salut
personal am destule experiente cu cabanieri
"scortosi". totusi acum cativa ani am ajuns pe
giumalau, era un cabanier tanar, a vazut ca eram
"novice" in ale muntelui si s-a comportat ca atare.
l-am intrebat daca vinde cafea sau daca vinde
cea;raspunsul lui: cum sa nu, bere, vin si cafea. grupul
cu care eram a sarit in sus de bucurie
.cand a plouat
o zi intreaga ne-a lasat sa stam in cabana intr-o
camera libera(chiar daca eram veniti cu corturi). de
abia cand am plecat, peste 4 zile, mi-a spus ca el de
fapt nu facea cafea ca sa o vanda, dar deoarece l-am
intrebat si m-am purtat omeneste cu el a fost de acord
sa imparta cu mine rezerva lui de cafea
))) pe vremea
aia ii dadeam 5000 lei pe o cana de cafea, nu era
mult, dar stiu ca nimic nu se compara cu ceva cald si
bun baut dimineatza pe munte avand in fata okilor o
maaare de nori
))))
rasplata mea a fost nu numai in bani, cand am coborat
i-am lasat vreo 3 plase cu mancare, in general
cartofi, rosii(era vara) si alte produse care cu greu
ajung sus acolo.
numa bine
radu ignatescu
|
A photo [Not found] |
|
An article Marcaje încîlcite în zona Gîrbova Luni, 15 Aug 2011, 18:43, submitted by Sorin Demetrescu - Marcaje
încîlcite în zona Gîrbova Iată
cîteva impresii dintr-o plimbare făcută la Gîrbova, Sîmbătă 13
August 2011. Nu
am băgat de seamă nici un indicator de direcție la cele patru
drumuri ce pornesc de la cabană. Spre Clăbucet plecare nimereşte
oricine, dar spre restul potecilor e mai încurcat: poteca
(triunghi albastru) către Predeal e vizibilă doar dacă îţi dă
prin cap să explorezi niţel liziera pădurii. în
spatele cabanei este o potecă scurtă şi abruptă care duce repede
în Valea Limbăşelului; nu a fost marcată niciodată. spre
Azuga (iar triunghiul albastru) se vede departe şi cam neclar, pe
Clăbucetul Taurului, o jumătate de stîlp iar dacă urci mai dai
de un stîlp. Cred că de la cabană pînă la intrarea în pădure
ar trebui patru stîlpi şi un indicator de direcţie şi timp.
Cobor de pe Clăbucet şi continui pe marcajul triunghi albastru
care duce în DN 1. Dau de o poiană – şi poienile sunt o pacoste
căci ieşi din pădure dar adesea după traversare nu nimereşti
intrarea în pădure din nou. Un stîlp e absolut necesar acolo.
Poate din lipsa lui, poate din neatenţia mea intru în pădure cam
pe stînga şi dau de o potecă foarte bună marcată cu...punct
albastru (dar, repet în poiană nici o săgeată). Seara acasă
m-am uitat pe... |
|
A trail
|
|