Salve,
Joi am primit o propunere prin mail ca sambata sa merem la Ochiu Bei.
Era in plan o Valea Cernei mai exact Vf lu Stan, dar tinand cont de
inactivitatea din ultima vreme am zis sa incep sezonu cald cu ceva mai
putin hard.
Sambata dimineatza trezirea la 3, luat trenu spre Caransebes pe la 4
jumate si dupa 2 ore de somnic in personalul aproape gol ajung in
Caransebes, surpriza trenu de legatura spre Resita nu circula (precum
spunea pe site-ul cfr). Iesit la ocazie si in 2 minute ma ia o dacie. La
7 jumate sunt in Resita.
Dupa un scurt mic dejun... unpic dupa 8 jumate suntem in masina si pe
cai. Strabatem cei 60 km intre Resita si Oravita incantati de
privelistea ce ni se arata, se vede Gozna cam fara zapada, probabil pe
platou sa mai fie, acu o sapatamana era peste 1 metru, drumul destul de
prost... nu se stie cand o sa-l mai repare, pe la 10 ajungem in Oravita
facem ultimele cumparaturi si o luam din loc spre Potoc. Topirea zapezii
scoate la iveala mormanele de gunoaie de pe marginea drumului... stam si
ne minunam de unde sunt.
Ajungem inainte de 11 la Podul Bei, de la intersectie drumul este
asfaltat cu anumite zone infernale in care nu se mai baga nimeni sa le
refeaca, sau nu cat de curand, de la bifurcatia spre Potoc mai sunt
vre-o 2-3 km asfaltati si unpic inainte de a intra in sat incepe
infernul, noroc ca suntem cu un jeep wrengler si are garda sus. drumul
prin sat f prost pietruit, insa noroc ca-i uscat. Dupa ce iesim din sat
drumul e mai bun si inca 4-5 km suntem la pod.
Facem o scurta pauza la Podul Bei, admiram Beiul involburat, ne gandim
ce noroc Beusnita tre sa fie in plina glorie, ne cocotam pe o galma si
admiram valea Nerei spre Sasca, Nera foarte tulbure si maronie, probabil
de la topirea zapezii, facem cateva poze si hotaram sa lasam masina
acolo si sa o luam pe jos spre pastravarie.
O luam la pas pe Valea Beiului pe margine incep sa-si faca aparitia
primele flori de primavara, fluturii planeaza prin jurul nostru, o
adevarata atmosfera de primavara. Beiul alterneaza, alaturi, cand in
portiuni involburate si spumoase, care asurzeste valea, cand in portiuni
line in care isi arata culoarea turcoaz. Cei 5 kilometrii se scurg fara
sa ne dam seama si intr-o ora suntem la pastravarie. Intram in vorba cu
familia ce se ocupa de pastravarie, aruncam un ochi sa vedem cat de mare
e pastravul, si plecam spre Ochiul Bei.
In mai putin de juma de ora suntem la confluenta Beiului cu Beusnita,
unde Beusnita isi da drumul in frumoasele si inconfundabilele cascade,
undeva mai sus imdeiat este Ochiul Beiului. Eu scot aparatau' foto si
vre-un sfert de ora nu-mi mai intra nimeni in gratii. Coechipierii o iau
in sus spre cascada mare a Beusnitei, iar eu incerc sa imortalizez
cateva amintiri din frumusetea acelor locuri.
De la Ochiu Bei o iau in sus, un urcush mai pronuntat cam 5 min, in
drepata Beusnita cadea abrupt si zgomotos in cascade. Intram intr-o
poenita, anul trecut era tare frumoasa plina de flori, acum era arata...
cine ce cultiva acolo?
Mai unpic prin padure, au iesit si ghioceii, probabil intr-o saptamana,
daca tine caldura, v-a fii plin de flori... dam iar de Beusnita care
curge lin si imediat ce poteca coteste la stanga incepe sa se auda
cascada cea mare.
Am ajuns si la punctul final al escapadei noastre, intradevar Cascada
era cum ne prevestea Beiul involburat la pod. Nimeni din noi n-o vazuse
cu ashe debit mare, pt mine era a doua oara, dar resitenii cu care am
venit copilerisera pre aceste locuri. Iar scot apartu foto si dai
bataie. Puntea de lemn ce sta in fata cascadei era inundata. Trec pe
partea ailalta si incerc cateva cadre dar vapori de apa imi umpleau
obietivul si ochelarii. Caut unghiuri mai bune unde sa nu sara apa pe
mine trag cateva cadre si dupa juma de ora reusim sa plecam. Aproape ca
am terminat un film de la podul bei pan la plecarea de cascada, din 36
pozitii cred ca mai am vreo 4.
Ne intoarcem mai trag o poza la Ochiu Bei parca lumina e mai buna decat
cand am venit, si la pastravarie oprim sa luam niste pastrav pt acasa.
110 mii/kg luam 4 pastravi ceva mai mult de 1 kg. Cei de acolo ne arata
un bazin populat cu lostrita... mai palavragim unipc, si o luam in jos
pe valea Beiului spre masina. Pe drum gasim un pui de vipera calcat de
masina, ne minunam ca abia o dat caldura si au si iesit... si la 5 am
luat-o din loc ca pe la 7 jumate aveam tren spre casa.
Cam asta fu tura de deschidere de sezon...
hume
@ Fotogeografica Editia a VIII-a