buna ziua tuturor! dupa o pauza destul de lunga
(motive triste si medicale) m-am aventurat cu
prietenii intr-o tura prin Fagaras in acest week-end.
Scopul principal era traversarea custurii saratii, pe
cera cel mai varstnic dintre participanti (50 de ani
si ceva) o visa de ani buni, fiind nevoit de vreo
cateva ori pana acum sa se intoarca din drum.
Plecati din bucuresti vineri seara ca sa mai castigam
o ora, am petrecut nopatea la Pitesti. Sambata
dimineata, in doua dacii una mai smechera ca alta, am
luat-o in sus spre valcea - valea oltului - aproape
sibiu - porumbacu. am lasat masinile cam la 10 km de
cariera, cu doua doamne si un cort langa ele, si am
luat-o spre cabana Negoiu. vreme buna, nic cald nici
prea frig, asa ca aceasta prima zi a decurs in
liniste. am ajuns la caban, unde cazarea incepe de la
80 de mii si ciorba de la 30, am mancat ceva si ne-am
culcat cat de devreme am reusit sa adormim, adica de
pe la 9, cred.
Trezirea cu noaptea-n cap (parerea mea) la 6: 00,
echipare rapida si la drum. nu toti eram in cea mai
buna forma posibila, asa ca am zis sa avem cat mai
mult timp la dispozitie. Am luat-o pe vf. serbota,
urmand sa ne intoarcem pe triunghiul albastru spre
cabana. ajunsi pe varf in vreo doua ore, ne uitam cu
jind spre creasta zimtata care se vede spre vale, si
ne intrebam ce sanse avem sa ajungem cu totii intregi
acasa
. vreme in continuare superba, cu un cer
patat de nori din cand in cand, temperatura perfecta
pentru mers.
In ciuda literaturii care descrie aest traseu ca fiind
cea mai grea portiune marcata din creasta muntilor
fagaras, ne sperasem degeaba. cu viteza mica, datorita
grupului de 6 cu doua verigi slba, mergem incet, dar
ajungem fara nici un incident la capatul custurii cam
intr-o ora si jumatate, poate doua. sarbatorim
printr-o masa de pranz mai bogata decat de obicei
(DOUA feluri de peste la conserva!!) si o luam, acum
fara graba, inapoi spre cabana. O parte din bagaje ne
asteptau tot aici, inainte de partea cea mai
obositoare a turei - coborarea lunga si epuizanta pana
la masini. Ne-am bucurat insa de o vedere magnifica a
muntilor pe drumul de plecare, durerile de picioare
fiind pe deplin compensate.
vreme buna tuturor!
liviu