au fost distruse ecologic si peisagistic prin duzinile de
lacuri de acumulare construite in anii 60-70, de regula cu deviere a
unui mare numar de alte rauri spre respectivele lacuri, in ultimii ani a
inceput atacul asupra tuturor raurilor ramase cvasinaturale in munti,
prin poiecte criminale de microhidrocentrale care introduc in conducte
pentru multi kilometri cea mai mare parte a apei si lasa albii aproape
secate si distruse de buldozere si excavatoare, si totul inca sub
pretexte "eco" de promovare a asa-zisei "energii verzi".

Oieritul si agricultura traditionala, candva chiar excesiva din punct de
vedere ecologic, acum moare, se abandoneaza stanile si se infunda
plaiurile, se blocheaza potecile si se innamolesc izvoarele, vezi tot
mai rar ciobani, magari cu desagi, atelaje cu cai si care cu boi.
Salasele sezoniere din Apuseni si Muntii Banatului devin ruine, multe
catune sunt parasite, sate intregi de munte mai au doar cativa locuitori
in varsta. Azbocimentul a inlocuit sindrila pe acoperisuri, sarma
ghimpata a inlocuit gardurile de lemn, reproduceri de prost gust au
inlocuit icoanele pe sticla pe peretii caselor muntenilor si mai numeri
pe degete oamenii care mai stiu sa faca un tulnic, un ciubar, o cerga
sau o instalatie de moara sau joagar actionat cu apa sau o valtoare.

In schimb se umple muntii de masini de teren, ATV-uri, motociclete
enduro, motodeltaplane si motoparapante, snowmobile si barci cu motor pe
lacuri... sfasiind linistea, imputind vazduhul cu gaze de esapament, si
adesea degradand si drumurile si descurajand orasenii sa isi mai miste
fundul si pe jos cate putin, desi plaga sedentarismului cu toata cohorta
ei de consecinte negative asupra sanatatii publice devine si la noi o
problema majora...

Legislatia tembela, in frunte cu actualele forme ale Codului Silvic si
Legii Ariilor Protejate, nu interzice sau restrictioneaza ferm accesul
motorizat in natura montana in scop recreativ, in schimb prohibeste
total in cea mai mare parte din Carpati turismul activ si sportul montan
nemotorizat, interzicand accesul in scop recreativ unde nu este traseu
sau zona special marcata in acest sens... Marcate turistic sunt sub 0, 1%
din poteci si drumuri, exclusiv pentru turism pedestru, iar pentru
turism ecvestru, biciclistic sau pe schiuri nu exista deloc trasee
marcate, in ciuda promisiunilor desarte ale tuturor ministrilor de
resort din ultimii 15 ani ca rezolva bariera legisaltiva care ne-a facut
codasii Europei si in acest domeniu.

Pentru traseele de turism pedestru, fondurile pentru marcaje ar trebui
asigurate, conform legii, de Consiliile Judetene, dar majoritatea aloca
aproape zero. Pentru marcarea de trasee pentru alte tipuri de turism
nemotorizat montan lipseste in continuare cadrul legal - proiectele
legislative sunt plimbate dintr-un sertar ministerial in altul de peste
un deceniu. Traseele de alpinism si escalada nu au niciun cadru legal,
multe sunt degradate ca asigurari, in schimb apar odioase fieratanii
numite "via ferrata".

Se interzice practic speoturismul, declarand inchise aproape toate
pesterile, in schimb daca platesti pe cine trebuie poti avea acces si in
zone foarte sensibile ecologic, administrarea de arii naturale protejate
in zona montana putand deveni o buna afacere pentru cei a caror interes
nu este protectia naturii montane ci profitul. Nu degeaba mare parte din
parcurile nationale si naturale din Carpati au ajuns sa fie administrate
de operatori economici, a caror rol prin definitie este sa faca bani cat
mai multi, astfel ca oricata bunavointa ar avea unii, Romsilva nu poate
fi intr-o asemenea postura decat lupul pe post de cioban la oi.

In schimb infloreste in Carpati braconajul si se promoveaza desantat
vanatoarea, si inca in mod traditional, antiecologic, vizand
"recoltarea" exemplarelor cele mai frumoase, dar cu tupeul de a pretinde
ca se face de dragul naturii si a "pastrarii echilibrului ecologic" desi
vanatorii vizeaza mereu animalele cele mai viguroase, care aduc
punctaje, premii si invidia din partea altor insetati de sange....

Totodata, e evident ca se permite sa iti faci vila in padure sau in varf
de munte, sa torni betoane si sa proclami ca faci "dezvoltare", sa iti
croiest drum de buldozer prin pajistea alpina si sa distrugi lacuri
glaciare, cum a facut cu taul Stiol un fost primar din Borsa care a fost
scos basma curata de complicii sai din autoritatile care ar fi trebuit
sa il pedepseasca, la fel cum mii de calai ai naturii montane sunt
bine-mersi cu statut de demnitar, functionar public, personal silvic sau
om de afaceri de succes...

A continua in aceasta directie si in acest ritm poate face ca in unul
sau doua decenii sa admiram natura carpatina mai mult prin albume de
poze vechi, sa plecam dintre betoanele oraselor pentru a vizita
betoanele muntilor, sa vedem animalele montane doar la gradina zoologica
sau impaiate prin pensiuni de prost gust si sa vedem rauri adevarate de
munte doar prin filme documentare sau prin tari care nu si-au batut joc
de muntii lor... Si ne vom aminti ca niste politicieni ne-au spus ca a
fost totusi bine pentru economie... desigur, nu pentru cea a Romaniei....

Depinde de noi toti ca in viitor 11 Decembrie sa devina in Romania o zi
de sarbatoare, nu una de comemorare a Muntilor Carpati.

Cluj-Napoca, 11 decembrie 2014

Radu Mititean
director executiv CCN



------------------------------------

------------------------------------

-------
Redirectare 2% din impozit catre Alpinet:
http://www.alpinet.org/doilasuta
-------
Grupul Alpinet pe linkedin.com: http://www.linkedin.com/e/gis/25818/219FAB093CB7
si pe Twitter: http://www.twitter.com/alpinet
-------
PROMO: Junior Velier 2013: http://www.facebook.com/JuniorVelier
The messages are provided by the mentioned sources.
We take no responsability for their form and content.


Links to the Mountain Guide:
Muntii LATORITEI  


A photo [Not found]

An article [Not found]

A trail
Voineasa-Gura Minailesii-Poiana La Lacut-La Covee-Virful Baltac-Saua Runculet-Casele Oancei-Virful Minaileasa Mica-Virful Minaileasa Mare
Traseu: accesibil, dificil iarna (neindicat) Marcaj: nemarcat, parţial bandă roşie Durata: 5-6 ore



Ascensiunea Vîrfului Mînaileasa Mare se poate face urmînd acest drum de culme, care în prima porţiune oferă privelişti largi. Poteca începe tot la podul de la Gura Mînăilesii (ramificaţia şoselelor), pe malul vestic al pîrîului. Chiar de la pod poteca urcă în serpentine mici spinarea pietroasă a culmii dintre pîrîul Mînăileasa şi Lotru. Spre Lotru, panta e mult mai abruptă şi versantul este împădurit. Ceva mai sus, urcuşul devine mai lejer şi după cca 10 minute întîlnim o bifurcaţie. Putem urma oricare din cele două poteci - cea din stînga este de fapt un vechi drum de tractor, căci ele se vor reuni mult mai sus, dar ne vom înscrie pe cea din dreapta, ce se menţine chiar pe culme şi după cca 20 minute de la plecare vom ieşi într-o largă poiană (,,la Lăcuţ"), unde se află sălaşe pentru vite.

Urcăm uşor pe culme ajungînd la o casă situată chiar lîngă potecă (stînga), la altitudinea de 870 m. Poteca se continuă acum pe faţa sudică a culmii (se poate scurta în serpentine mici, dispuse chiar pe culme), trece pe sub linia de înaltă tensiune Ciungetu-Vidra, apoi urcă spre culme în direcţia nord. Sus, pe muchie (,,la Covee"), se ramifică o potecă spre dreapta ce conduce la sălaşele unor localnici de pe Runculeţul Mic. Noi vom păstra poteca de pe culme, care, trecînd Vîrful Baltac (1071 m), prin sud, ne scoate într-o mică şa. Continuăm apoi să urcăm pe culmea prelungită, avînd în dreapta, spre nord, bazinul pîrîului Vrabiei, izvorul principal al Pîrîului lui Bută. Trecem din nou pe sub linia de înaltă tensiune după care poteca se dispune pe faţa sudică a culmii, în urcuş uşor, ajungînd în Şaua Runculeţ. (Aici întîlnim marcajul bandă roşie).

Dacă dorim să urcăm pe creştetul vîrfului Runculeţ, vom părăsi temporar poteca urcînd direct pe culme pînă intrăm în pădure şi întîlnim un drum de tractor ce vine din nord, din bazinul Pîrîului lui Bută, unde se fac exploatări forestiere. Acest drum de tractor ne va scoate la poiana de pe faţa sudică a Vîrfului Runculeţ unde se află stîna Biţei. Poteca trece pe la sud de vîrf, apoi coboară uşor către Şaua Runculeţ, reunindu-se cu cea care vine de pe faţa sudică.

In şa întîlnim iarăşi linia de înaltă tensiune, care trece definitiv pe versantul nnrdic, împădurit, al culmii. De aici se desprinde o potecă ce se îndreaptă spre colonia minerilor de la Cataracte, trecînd prin Padina Ursului. Din acest punct vom începe urcuşul culmii pe muchie, avînd în dreapta (nord) pădurea mare, iar în stînga (sud) o tăietură de pădure. Poteca e firavă în acest sector, dar ne călăuzim după liziera pădurii pînă mai sus, unde intrăm în pădurea mare. Aici poteca e mai largă, dar urcuşul mai greu. Sporadic se vede şi vechiul marcaj, bandă roşie, dar vom căuta în zadar semnele următoare, căci nu mai există.

Pentru o bună orientare, trebuie să ne menţinem pe culme. Poteca urcă prin pădurea de fag, întîlnim un sector cu arbori căzuţi, care ne obligă să-i ocolim cu grijă spre a nu pierde poteca. Apoi ieşim într-o poieniţă cu iarbă mătăsoasă şi ne menţinem pe marginea ei nordică. Depăşim poieniţa şi urcăm în serpentine uşoare prin pădurea în care încep să apară din ce în ce mai des coniferele. Treptat, urcuşul se domoleşte şi în sud, printre brazi, observăm deschiderea spre munţii de dincolo de valea Mînăilesii. În acest sector versantul sudic al abrupt şi dacă ne abatem prin rarişte puţin spre sud' vom observa serpentinele drumului ce ur-ca pe valea Mînăileasa spre Vidra. La picioarele noastre se observă stîncării în care se află bîrloguri ale urşilor.

Poteca ocoleşte în continuare prin sud un vîrf aplatizat a cărui baliză se pierde printre brazi. De aici vom coborî uşor spre o şa largă ce adăposteşte poiana de la Casele Oancei (1 661 m). Poiana este însă compromisă de tufele de ştevie şi urzici. Trecem pe lîngă o stînă părăsită care putrezeşte încet în umezeala pădurii. Din şa privirea răzbate spre nord pînă la Vîrful Balindru Mare şi la izvoarele Balindrului. Către sud se ivesc vîrfurile Fratoşteanu Mare, Repezi şi Culmea Părăginosului, iar în depărtare pantele nordice ale Vîrfului Ursu din Munţii Căpăţînii.

In continuare, urcăm uşor prin pădurea de molid pînă spre un vîrf aflat la sud de culme, apoi ajungem la o poiană alungită în direcţia de mers aflată la sud de un mic vîrf (1762 m). Mai departe, coborîm uşor pe poteca largă şi ocolim prin sud un vîrf de 1750 m altitudine, după care urcăm prin rariştea de molid. Drumul va ieşi în golul de munte de la marginea estică a Vîrfului Mînăileasa Mică. În poiană ne permitem un răgaz pentru popas în care admirăm spre sud silueta semeaţă a Vîrfului Nedeia (2130 m).

Poteca se ramifică. Cea din dreapta se îndreaptă spre stîna Mînăileasa, aflată la izvoarele pîrîului Şteflea. Poteca din stînga ocoleşte prin sud Vîrful Mînăileasa Mică, îndreptîndu-se spre Curmătura Vidruţei. Noi ne vom îndrepta direct spre Vîrful Mînăileasa Mică (1845 m) unde apar şi cîteva stîncării, apoi coborîm în şaua nordică ce îl desparte de Vîrful Mînăileasa Mare. Pînă pe vîrful Mînăileasa Mare vom urca faţa sa sudică, acoperită de o frumoasă pajişte subalpină. Pe vîrf vom avea prilejul să admirăm culmile din sectorul înalt al Munţilor Lotrului aflate la nord.


 



There are no comments for this message
Login or register to comment