Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Alpinet lists - alpinet2k

Bookmark and Share

From: HERMANNSTADT <r...@alpinet.org>
Date: Thu, Nov 20, 2003, 2:53 pm
Subject: @ Monitorul de Sibiu - tematic
Sa ne aducem aminte de ei:

http://brasov-monitorul.ro/sibiu/html/index_rubrica_tematic.php3#500

Avalansa mortii

Cea mai teribila avalansa din istoria Romaniei a avut loc, in aprilie 1977, la Bilea Lac l Au murit 23 de persoane, cei mai multi elevi si profesori, la liceele Brukenthal si Pedagogic

17 aprilie 1977. La Bilea Lac, vremea era frumoasa, dupa citeva zile de ceata si ninsori abundente. Un grup de copii de la liceele Brukenthal si Pedagogic, insotit de profesori, urca pe o panta abrupta, pentru o ultima partida de schi. Era ultima zi de tabara. Nimeni nu se gindea la pericolul care-i pindea de pe creste. Membrii grupului inaintau lent, dar organizat, prin stratul gros de zapada proaspata. Deodata, tone de zapada proaspata s-a pravalit la vale, inghitind tot ce a intilnit in cale. In citeva minute, s-a asternut linistea. Nu mai putin de 23 de suflete au platit cu viata, in cea mai mare tragedie care s-a abatut asupra orasului Sibiu, in ultima jumatate de secol. Citeva zile mai tirziu, Calea Dumbravii era plina de cortegii funerare. Parinti, rude, prieteni sau pur si simplu necunoscuti, isi plingeau mortii. Petruta PRECUP Tabara de schi In aprilie 1977, intreaga tara era inca zguduita de urmarile cutremurului devastator, care facuse numeroase victime in Capital!
a. Din fericire, la Sibiu, efectele au fost minore. Nimeni nu avea sa banuiasca, insa, ca tragedia pindea undeva la aproape 50 de kilometri de oras, la Bilea Lac. Tocmai in paradisul schiorilor romani, acolo unde zapada se pastreaza pina vara. In acea luna, s-a organizat o noua tabara de schi, la care au participat elevi ai liceului Brukenthal si Pedagogic. Devenise, practic, un obicei ca, in fiecare iarna, profesori sasi sa-si duca elevii in munti, pentru a se initia sau perfectiona in tainele schiului. Vreme favorabila Era duminica dimineata, in ultima zi de tabara. Pe tot parcursul sederii, participantii au avut parte doar de vreme urita, cu ceata si ninsori abundente, care nu le permiteau sa urce pe pirtie. Copiii erau dornici sa mai schieze macar o data, inainte de plecare. In dimineata aceea, se parea ca sansa este de partea lor. Perdeaua de ceata se risipise, ninsoarea incetase si soarele stralucea sus pe cer. Bucurosi, elevi si profesori si-au luat schiurile si, inc!
et-incet, au inceput sa urce pirtia. "I-a luat avalansa" In acea zi, l
a Bilea Lac se afla si medicul Nicolae Ivan, pe atunci legistul judetului Sibiu si membru al Serviciului Salvamont. Mare iubitor de munte, venise cu sotia sa-si petreaca sfirsitul de saptamina la schi. "Nu am prins o vreme prea buna si dimineata am preferat sa mai pierdem timpul prin cabana. Desi ne-am trezit devreme, am mai stat la o cafea, la o poveste. Am asteptat sa se faca vreme de schiat. Pe la zece, a iesit soarele si pe pirtie am vazut un grup de schiori care urcau alene. Mi-am pregatit si eu echipamentul de schi. Vroiam sa imi pun schiurile, dar am vazut ca aveau gheata pe ele si m-am intors in cabana sa le curat. Cind am iesit din nou pe pirtie, nu mai era nimeni. Mi s-a parut foarte ciudat, dar nu am avut timp sa ma gindesc. Linga mine au aparut doi elevi, care explicau agitati ca pe schiori i-a luat avalansa si sint toti sub zapada", isi aminteste doctorul Ivan. Alarmare generala In urmatoarele secunde, cabana s-a umplut de forfot. Alarmati de doctor, toti cei pr!
ezenti s-au mobilizat si au plecat in cautarea schiorilor ramasi sub zapada. Au fost chemate ajutoare de la Salvamont, elevi de la Scoala Militara, in total aproape 200 de persoane. "In primul moment, n-am priceput cum s-a intimplat totul atit de fulgerator", isi aminteste doctorul Ivan. "Totusi, nu a fost greu sa ne dam seama ca, de fapt, ei au declansat avalansa. Nici macar profesorii n-au luat in considerare faptul ca zapada era proaspata si n-a avut timp sa se taseze. Nu era bine fixata. Din aceasta cauza, s-a rupt peretele de zapada si i-a ingropat pe toti. Nu s-a auzit nici un zgomot si n-au mai avut timp sa reactioneze. Zapada a inceput sa curga asemenea lavei unui vulcan si apoi s-a asternut neteda, de parca nu s-ar fi intimplat nimic. Era ca grisul", marturiseste, inca vizibil afectat, medicul legist. Doua zile de cautari Desi aveau la dispozitie si un elicopter, salvamontistii n-au putut sa-l foloseasca pentru ca se lasase din nou ceata. Le era, practic, imposibil!
sa ajunga cu el pina in Valea Bilei, unde avusese loc avalansa. "Vreo
80 de oameni am fost dusi acolo cu masinile si nu am ajuns decit seara. Eram legati de miini si de picioare din cauza vremii nefavorabile. Pe linga faptul ca ningea si era ceata, exista si pericolul declansarii unei noi avalanse", povesteste salvamontistul Dumitru Boieras, care a completat ca, in acea zona, niciodata nu mai fusese o avalansa atit de puternica. Datorita vremii proaste, in prima zi, nu s-a facut mare lucru pentru gasirea cadavrelor. Nici nu se mai punea problema ca vreunul dintre ei sa fi supravietuit, deoarece schiorii s-au sufocat efectiv, sub mormanul de zapada. Parinti disperati Abia a doua zi, echipele au inceput sa scormoneasca zapada dupa trupurile fara viata. Cautarea se facea cu ajutorul betelor, un fel de sonde, intr-o masa de 300 de metri cubi de zapada. "Foloseam sonde de cite 1, 3, sau 5 metri. Gaseam cadavre dupa cadavre. Copii ai cunoscutilor, profesori cu care am mai fost la schi, oameni pe care ii stiam. Chiar atunci cind ma pregateam pentru!
operatiune, m-a sunat o prietena care m-a rugat sa vad ce s-a intimplat cu nepoata ei, pentru ca si ea era in tabara. Am fi facut orice, pentru oricine, dar din pacate era un moment in care nu se mai putea face nimic", marturiseste Dumitru Boieras. In timpul cautarilor, parintii si rudele victimelor se adunasera jos, la Bilea Cascada, unde era telecabina. Nu li se permitea sa urce. Cum era gasit un cadavru, era imediat trimis cu masina la morga, iar ei nu puteau in nici un fel sa ajute la recuperarea cadavrelor. Saptamina neagra "Am plecat de urgenta la spital, ca sa iau in primire cadavrele pentru autopsie. Nu mai era mult de facut, pentru ca stiam ca au murit prin asfixiere. Cel mai greu a fost cind au venit familiile sa recunoasca trupurile neinsufletite. Eu eram cel care trebuia sa le dea vestea tragica a mortii copilului. Au fost momente groaznice pentru toti. Nicicind in Sibiu sau in Romania, o avalansa nu a mai facut atitea victime. Au fost 17 elevi si 6 adulti, 23 d!
e oameni care au disparut intr-un mod cutremurator", spune doctorul Ni
colae Ivan, retinindu-si citeva lacrimi. Paradoxal, acea avalansa a fost cutremurul Sibiului. "Toata saptamina nu au fost decit inmormintari. Pe Calea Dumbravii nu vedeai decit cortegiile funerare ale victimelor avalansei. Toti locuitorii au fost zguduiti de accident si orasul intreg era in doliu", spune Dumitru Boieras. CASETA Bilant tragic Dupa ce toate cautarile s-au incheiat, bilantul a fost unul socant: 17 elevi si 4 profesori de la liceele Brukenthal si Pedagogic si doi turisti din Brasov au fost inghititi de zapada, la doar citiva metri de Cabana Bilea. Durerea din sufletele parintilor a lasat loc revoltei impotriva celor care n-au prevenit producerea acestui regretabil accident. Intreaga vina era atribuita profesorului Schuller, mort si el in avalansa. Un alt profesor care a insotit copiii a fost Friedrich Phillipi, care a plecat simbata, cu o zi inainte de terminarea taberei. Dar a aflat lunea dimineata de avalansa si a ramas marcat pe viata. "Nu vreau sa vorbesc de!
spre asta pentru ca nu consider ca e momentul oportun", a declarat Phillipi, cind l-am contactat telefonic. Din 1977, Liceul Brukenthal nu a mai organizat tabere la munte, in asemenea conditii, iar in scoala a fost instalata o placa comemorativa. Un monument asemanator a fost amplasat la Bilea Lac, cu 23 de nume pe o placa. CASETA Presa comunista Atitudinea autoritatilor a fost indreptata spre fatalitate si l-ar fi acuzat cu siguranta pe profesorul Schuller, mai ales ca Securitatea nu ii prea suferea pe sasi. Salvamontistii au fost ridicat in slavi si li se faceau tot felul de promisiuni. "Voiau sa ne cumpere elicoptere si sa ne dea cele mai bune echipamente. Bineinteles, nimic din toate astea nu s-a intimplat cu adevarat de atunci", spune salvamontistul Dumitru Boieras. Tragedia nu a fost, practic, consemnata de presa vremii. Abia in urma cu trei ani a mai fost publicat un articol despre avalansa ucigasa, intr-un ziar din Occident, iar in Evenimentul Zilei a aparut un arti!
col cu ocazia implinirii a 25 de ani de la accident. CASETA Victimele
avalanselor De cele mai multe ori, victimele avalanselor sint turisti, schiori sau alpinisti. In muntii Alpi, Anzi sau Himalaya, avalansele produc deseori catastrofe, acoperind sosele, cai ferate si mijloacele de transport surprinse in zona, dar si catune, cartiere si chiar orasele. In statul Washington, din SUA, in 1910, o avalansa cazuta peste o linie ferata a tirit in prapastie doua trenuri de persoane. In acelasi an, in Canada, au murit 62 de muncitori, inghititi de zapada, in timp ce dezgropau un tren acoperit de o avalansa anterioara. In 31 mai 1970, o avalansa declansata de cutremur a acoperit in intregime oraselul Yungay din Peru, facind 18.000 de victime. In 10 ianuarie 1962, fusese "iertat" de o alta avalansa uriasa, pornita de sub varful Huascaran, care dupa ce a parcurs 16 km, si care a facut 4.000 de victime, in noua localitati vecine. Avalanse uriase pot ajunge si in locuri ce par sigure. In 20 ianuarie 1981, in departamentele Savoia si Isere din Franta, avalan!
sele au distrus peste 100 de locuinte, biserici, anexe gospodaresti, amplasate in acele locuri de 300-400 de ani. CASETA Reguli de supravietuire Pentru a supravietui intr-o avalansa, in mod clasic, se recomanda sa ne debarasam imediat de rucsac, bete si piolet. Se descalta rapid schiurile, cu exceptia cazurilor cind speram intr-o iesire rapida cu ele, spre lateral. Aceasta fuga este posibila cind avalansa vine de sus. Daca am declansat-o noi, sint mici sansele de a ne mentine la suprafata si de a iesi, chiar si numai pe bocanci. In timp ce avalansa curge, se recomanda miscari energice de inot, pentru a ne mentine la suprafata zapezii. Cind avalansa se opreste, daca sintem sub zapada, ne ghemuim pentru ca, din aceasta pozitie, sa facem o detenta brusca, pentru a ne crea cu bratele un spatiu cit mai mare de rezerva de aer in jurul capului. Zapada e destul de fonoizolanta. Dar gradul in care "absoarbe sunetele" e diferit si merita sa incercam sa ne facem auziti de salvatori. P!
entru aceasta, ni se recomanda sa strigam scurt si pe ton inalt sau, d
aca putem, sa utilizam un fluier.

Fotografie: http://brasov-monitorul.ro/sibiu/images/common/500. JPG
The messages are provided by the mentioned sources.
We take no responsability for their form and content.

Other messages in the same thread:
SubiectAutorData
 @ Monitorul de Sibiu - tematicHERMANNSTADTNov 20, 2003
   Re: @ Monitorul de Sibiu - tematicDinu MititeanuNov 22, 2003

Links to the Mountain Guide:
Muntii GARBOVEI  


A photo [Not found]

An article Marcaje încîlcite în zona Gîrbova Luni, 15 Aug 2011, 18:43, submitted by Sorin Demetrescu -
Marcaje încîlcite în zona Gîrbova Iată cîteva impresii dintr-o plimbare făcută la Gîrbova, Sîmbătă 13 August 2011. Nu am băgat de seamă nici un indicator de direcție la cele patru drumuri ce pornesc de la cabană. Spre Clăbucet plecare nimereşte oricine, dar spre restul potecilor e mai încurcat: poteca (triunghi albastru) către Predeal e vizibilă doar dacă îţi dă prin cap să explorezi niţel liziera pădurii. în spatele cabanei este o potecă scurtă şi abruptă care duce repede în Valea Limbăşelului; nu a fost marcată niciodată. spre Azuga (iar triunghiul albastru) se vede departe şi cam neclar, pe Clăbucetul Taurului, o jumătate de stîlp iar dacă urci mai dai de un stîlp. Cred că de la cabană pînă la intrarea în pădure ar trebui patru stîlpi şi un indicator de direcţie şi timp. Cobor de pe Clăbucet şi continui pe marcajul triunghi albastru care duce în DN 1. Dau de o poiană – şi poienile sunt o pacoste căci ieşi din pădure dar adesea după traversare nu nimereşti intrarea în pădure din nou. Un stîlp e absolut necesar acolo. Poate din lipsa lui, poate din neatenţia mea intru în pădure cam pe stînga şi dau de o potecă foarte bună marcată cu...punct albastru (dar, repet în poiană nici o săgeată). Seara acasă m-am uitat pe...

A trail
Sinaia - Piata-Cabana Piscul Ciinelui-Varful Ciinelui (1658)-Varful Baiul Mare (1895)-Mt. Zamora (1826)

 



There are no comments for this message
Login or register to comment