Alpinet | Hărţi Montane | Ghid Turistic | Cluburi Montane | Invitaţie în Carpaţi | Salvamont |
Comunitate
Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Parteneri
|
Liste Alpinet - alpinet2k
De la: dinuturcanu <d...@yahoo.com> Data: Vineri, 21 Mai 2004, 15:07 Subiect: @ RT Aratat 2003 Foarte tarziu am hotarat sa termin si eu RT cu ascensiunea noastra pe Aratat de anul trecut, intrucat am vazut ca mai sunt si alti doritori de a ajunge acolo. Am plecat din Bucuresti spre Istanbul 4 oameni, Dana, Pictorul, Mircea si subsemnatul, cu autocarul (firma MURAT, 2.600.000 cu tot cu asigurarea medicala, conditii excelente) pe 24 august si am ajuns in Istanbul dupa 11 ore de mers (cam 8 ore a durat efectiv calatoria, restul este timp petrecut in vama). Aici un tip simpatic de la Murat, pe care il cheama Hagi s, ne-a gasit o firma de transport care sa ne duca de-a curmezisul Turciei, pana la Dogubayazit, la poalele Araratului. Dupa cateva ore a venit un microbuz si ne-a luat de la Murat si ne-a dus la autogara (absolut imensa, pe mai multe nivele, prin comparatie gara este cred ca de zece ori mai mica) de unde am luat un autocar IGIDIR Turiszm (Igidir este un oras la 50 km Nord de Dogubayazit, pe versantul de nord al Araratului). Autocarul a costat 50 de miloane de lire (1 USD = 1.400.000 LT) si ne-a lasat in Igidir de unde un microbus ne-a dus pana in Dogubayazit (service Vadica intra in pret). In Turcia se circula aproape numai cu autocarul, preturile sunt destul de mici si conditiile si serviciile oferite sunt cu mult peste ce se vede pe la noi. Autocarele sunt aproape toate noi, foarte curate, cele mai multe Mercedes. La Dogubayazit ne-am cazat la Hotelul Isthefan (40 de miloane, camera cu 3 paturi), unde era si cartierul general al intregii expeditii. Acolo am luat contact cu celalalt grup de romani, care urmau sa urce pe Ararat, compus din 5 oameni, Laura, Cristian, Vali, Andrei si Misu, care au venit acolo din Kackar. Ziua de marti a trecut repede cu o vizita la Ishak Pasa Sarai, un palat-fortareata din secolul XVI, asezat spectaculos pe o stanca la catva km de oras si o sedinta tehnica care s-a tinut mai ales in limba turca (s) asa incat nu am intels mare lucru. Am aplaudat in schimb constincios (la turci cuvantul de ordine este disciplina) si am fost rasplatiti cu cateva cuvinte in engleza, de la viitoarea noastra ghida, foarte draguta de altfel, in care am fost pusi la curent cu cateva detalii privind a doua zi. A doua zi dimineata ne-am sculat devreme si ne-am imbarcat in vreo sapte camioane care ne-au dus la un satuc situat cam pe la 2000 de metrii de unde am luat-o catinel in sus. Rucsacii noastre au fost suiti cu chiu cu vai pe catari si magari. Cum grupul principal cam tandalea am luat usor dupa catva turci care mergeau mai sanatos dar am ramas la un moment dat pe valea unui torent la cateva stanci de boulder foarte imbietoare. Toata regiunea este extrem de arida, singurii copaci sunt pe langa cladirile dar si acestia sunt plantati de om. Pe muntele propriu-zis nu am vazut decat cateva tufisuri mici si iarba uscata. Stanci si grohotis, cam asta e peisajul dominant. Unul totusi spectaculos, roca fiind vulcanica, formeaza nishte forme cum nu prea am vazut in Romania. Dupa ce ne-am dezmortit un pic am parasit poteca si am continuat pe valea unui mic canyon (cam pretentios spus), cu saritori foarte mici dar spectaculoase (bazaltul e de vina s). Tot drumul pana la tabara de baza de la 3200 seamana intrucatva cu platoul Bucegilor, deci era greu sa te ratacesti pe vremea superba. Soarele ardea destul de tare, dar umiditatea find mica (cam 20% in regiune) caldura era suportabila. La un moment dat am iesit din canyon ca sa ne orientam si am nimerit drept in grupul principal care se deplasa ordonat asa incat am fost integrati imediat si am continuat intr-un ritm cu multe opriri pana la tabara de baza, care intr-o mare de bolovani de lava. Pe drum am dat de 30-40 de soldati turci din trupele de comando, inarmati pana in dinti, care ne- au pazit tot timpul (si ei la fel de prietenosi, ca toti turcii; in lipsa de un binoclu i-am cerut unuia pusca cu luneta sa ma uit la varf si spre marea mea surpriza mi-a pus-o in mana imediat, chiar sub ochii ofiterului comandant). Dupa ce ne-am pus corturile am mai facut o mica plimbare de aclimatizare cateva sute de metrii mai sus. Peste tot dai de stanci bune de catarat (bolder mai ales), stanci de bazalt negre, cu forme aproape regulate. Chiar am facut o tzara de bolder pe niste stanculite foarte spectaculoase. Noaptea soldatii au patrulat in jurul taberei, unul dintre noi s-a trezit cu o pusca in fata cand s-a indepartat putin sa-si faca nevoile si a fost manat inapoi in tabara. Miercuri dimineata am plecat spre tabara de baza avansata de la 4200 m unde am ajuns mergand in ritmul destul de neregulat al grupului cam in 3 ore. Cu o zi inainte am avut nevoie de o ora jumatate in plus pentru cam aceasi diferenta de nivel, dar pe o distanta mult mai mare. Tabara de baza e asezata pe o mare de pietre din care rasar ici si colo locuri de cort protejate la vale cu parapeti de bolovani pusi unii peste altii (moda dominanta in materie de garduri in regiune). In stanga este o vale mare strajuita de un perete foarte friabil, din care cad mere bolovani/stanci cu mult zgomot si praf. Abia am pus cortul si am mancat ca si a inceput o lapovita care s-a transformat rapid in ninsoare as asa incat ne-am refugiat in corturi. Batea si un vant tare de sus, credeam ca o sa ia cortul pe sus, parapetul nu ne proteja pt. ca era numai spre vale si oricum era foarte jos. Dupa vreo ora de vant/ninsoare s-a oprit destul de brusc si soarele a aparut imediat. Pe jos era un pic de zapada, mai ales in jurul corturilor. Imediat am incins o replica a bataliei de la Calugareni cu turcii, noi 2 corturi contra 5-6 de ale lor, spre disperarea jandarmilor montani, ale caror corturi erau chiar la mijloc, si care, ca atare au incasat-o de la ambele tabere. Din pacate zapada s-a cam terminat asa incat a trebuit sa facem pace . In seara aceea ne-am culcat mai devreme, si pe la 2: 30 am a sunat ceasul, intrucat la 3 dimineata era plecarea. Noaptea ne-am trezit speriati de la o ditamai avalansa de pietre de pe valea de sub noi (prima oara am crezut ca vine peste noi si ne tot uitam la peretele dinspre versant). Dimineata am simtit primele efecte ale altitudinii si nu am putut sa mananc nimic. Cand am ajuns la punctul de adunare se formase o ditamai coloana, care deja serpuia lent in sus pe munte intr-un tempo neregulat care ne deranja si care era destul de obositor. Impreuna cu Vali si cu Mishu evadam din pluton si o luam drept in sus ca sa ne alaturam grupului din frunte, mai ales ca terenul nu punea probleme deloc. Am ghinion si nimeresc la o traversare a potecii drept in mijlocul jandarmilor montani turci, care ma recunosc drept autorul unor lovituri fulgeratoare de ieri s si ma retin sa se delecteze cu prezenta mea . Ma resemnez si ma uit cu jind dupa cei doi care se topeau in zare. Ma ajung din urma si Pictorul, Dana si Mircea si impreuna vedem inainte de rasarit umbra piramidala a Araratului proiectata pe podisul care-l inconjura, asemanator cu poza cu Everestul din NG, din primul numar. Urcam incet in ritmul turcilor si deja cadenta asta obositoare mi-a taiat vizibil din elan. Ajungem la 4900 m unde incepe ghetarul si ne punem coltarii si scoatem pioletul. Turcii au instalat si o coarda fixa, ca sa nu ne ia vantul de pe creasta. Radem pe infundate dar ne conformam ca sa nu le dam batai de cap cu sefii federatiei lor. Cu vreo o suta de metri inainte de varf ma incrucisez cu un barbos cu care avusesem vajnice dueluri cu bulgari in ziua precedenta. Cum trec de el pun repede mana pe o bucata de gheata sa dau dupa el dar a avut acelasi gand si a fost mai rapid. Fac prostia sa ma aplec repede si atunci ma ia prima oara raul de altitudine (stiam ca nu era indicat sa faci miscari bruste ) si urc clatinadu-ma ultimii metrii. Pe varf era deja ceva aglomeratie si se vedea un mare sir indian urcand spre noi. Poze la greu, suntem bucurosi, peisajul e superb, dar deja era prea multa lume pe varf (turcii ne-au spus ca au ajuns 156 de participanti pe varf!!) asa incat am coborat. Pe drum ne simteam cam rau dar ne-am revenit imediat ce am ajuns mai jos. Ajunsi in tabara de la 4200 am strans totul si am coborat in tabara de baza, unde am innoptat. In dimineata urmatoare am facut pozele cu toata expeditia, cu steaguri, banare si tot tacamul si am luat-o spre locul de plecare, unde ne asteptau camioanele. Am mers mai mult cu spatele, ne uitam nostalgici la Aratat si pozam varful (cred ca am vreo 20 de poze cu varful s). Pe drum, liderul echipei bulgare ne-a propus sa ne ducem a doua zi la un perete de dolomit, unde mai fusese el odata, unde se puteau face trasee in premiera pe asigurari mobile. Initial trebuia sa mearga cu echipierii lui dar ei nu prea aveau chef. Eu si cu Pictorul am fost incantati de idee asa incat ramanea sa ne ia el de la hotel a doua zi dimineata. A venit punctual sa ne ia cu masina si am mers in campingul unde stateau ei cu cortul (hotelul nu era mult mai scump si campingul e la catva km in afara orasului). Acolo numai Pictorul si-a gasit espadrile potrivite, asa incat am fost nevoit sa ma dau in ghete. Am ajuns la locul cu pricina, undeva printre dealurile/muntii din jur, un perete de dolomit de vreo 250 de m inaltime, gen zid si i-am dat imediat bataie in sus pe o fisura. Treaba a durat vreo 6-7 ore, 8 lungimi superfrumoase (cam 5 A) si s-a terminat pe creasta, aproape lama de cutit a peretelui. Ghetele mele Asolo, noi noute, aratau zgariate ca vai de mama lor de la cheile de picioare prin fisuri si diedre (numai asa vezi cat de mult de ajuta espadrilele), dar no paine no gain/game. A doua zi am plecat din Dogubayazit (cred ca eram ultimii) spre Capadocia (una din cele mai spectaculoase zone din lume, probabil) unde am stat 2 zile. In Capadocia am facut numai turism, si intrucat e cam OT, inchei aici. Daca doreste cineva amanunte ii stau cu placere la dispozitie. Toata tarasenia (cu Capadocia cu tot, si cu 3 zile la Istanbul dupa a costat cam 300 USD, si cred ca o puteam scoate si mai ieftin, daca era nevoie. Dinu Turcanu Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate. Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor. Legături cu Ghidul Montan:
Autentifica-te sau
inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii
|
Membri: 29725
Autentificaţi: 0 Vizitatori: 737 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet Utilizarea site-ului şi a materialelor prezentate presupune acceptarea notiţei de copyright şi a regulilor de utilizare Copyright şi reguli de utilizare Despre noi | Publicitate | Întrebări frecvente | Contact |