From: "Catalin Borcea" <catalin@electricant.ambra.ro>
> Legat de cei trei ani de risc mare prin care trece fiecare incepator, am
> auzit-o si eu de la altii, mai batrini. Privind in urma (merg de vreo 20
de
> ani pe munte
) imi dau seama ca aceasta delimitare de 3 ani nu este
chiar
> o gogorita.
"Pentru ca un alpinist sa moara de batranete, cel mai greu este sa incheie
cu bine primii patru-cinci ani"
Lionel Terray
Numarul de ani 3-5 sau chiar mai multi- eu spun ca depinde de "cat
munte/catarare" face respectivul in fiecare an! Cuxi de ex. s-a catarat in
2 ani cat nu au facut altii in 10! Si mai depinde si cat de inteligent
esti, adica daca te cateri si cu mintea, cu gandul de a invata cat mai mult
din fiecare tura sau te cateri mai mult cu muschii si cu gandul de a "rupe
gura targului". Unii pot invata din 3-4 ture cat nu invata altul din 10
ture.
Dar ati vazut/vedem mereu ca fac greseli- uneori elementare- si unii
care au trecut de mult de cei 3-5 ani! Am facut si eu si alti amici
greseli/ neglijente de incepator! (acum, de cateva ore am primit pe
personala o astfel de "spovedanie"!- multumesc Prietene pentru incredere
si sinceritate!) E bine cand ele sunt fara urmari, cand sunt doar
avertismente ale Muntelui, e trist si dureros cand acea "bataie pe umar" a
Mariei Sale e cea care te impinge "in prapastie"-cum spun ziaristii.
Imi place - de ce sa n-o spun?- cum gandeste/raspunde Gec! Da, ghidul/
coechipierul veteran nu te dadaceste ci te invata /vrea sa te invete. Face
cu tine- mai nou in ale muntelui- ce au facut sau ar fi vrut sa fi facut
altii cu el cand era ca tine! Da, se poate spune ca uneori vorbeste prea
mult! Dar daca ar vorbi mai putin- tu, un incepator- ai invata mai putine.
Caci multe le inveti privind, dar multe ascultand! Si eu- vorbesc uneori
prea mult pe munte. Unora nu le place asta, altii dimpotriva; cand eu trec
jenat la mutenie, ei ma provoaca cu intrebari ca sa continui a vorbi. Asa a
facut Danut Beldea cand ne-am cunoscut si se mira ca pot si urca si vorbi de
la Costila spre Circuri. Apropo, i-am citit si la aceasta comemorare cateva
mesaje ale lui pe care le pastrez in inbox, asa cum il pastrez pe el in
suflet...
>Tin minte ca prin 1984 alergam (la propriu) cu niste prieteni pe
> Brina Suspendata din Peretele Vulturilor. Tzopaind noi pe
> acolo am dat de niste cataratori mult mai in virsta decit noi care mergeau
> foarte atent, incet si tinindu-se de jnepeni. I-am depasit in forta,
Da Cataline! Te confirm! Eu si Mircea Florian "l-am depasit in fortza"
prin ' 69- 70 pe Nea Milica in coborare pe Valea Podurilor. El, era cu inca
3-4 persoane si batea piton sa faca un rapel de cam 12 m, noi- desi era ud-
am coborat acea saritoare "la liber".. Acum, abia pe uscat si doar in
urcare o fac la liber si de obicei ii asigur apoi pe coechipieri prin
pitonul lui Nea Milica si ma jenez de fiecare data la gestul de atunci...
Pe Claudia n-am asigurat-o acolo, s-ar fi simtit jignita...
>dispretuindu-i putin pentru incetineala lor.
Noi nu l-am dispretuit pe Em. Cristea (apropo, in 7 febr. ar fi avut 89 ani
!); dar probabil s-a simtit jignit de gestul nostru de "copii teribili",
"copii" de peste 30 de ani!
>Mi-a mai spus ca peste vreo 10 de ani si eu voi merge tinindu-ma de
jnepeni pe Brina
> Suspendata si asta nu din cauza ca nu voi mai putea alerga ci pt. ca voi
> privi si simti altfel muntele. A avut dreptate.
Pe maestrul Eugen Seracin unii il ironizau pentru incetineala cu care se
catara. Dar toti stiau ca ar putea si "sa alerge" in traseu ca si altii.
Numai ca dansul nu dorea si nu ii pasa de ce gandeau altii. Avea felul sau
"de a simti Muntele". Si cei care- tineri atunci- se mai catara si acum-
simt si ei altfel Muntele. urca mai incet, mai prudent, savureza Muntele si
demostreaza - desi nu de asta o fac- ca pentru ei alpinismul n-a fost un foc
de paie... Aceste cuvinte sunt ale maestrului Ionel Coman, pentru care
alpinismul n-a fost un foc de paie...
Dinu Mititeanu
) imi dau seama ca aceasta delimitare de 3 ani nu este
Re: @ Mersul cu ghid