Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Liste Alpinet - alpinet2k

Bookmark and Share

De la: HERMANNSTADT <r...@alpinet.org>
Data: Duminică, 12 Dec 2004, 17:46
Subiect: @ Oamenii cavernelor
Oamenii cavernelor
Bogdan Nicolai
Duminica, 12 Decembrie 2004

Ritualuri cu cintec la gura pesterii, bucuria echipelor de speologi
Eu nu merg la Carolina... sau Si-am plecat sa recladim Diana,/ Un refugiu vechi si parasit... sint cintece ce pot fi auzite noaptea tirziu in fata unui foc, in imediata apropiere a pesterilor. Sint echipele de speologi. Sint oamenii care se pierd in maruntaiele pamintului dornici de aventura, dornici sa ajunga primii in lumi care pina atunci nu au mai fost explorate de altcineva. Chiar daca intunericul, umezeala, eventualele viituri subterane sau relieful abrupt, intunecat si schimbator le pot rezerva surprize mortale, temerarii pesterilor se avinta in necunoscut cu inflacarare. Odata ziua incheiata, pionierii adincului revin la suprafata si incing petreceri nocturne, respectind ritualuri specifice. Fiecare nou intrat in echipa - pentru ca speologia presupune o solidaritate de neinteles pentru cei din afara grupului si poate fi practicata in grupuri de minimum patru persoane - trebuie sa treaca de un botez al muntelui, al pesterii si al grupului pentru a fi acceptat in
lumea celor pentru care viata inseamna un sir lung de descoperiri si neprevazut. Exista si pesteri considerate urite sau periculoase, dar bucuria revenirii la suprafata, atmosfera din jurul focului, impreuna cu prietenii care cu citeva clipe in urma se pierdeau in intunericul pesterilor, constituie momente inegalabile in frumusete si implinire sufleteasca.

Ultima raza de soare se stinge treptat. Speologii incep sa-si aprinda pe rind lampasele sau lanternele din dotare. Cu toate ca frigul din pestera patrunde in oase, iar intunericul se mai lasa strapuns doar de fasciculele galbui, prafuite de lumina, chipurile celor care se avinta in lumea asta in care nimeni pare sa nu mai fi mers pina la capat se lumineaza brusc. Cu totii stiu ca pericolele din maruntaiele pamintului ii pot lua prin surprindere, iar grota poate deveni din clipa in clipa un mormint rece si respingator.
Ecoul este singurul care ii insoteste pe temerari. Legati intre ei cu o cordelina, echipati corespunzator pentru a se feri de temperaturile care pot ajunge la valori foarte scazute, aventurierii simt ca pot avea incredere maxima in cel de alaturi.
De el poate depinde oricind viata celuilalt. O lupta cu moartea pe terenul ei, definea cineva expeditiile speologilor, un pariu al omului viu care se incumeta sa coboare in mormintul pamintului pentru a smulge de acolo citeva imagini pe care, glorios, le va scoate la lumina.
Tot ce conteaza de fapt in lumea de dincolo este ceea ce ochiul fascinat de culori, forme si de senzatia de imaculat fotografiaza grabit, pentru ca orice minune dureaza foarte putin. Citeva secunde. Apoi echipa revine la lumina pentru a-si pregati o noua descindere in lumea adincurilor...

Bucuria de a fi primul intr-o lume imaculata

Felix Papiu, presedintele speologilor clujeni si directorul expeditiilor din cadrul Federatiei Romane de Speologie, s-a indragostit de pesteri in urma cu 20 de ani. Nimic pe lume nu poate egala bucuria de a fi primul om care descopera o lume imaculata. In momentul in care reusesti sa afirmi ca ai fost primul pe distante de citiva kilometri de pestera, stii ca ai facut ceva pentru viitor. Dupa tine, ceilalti oameni care vor cobori in gaura vor sti sa se fereasca de imprevizibilul pe care uneori il poate reprezenta lumea subterana, declara acesta.
De profesie inginer electronist, speologul recunoaste ca nu ar renunta pentru nimic in lume la aventura pe care o traieste din plin. In momentul in care cobori sub pamint te incearca atit un sentiment de piosenie, cit si un soi de teama. Niciodata nu poti sti ce te poate astepta in spatele valului de intuneric de la doar citiva metri distanta. Pestera care ma fascineaza prin splendoarea stalacmitelor si stalactitelor, prin stralucirile incredibile ale cristalelor si florilor de pestera este Hupleu, din muntii Bihor. Lucrez la ea de ani buni si pot spune ca am descoperit kilometri buni din labiritul subteran, povesteste acesta.

Povestile pesterilor

Neprevazutul si pericolele de orice fel ii pindesc in permanenta pe cei care se incumeta sa coboare in lumea liliecilor. De la viituri incredibile produse fie de topirea zapezii, fie de infiltratiile de apa si pina la surpari de pereti sau puturi extrem de abrupte, orice mica neatentie poate duce chiar la pierderea vietii. Insa tocmai aceste fenomene fac deliciul acestui sport practicat de peste 1.000 de romani. Momentul producerii unei viituri, spre exemplu, poate fi asemanat cu usurinta cu o veritabila apocalipsa subterana.
Vuietul apei care se pravaleste peste stalactite, se loveste de pereti, aerul rece care incepe sa sfichiuiasca fetele exploratorilor si, in sfirsit, jetul puternic si rece care tisneste brusc din valul de intuneric din fata sint cele citeva clipe care dureaza cit o viata si care anticipeaza dezastrul din adincuri. Forta apei poate fi nimicitoare, iar oamenii care nu au apucat sa se adaposteasca si au fost prinsi de asemenea fenomene sint pur si simplu zdrobiti de peretii grotei in doar citeva secunde.
Dar nici dupa trecerea iuresului speologii nu pot rasufla usurati, pentru ca hainele ude pot provoca hipotermie. De aceea, echipele de speologi sint legate de sentimente mai mult decit fraterne, fiecare din exploratori fiind pregatit in orice clipa sa-si dea viata pentru prietenul si colegul de echipa, povesteste Felix Papiu.

Conjuratia adincurilor

Fiecare revenire la suprafata seamana cu o renastere. Bucuria acestor oameni in permanenta lupta cu moartea este aproape infantila. Se string in jurul unui foc, in apropierea pesterii, si incep sa povesteasca vrute si nevrute. Libertatea, bucuria de a revedea cerul si de a respira aer curat reusesc sa fie declansatorii unor adevarate petreceri. Sleiti de puteri, dar bucurosi pentru ca au vazut iar lumina zilei, aventurierii din subteran se imbata cu aerul care ii loveste puternic in fata. Aprind un foc imens, incing gratarele si incep sa desfaca berile si sticlele de vin sau palinca. Daca palinca dezmorteste oasele de frigul tras in grota, berea dezleaga limbile si drege glasurile pentru a incinge o cintare. Si astfel, sub stele, corul grav al speologilor incepe sa cadenteze amintind de ecoul cuvintelor din galeriile subterane. Chiar daca nu poate fi vorba de un ritual universal acceptat in lumea speologilor, aproape de fiecare data, la iesirea din adincuri sa respecta urmato
rii pasi, premergatori chermesei ce va urma. Citam etapele pregatitoare de pe site-ul www.speologie.ro, etape ce au rezonanta unor pasi arhetipali, iar cintecele, sonoritatea incantatiilor magice: Atentie! Aceste cintece se cinta numai cu respectarea urmatoarelor conditii: o bere in fiecare mina, foc de tabara, pesteri in apropiere, fete pe genunchi, bere de rezerva etc.

Cintecele, traditia speologilor

Odata intrunite aceste conditii menite sa destinda atmosfera, bucuria vietii incepe sa rasune pe acorduri de chitara. Majoritatea cintecelor au ca titlu primul vers, iar versificatorul este un anonim. Chiar daca in lumea aventurierilor din intuneric exista mai multe versiuni ale melodiei, incet-incet, toate glasurile incep sa sune ca unul, in timp ce cutiile de bere si paharele din plastic se ciocnesc si se golesc cu repeziciune. Unele versuri din cintecele speologilor au conotatii ludice, insa acest lucru aminteste de vechile versificatii antice care reconfigurau lumea asa cum era ea, cu bune si cu rele. Femeia, o prezenta destul de rara in acest univers al barbatilor, este trivializata pentru ca, o data cu reintoarcerea in lumea civilizata, ea sa renasca mult mai frumoasa si mai pura. Din cintecele fredonate la gura pesterilor amintim: Cavaleri ai mesei rotunde, Noaptea la trei, Carolina, Pestera Cartianu, Fata-i rea, Imnul speologilor, Zapada si doage de lem
n, Marsul Dianei, Katiusa si Cluburile Speo.

O lume pentru initiati

Nu oricine poate intra in cercul speologilor. Daca starea de sanatate nu o permite, daca nu sint respectate normele de siguranta si nu se cunosc notiunile minime de prim ajutor, explorarea pesterilor ramine un vis frumos pentru ca neinitiatul se expune unor pericole care ii pot fi fatale. Totodata, necunoasterea normelor de siguranta si de prim ajutor sint un pericol si pentru ceilalti membri ai echipei. De aceea, neofitul trebuie botezat in spiritul lumii subterane de catre adevaratii speologi. Povestile despre accidentari, despre neatentii care au costat viata sau au dus la accidente groaznice au un rol educativ extrem de eficace pentru noul intrat in marea familie a oamenilor pesterilor. In afara de legendele pesterilor, basmele despre exploratori providentiali, batrinii povestesc in jurul focului de tabara despre lilieci si alte vietati din grote, pentru a-i invata pe neinitiati sa iubeasca tot ce tine de lumea pe care vor si ei sa o cucereasca intr-o buna zi...

Copyright 1996-2004 Evenimentul Zilei Online.
http://www.expres.ro/social/?

news_id=173937&PHPSESSID=34d8098da4039d01cb12d94321cb6719
Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate.
Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor.


Legături cu Ghidul Montan:
Muntii BIHOR - Cabana Casa Speo  
Muntii BIHOR - Ghetarul de la Focul Viu  
Muntii BIHOR - Varful Fantana Rece  
Muntii BIHOR - Poiana Lumea Pierduta  
Muntii BIHOR - Sub Abruptul Cuciulata  
Muntii BIHOR - Varful Muntelui Rotunda  
Muntii BIHOR - Poiana Florilor  
Muntii BIHOR - Mt. Rotunda (2)  
Muntii BIHOR  
Muntii SEMENIC si Munceii NEMANULUI  


Nu există comentarii pentru acest mesaj
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii