Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Liste Alpinet - alpinet2k

Bookmark and Share

De la: dinuturcanu <d...@yahoo.com>
Data: Vineri, 21 Mai 2004, 15:07
Subiect: @ RT Aratat 2003
Foarte tarziu am hotarat sa termin si eu RT cu ascensiunea noastra pe
Aratat de anul trecut, intrucat am vazut ca mai sunt si alti doritori
de a ajunge acolo.

Am plecat din Bucuresti spre Istanbul 4 oameni, Dana, Pictorul,
Mircea si subsemnatul, cu autocarul (firma MURAT, 2.600.000 cu tot cu
asigurarea medicala, conditii excelente) pe 24 august si am ajuns in
Istanbul dupa 11 ore de mers (cam 8 ore a durat efectiv calatoria,
restul este timp petrecut in vama).
Aici un tip simpatic de la Murat, pe care il cheama Hagi s, ne-a
gasit o firma de transport care sa ne duca de-a curmezisul Turciei,
pana la Dogubayazit, la poalele Araratului. Dupa cateva ore a venit
un microbuz si ne-a luat de la Murat si ne-a dus la autogara (absolut
imensa, pe mai multe nivele, prin comparatie gara este cred ca de
zece ori mai mica) de unde am luat un autocar IGIDIR Turiszm (Igidir
este un oras la 50 km Nord de Dogubayazit, pe versantul de nord al
Araratului). Autocarul a costat 50 de miloane de lire (1 USD =
1.400.000 LT) si ne-a lasat in Igidir de unde un microbus ne-a dus
pana in Dogubayazit (service Vadica intra in pret). In Turcia se
circula aproape numai cu autocarul, preturile sunt destul de mici si
conditiile si serviciile oferite sunt cu mult peste ce se vede pe la
noi. Autocarele sunt aproape toate noi, foarte curate, cele mai multe
Mercedes. La Dogubayazit ne-am cazat la Hotelul Isthefan (40 de
miloane, camera cu 3 paturi), unde era si cartierul general al
intregii expeditii. Acolo am luat contact cu celalalt grup de romani,
care urmau sa urce pe Ararat, compus din 5 oameni, Laura, Cristian,
Vali, Andrei si Misu, care au venit acolo din Kackar. Ziua de marti a
trecut repede cu o vizita la Ishak Pasa Sarai, un palat-fortareata
din secolul XVI, asezat spectaculos pe o stanca la catva km de oras
si o sedinta tehnica care s-a tinut mai ales in limba turca (s) asa
incat nu am intels mare lucru. Am aplaudat in schimb constincios (la
turci cuvantul de ordine este disciplina) si am fost rasplatiti cu
cateva cuvinte in engleza, de la viitoarea noastra ghida, foarte
draguta de altfel, in care am fost pusi la curent cu cateva detalii
privind a doua zi.
A doua zi dimineata ne-am sculat devreme si ne-am imbarcat in vreo
sapte camioane care ne-au dus la un satuc situat cam pe la 2000 de
metrii de unde am luat-o catinel in sus. Rucsacii noastre au fost
suiti cu chiu cu vai pe catari si magari. Cum grupul principal cam
tandalea am luat usor dupa catva turci care mergeau mai sanatos dar
am ramas la un moment dat pe valea unui torent la cateva stanci de
boulder foarte imbietoare. Toata regiunea este extrem de arida,
singurii copaci sunt pe langa cladirile dar si acestia sunt plantati
de om. Pe muntele propriu-zis nu am vazut decat cateva tufisuri mici
si iarba uscata. Stanci si grohotis, cam asta e peisajul dominant.
Unul totusi spectaculos, roca fiind vulcanica, formeaza nishte forme
cum nu prea am vazut in Romania. Dupa ce ne-am dezmortit un pic am
parasit poteca si am continuat pe valea unui mic canyon (cam
pretentios spus), cu saritori foarte mici dar spectaculoase (bazaltul
e de vina s). Tot drumul pana la tabara de baza de la 3200 seamana
intrucatva cu platoul Bucegilor, deci era greu sa te ratacesti pe
vremea superba. Soarele ardea destul de tare, dar umiditatea find
mica (cam 20% in regiune) caldura era suportabila. La un moment dat
am iesit din canyon ca sa ne orientam si am nimerit drept in grupul
principal care se deplasa ordonat asa incat am fost integrati imediat
si am continuat intr-un ritm cu multe opriri pana la tabara de baza,
care intr-o mare de bolovani de lava. Pe drum am dat de 30-40 de
soldati turci din trupele de comando, inarmati pana in dinti, care ne-
au pazit tot timpul (si ei la fel de prietenosi, ca toti turcii; in
lipsa de un binoclu i-am cerut unuia pusca cu luneta sa ma uit la
varf si spre marea mea surpriza mi-a pus-o in mana imediat, chiar
sub ochii ofiterului comandant). Dupa ce ne-am pus corturile am mai
facut o mica plimbare de aclimatizare cateva sute de metrii mai sus.
Peste tot dai de stanci bune de catarat (bolder mai ales), stanci de
bazalt negre, cu forme aproape regulate. Chiar am facut o tzara de
bolder pe niste stanculite foarte spectaculoase. Noaptea soldatii au
patrulat in jurul taberei, unul dintre noi s-a trezit cu o pusca in
fata cand s-a indepartat putin sa-si faca nevoile si a fost manat
inapoi in tabara.
Miercuri dimineata am plecat spre tabara de baza avansata de la 4200
m unde am ajuns mergand in ritmul destul de neregulat al grupului cam
in 3 ore. Cu o zi inainte am avut nevoie de o ora jumatate in plus
pentru cam aceasi diferenta de nivel, dar pe o distanta mult mai
mare. Tabara de baza e asezata pe o mare de pietre din care rasar ici
si colo locuri de cort protejate la vale cu parapeti de bolovani pusi
unii peste altii (moda dominanta in materie de garduri in regiune).
In stanga este o vale mare strajuita de un perete foarte friabil, din
care cad mere bolovani/stanci cu mult zgomot si praf. Abia am pus
cortul si am mancat ca si a inceput o lapovita care s-a transformat
rapid in ninsoare as asa incat ne-am refugiat in corturi. Batea si un
vant tare de sus, credeam ca o sa ia cortul pe sus, parapetul nu ne
proteja pt. ca era numai spre vale si oricum era foarte jos. Dupa
vreo ora de vant/ninsoare s-a oprit destul de brusc si soarele a
aparut imediat. Pe jos era un pic de zapada, mai ales in jurul
corturilor. Imediat am incins o replica a bataliei de la Calugareni
cu turcii, noi 2 corturi contra 5-6 de ale lor, spre disperarea
jandarmilor montani, ale caror corturi erau chiar la mijloc, si care,
ca atare au incasat-o de la ambele tabere. Din pacate zapada s-a cam
terminat asa incat a trebuit sa facem pace .
In seara aceea ne-am culcat mai devreme, si pe la 2: 30 am a sunat
ceasul, intrucat la 3 dimineata era plecarea. Noaptea ne-am trezit
speriati de la o ditamai avalansa de pietre de pe valea de sub noi
(prima oara am crezut ca vine peste noi si ne tot uitam la peretele
dinspre versant). Dimineata am simtit primele efecte ale altitudinii
si nu am putut sa mananc nimic. Cand am ajuns la punctul de adunare
se formase o ditamai coloana, care deja serpuia lent in sus pe munte
intr-un tempo neregulat care ne deranja si care era destul de
obositor. Impreuna cu Vali si cu Mishu evadam din pluton si o luam
drept in sus ca sa ne alaturam grupului din frunte, mai ales ca
terenul nu punea probleme deloc. Am ghinion si nimeresc la o
traversare a potecii drept in mijlocul jandarmilor montani turci,
care ma recunosc drept autorul unor lovituri fulgeratoare de ieri s
si ma retin sa se delecteze cu prezenta mea . Ma resemnez si ma uit
cu jind dupa cei doi care se topeau in zare. Ma ajung din urma si
Pictorul, Dana si Mircea si impreuna vedem inainte de rasarit umbra
piramidala a Araratului proiectata pe podisul care-l inconjura,
asemanator cu poza cu Everestul din NG, din primul numar. Urcam incet
in ritmul turcilor si deja cadenta asta obositoare mi-a taiat vizibil
din elan. Ajungem la 4900 m unde incepe ghetarul si ne punem coltarii
si scoatem pioletul. Turcii au instalat si o coarda fixa, ca sa nu ne
ia vantul de pe creasta. Radem pe infundate dar ne conformam ca sa nu
le dam batai de cap cu sefii federatiei lor. Cu vreo o suta de metri
inainte de varf ma incrucisez cu un barbos cu care avusesem vajnice
dueluri cu bulgari in ziua precedenta. Cum trec de el pun repede mana
pe o bucata de gheata sa dau dupa el dar a avut acelasi gand si a
fost mai rapid. Fac prostia sa ma aplec repede si atunci ma ia prima
oara raul de altitudine (stiam ca nu era indicat sa faci miscari
bruste ) si urc clatinadu-ma ultimii metrii. Pe varf era deja ceva
aglomeratie si se vedea un mare sir indian urcand spre noi. Poze la
greu, suntem bucurosi, peisajul e superb, dar deja era prea multa
lume pe varf (turcii ne-au spus ca au ajuns 156 de participanti pe
varf!!) asa incat am coborat. Pe drum ne simteam cam rau dar ne-am
revenit imediat ce am ajuns mai jos.
Ajunsi in tabara de la 4200 am strans totul si am coborat in tabara
de baza, unde am innoptat.
In dimineata urmatoare am facut pozele cu toata expeditia, cu
steaguri, banare si tot tacamul si am luat-o spre locul de plecare,
unde ne asteptau camioanele. Am mers mai mult cu spatele, ne uitam
nostalgici la Aratat si pozam varful (cred ca am vreo 20 de poze cu
varful s). Pe drum, liderul echipei bulgare ne-a propus sa ne ducem a
doua zi la un perete de dolomit, unde mai fusese el odata, unde se
puteau face trasee in premiera pe asigurari mobile. Initial trebuia
sa mearga cu echipierii lui dar ei nu prea aveau chef. Eu si cu
Pictorul am fost incantati de idee asa incat ramanea sa ne ia el de
la hotel a doua zi dimineata.
A venit punctual sa ne ia cu masina si am mers in campingul unde
stateau ei cu cortul (hotelul nu era mult mai scump si campingul e la
catva km in afara orasului). Acolo numai Pictorul si-a gasit
espadrile potrivite, asa incat am fost nevoit sa ma dau in ghete. Am
ajuns la locul cu pricina, undeva printre dealurile/muntii din jur,
un perete de dolomit de vreo 250 de m inaltime, gen zid si i-am dat
imediat bataie in sus pe o fisura. Treaba a durat vreo 6-7 ore, 8
lungimi superfrumoase (cam 5 A) si s-a terminat pe creasta, aproape
lama de cutit a peretelui. Ghetele mele Asolo, noi noute, aratau
zgariate ca vai de mama lor de la cheile de picioare prin fisuri si
diedre (numai asa vezi cat de mult de ajuta espadrilele), dar no
paine no gain/game.
A doua zi am plecat din Dogubayazit (cred ca eram ultimii) spre
Capadocia (una din cele mai spectaculoase zone din lume, probabil)
unde am stat 2 zile. In Capadocia am facut numai turism, si intrucat
e cam OT, inchei aici. Daca doreste cineva amanunte ii stau cu
placere la dispozitie.
Toata tarasenia (cu Capadocia cu tot, si cu 3 zile la Istanbul dupa a
costat cam 300 USD, si cred ca o puteam scoate si mai ieftin, daca
era nevoie.

Dinu Turcanu
Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate.
Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor.


Legături cu Ghidul Montan:
Muntii HARGHITA si PLATOUL VULCANIC - Baile Miercurea-Ciuc  
Muntii HARGHITA si PLATOUL VULCANIC - Craterul Vulcanic  
Muntii HARGHITA si PLATOUL VULCANIC - Miercurea Ciuc (sub Padure)  
Muntii HARGHITA si PLATOUL VULCANIC - Satul Racu (scoala Generala)  
Muntii HARGHITA si PLATOUL VULCANIC - Varful Pilisca Mica  
Muntii BUCEGI - Tabara Caprioara  
Muntii BUCEGI - Saua Calugarul  
Muntii BUCEGI - Muchia Pietrei Arse  
Muntii BUCEGI - Mt. Grohotisu  
Muntii HARGHITA si PLATOUL VULCANIC  
Muntii BUCEGI  
Muntii ANINEI si Munceii DOGNECEI  


Nu există comentarii pentru acest mesaj
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii