Liste Alpinet - alpinet2k

Trei zile pe schiuri de tura in jurul Colibitei

In plan era o tura de traversat Calimanii: Vatra Dornei (Gura
Haitii)-Colibita, cu plecare de joi. Amatori 7-8 persoane. Din cauza
ninsorilor am optat pentru o inversare cu Obcinele (Mestecanis si Tibau) -
planificate pentru 24-27 febr. In ultima seara (miercuri) din motive
de zapada mare pentru rucsaci mari/cort si posibila lipsa de vizibilitate-
la propunerea lui Doru Munteanu din Bistrita am optat pentru ceva mai comod.
Asa ca joi, cu Dacia- papuc a lui Arnold Kadar, eu si Marlene soseam in
Bistrita. Acolo, ne-am mutat in microbuzul "Caliman-Club"-ului lui Doru,
impreuna cu amicul sau Liviu Nichiti- salvamontist nasaudean. L-am parcat
in satul Muresenii Bargaului- de unde, pe schiuri, peste Pasul Blajului, in
nici doua ore am ajuns la pensiunea neterminata a lui Doru din Colibita. O
camera pe post de
"Winterraum" ne-a primit pentru trei nopti.

Vineri 28 ian. Am facut o tura de 10 ore, prin zona sudica a
Depresiunii Colibita: coborare pe sosea pana dupa Baraj, urcat pe drumul
forestier de pe valea Repedea, la prima si a doua confluentza la dreapta
pe valea Neagra. Aproape de capatul drumului forestier, localnicii
intalniti la padurit au insistat ca suntem pe valea Scoruset. (pe
hartile turistice e inversata cu valea Neagra!). Urcusul din vale, spre
stanga, pe un valcel cam abrupt si apoi pe versantul impadurit, prin
zapada de peste un metru n-a fost usor. Nici pentru noi, nici pentru
catzelul Max al lui Doru, dar mai ales pentru "Batranul"- un dulau ce se
luase dupa noi. El se scufunda cel mai tare si era acum cam "terminat".
Dar decorul, mai ales cand am traversat un labirint de brazi tineri
incarcati din greu cu zapada- era fascinant. "Pozarii" regretam doar ca
cerul nu e albastru. Nu aveam harti topo, care alaturi de GPS sa ne ajute.
Dar pana la urma am iesit exact in marea si frumoasa Poiana Calului. Pacat
ca timpul
ne presa si ca varfurile Stracior-Bistricior- Zurzugau pe care le-am
"tradat" (de fapt ele ne-au sfatuit ca acum erau periculoase!), nu erau
nici ele tivite cu albastru. Traversam iarasi o padure a lui Alb Imparat,
ajungem in Poiana Cofii, unde dam jos "focile". Ce faina e coborarea pana la
capatul drumului forestier de pe valea Panuletzul! Max se tzine vitejeste
dupa noi, dar Batranul a ramas mult in urma. Il asteptam
mereu, Arnold mai ales, care il mai alimenteaza cu biscuiti. Intr-o zona
unde drumul era cu panta mai mare si nu trebuia sa facem pasi alunecati- mai
ales ultimul din coloana, am vrut sa-l iau in bratze, dar n-am reusit.
Arnold ii face cateva poze si apoi - cu speranta ca va ajunge la drum
circulat de TAF-uri si in sat, inainte de a da lupii peste el, coboaram
in ritm alert. Marea surpriza si bucurie a fost ca - facand o mica pauza la
primele case din Mitza, sa-l vedem aparand...!!!

Sambata 29 ian. Am planificat o tura "mai la vedere", prin locurile mai
putin impadurite din nordul Depresiunii. Peisaj "dulce" printre gospodarii,
la inceput permanente, mai sus folosite doar vara. Multe clai de fan, care
prin martie vor fi transportate spre grajduri. Toata depresiunea e "la
picioarele noastre. In stanga e muntele Casarul - pe care Doru viseaza o
partie rosie si una neagra cu telscaun. Intram in padure pe un drum de
carutze ce urca lin. Ne mai fac probleme brazi rasturnati peste el. Trecem
prin mai multe poiene frumoase, care au 2-3 stane: Tomnatic,
Andreichii, Maguritza, Magura. Doru ar fi dorit sa ajungem pe varful
Dealului Ariilor
(mai facusem noi o tentativa iarna trecuta din directia opusa, dinspre
Poiana Fagetzel). Dar ora inaintata si obstacolele tot mai numeroase ne
obliga la cale intoarsa. Nu
inainte de a mai face niste poze in acel decor de neuitat, cu acei brazi
impodobiti ca-n basme. Coborarea pe urme e si ea o mare bucurie. Din Poiana
Andreichii o luam direct la vale. Liviu ne face invidiosi cu virajele sale
"desenate". Doru incearca sa-l imite, apoi Arnold, apoi si noi. Nu e nici
f. greu, nici prea usor. In orice caz se vede ca doar Liviu e "meserias"!
Au fost 20 minute de vis! La primele case am dat "spectacol" unor
localnici iesiti pe afara cu treburi. Dupa 7 ore eram iarasi "acasa".

Duminica 30 ian. Zi insorita! Ce pacat ca e ultima! La ora 10 suntem cu
rucsacii mari in spinare si pe schiurile cu foci. Nu vom mai urma soseaua
spre Mureseni. Urcam o vreme pe urmele de ieri, apoi o luam la stanga in
coborare lina spre Pasul Blajului. Peisajul, mai ales cerul albastru, ne
indeamna mereu sa apasam pe declansatoarele aparatelor foto. Traversam
soseaua si
urcam vreo ora pe muchia dintre Depresiunea Colibitza si valea Bargaului,
inspre Dealul Pietrei. Ne oprim mereu pentru poze. Traversam apoi spre
dreapta, pe drumul de
carutze/sanii pe care in iarna trecuta am venit la Colibita pornind din
Tiha Bargaului- o tura de neuitat si aceea! Inainte de Piatra Bidireului,
cotim din nou la dreapta si coboram ca-n transa printre gospodarii
izolate. De la una din case, un pusti
de cam 14 ani, se ia la intrecere cu noi cu niste schiuri inguste de fond.
Desi avea cizme si n-avea legaturi sofisticate, avea o stabilitate
incredibila. Doar batzul (unic), care nu avea rondela, ii facea figuri
cand dorea sa se impinga cu el, intrand adanc in zapada. Ne conduce pana in
locul de unde vedem soseaua si chiar masina.
N-a fost ce era in plan. Dar a fost ceva ce nu se uita. Nici peisajul, nici
schiatul, nici discutiile si glumele cu prietenii, atmosfera.
In w-e viitor speram sa fim prin Padurea Craiului cu Leo si Lia. In
11-13 in Retezat la initiativa noii sectii universitare Cluj a CAR, care
vor sa depuna si ei o coronitza la Crucea lui Cuxi. In 18-20 la
Vladeasa, pe la Cascada Rachitele, unde va avea loc "Ice Meeting Climbing".
Si in fine, in 24-27 in Tura de Obcine, tura in care speram sa fim mai
multi - va invitam-
si sa fie o tura cu soare si in Tibau, nu doar in Mestecanis, cum a fost in
tura din toamna in care am introdus traseul in GPS.

Ture faine tuturor,
Dinu si Marlene Mititeanu

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii