Sal'tare muntzomanilor (tare imi place cuvantu' asta; 5000 la Izvo
de copyright
))
Tura gandita si rasgandita si stabilita pana la urma in Vladeasa cu
d-nul Thenutz drept ghid si sfatuitor pe plaiuri apusene. Banateni
dupa cum urmeaza: Minnie, Carla, Hume, Ponta si subsemnatul.
Plecam tarziu vineri seara pe la 9 jumate din Timisoara cu
microbuzul cu Minnie la volan sofer de clasa inalta, Carla copilot
de nadejde, Hume cel terminator de beri si eu pe undeva pe acolo. O
ora mai tarziu il culegem pe Radu din Arad din fata blocului
pregatit cu tot ce trebe (inclusiv frontala pe cap in cazul in care
farurile microbuzului ar fi luat o pauza - pana la urma s-a dovedit
a fi foarte utila in meseria de DJ pe care si-a asumat-o). Drum lung
prin Oradea, Alesd pana in comuna Bologa, cea indelung cautata pe
harta unde ne-am abatut de la nationala spre dreapta pana am gasit
ceea ce noua ni s-a parut la 2 noaptea a fi un bun loc de campare
(in zori s-a dovedit a fi un drum forestier plasat intre 2 pajisti
numa bune de dormit ca-n puf). Am indurat vreo 2 ore frigul de afara
care ne-a fortat la golit de rucsaci si infofolit pana-n dinti (mai
putin Hume care se pare ca are o imunitate dezvoltata la temperaturi
extreme: P) si am admirat una dintre cele mai frumoase bolti
ceresti care mi-a fost dat sa vad pana acum. Puzderie de stele intre
care si carul mic, motiv de neintelegeri intre alpinetzii care,
obositi, incercau (cu ceva succes pana la urma) sa-l gaseasca. Cu
greu ne desprindem de asa minunatie si ne bagam la somn in sacii
atat de primitori: Hume in cortul lui, iar restul in cortul lui
Minnie.
Sambata dimineatza pe la ora 9 somnul cel mai dulce, incalzit de un
soare foarte prietenos, ne este intrerupt intr-un mod brutal de
claxoane de Logan. Nu trece mult timp si Izvo isi face aparitia in
gura cortului. Iesim rand pe rand din cort, incingem o masa pe
cinste, ne mai incalzim la soare astfel incat abia pe la 12 jumate
am reusit sa plecam cu masinile spre destinatia finala- catunul
Rogojel. Lasam masinile intr-o curte pentru mai mare siguranta si
incepem sa urcam printre case si pasuni spre cabana Vladeasa
(1430m). Cu pauze multe de poze, admirat peisaje extraordinare
ajutati si de un cer senin ajungem cam in 2 ore la cabana. Facem un
popas pe terasa cabanei, mancam ceva, radem niste bere si ne facem
curaj s-o pornim spre varf. Pe la 4 jumate lasam rucsacii si pe Hume
la cabana si pornim spre varful Vladeasa (1836m) cu gandul de
a "expune" un pic la apus. Urcam vreo 40 de minute platoul din
spatele cabanei, traversam o padurice pret de vreun sfert de ora si
iesim in golul alpin unde ne ia in primire un vant care parca voia
sa ne avertizeze de fratele mai mare care pusese stapanire pe varf.
Cam in jumatate de ora atingem si varful. Incepuse deja sa se
insereze, dar din pacate o perdea de nori ne ascundea soarele cel
vanat de obiectivele pregatite sa-l imortalizeze pntru posteritate.
Vantul puternic si inserarea ne-a obligat sa golim rucsacii cei mici
de polarele si gecile de rezerva si sa ne grabim la vale. Am dat un
ocol la statia meteo, am tras niste cadre si am pornit spre cabana.
Drumul inapoi a fost mai scurt, pasii fiindu-ne grabiti de
intunericul care se lasa cu repeziciune si de gandul ca mai aveam si
niste corturi de intins, cabana fiind ocupata. Am reusit sa stabilim
tabara pe platoul de deasupra cabanei, iar apoi s-a intunecat de
tot. Am mers la cabana sa mancam ceva si apoi la somn de data asta
in 3 corturi: Dan cu Radu in cortul lui Radu, Hume in cortul lui si
eu cu Minnie si Carla in cortul meu.
Ma trezesc pe la 1 jumate din cauza vantului care flutura cortul ca
pe o frunza. Dupa vreo 10 minute de negocieri cu Minnie care nici ea
nu putea dormi m-am imbracat bine si-am iesit sa ancorez si sforile
care le lasasem libere seara din graba si probabil si un pic de
lene. Afara am vazut ca si cortul Dan+Radu era in aceeasi situatie;
numa' cortul lui Hume statea foarte bine pe sol
Am ancorat ce
aveam de ancorat, am intrat la somn cu gandul ca in 4 ore aveam
alarma pusa pentru rasarit si am avut surpriza sa constat inainte de
a reusi sa adorm ca vantul, parca numa sa-mi faca mie in ciuda, s-a
oprit. Numa bine ca nici nu stiu cand a trecut noaptea si-a sunat
alarma sa ma anunte ca-i timpul sa trec la panda. M-am infofolit
bine si m-am alaturat lui Minnie care avea deja trepiedul montat. O
jumatate de ora de tremurat si apare mult asteptatul soare. Ne
minunam, exclamam, trezim si restul lumii si ne punem pe treaba.
Dupa inca 20 de minute de poze, asteptat la rand la trepied,
incalzit baterii si iarasi poze ne bagam din nou in cort pentru
completare la restanta de somn, mai ales ca soarele incepuse deja sa
bata pe cort spre bucuria extremitatilor noastre care aveau sa-si
recapete simturile.
Trezire lejera pe la 10, o baita de dimineata la un izvor captat
deasupra cabanei, strangem tabara si asternem un ospat pe terasa
cabanei. Sa fi fost vreo 2 jumate cand am plecat spre Rogojel, la
pas usor cu multe pauze de poze si de povestit.
Pornim din Rogojel pe la 4 jumate si ne indreptam spre targul de la
Negreni unde am avut parte de o dezamagire crunta. Nicidecum targul
satesc, cu artizanat si mesteri populari la care ma asteptam, ci mai
degraba un balci de mahala cu mici cu miros indoielnic, tarabe pline
de targovetzi guralivi (asta frumos spus) si marfa de mana a 10-a.
Ici colo cate un mester popular incerca sa-si vanda creatiile, dar
fara prea mult succes. Am plecat cu un gust amar spre Pasul Piatra
Craiului sa-l spalam cu un mic, o ciorba de burta si o bere. Aici ne
despartim de Izvo care se intoarce la Cluj unde trebuia sa fie "in
aer" a doua zi si plecam spre casa. Un popas in Arad sa-l lasam si
pe Radu si directia Timisoara. Ajungem la blocul meu pe la 22
jumate, salut trupa si ma grabesc sa ajung la un strand termal din
apropiere la o baie...dar asta e alta poveste
Una peste alta, o tura foarte reusita, cu colegi minunati, vreme
superba si peisaje extraordinare...ceea ce va doresc si voua in
toate peregrinarile voastre.
Numa' bine,
Serban.
))