Pledoarie pentru schiul de tura
Dinu
Mititeanu
Daca iubim muntele, e firesc sa dorim a-l urca si a-l strabate in
toate anotimpurile. Stim ca iarna nu-i ca vara, mai ales pe munte. Stim
ca pantele mai abrupte si crestele mai semetze nu se pot parcurge
oricand, chiar daca avem pioleti, coltzari si toate celelalte
echipamente necesare. Stim ca acolo pericolele sunt mai mari,
perioadele cu zapada favorabila si conditii meteo acceptabile mai
scurte. In acele perioade ne multumim cu munti mai "blanzi", mai mici,
dar care ne produc totusi mari bucurii. Insa si in astfel de munti,
stratul mare de zapada ne poate pune probleme la inaintarea pe bocanci
si chiar cu rachete. Schiurile de tura sunt insa o inventie minunata,
o afirm in cunostinta de cauza. Caci il ultimele 6 ierni am petrecut
in medie 25-30 de zile pe schiuri de tura. De cand le avem, eu si
Marlene cam ocolim partiile de schi, statul la cozi, muzica ce urla din
boxe.
Schiurile de tura combina in mod fericit avantajele schiurilor de
partie: latimea si rezistenta mai mare ca a schiurilor de fond,
legaturi securit, posibilitatea de a cobori in viraje, cu ale
schiurilor de fond: Putem "marsalui" cu ele datorita legaturilor
speciale care permit ridicarea calcaiului bocancilor la mers si la
urcare. Putem urca pante mici si medii cu ele paralele datorita
"pieilor de foca" (acum sintetice) care impiedica alunecarea inapoi,
dar permit alunecarea inainte. Scaritzele-cu 1-2 trepte pe care le
ridicam sub calcaiele bocancilor- permit ca si la urcare acestia sa
stea "la orizontala". Desigur ca la coborari mai lungi demontam
(dezlipim) "focile" de pe talpile schiurilor. Iar daca vom cobori in
viraje, vom bloca spatele legaturii, transformandu-le in "schiuri de
partie".
Pe straturi de zapada mare si proaspata se scufunda si ele. Mai ales
cand avem si rucsaci grei in spinare. Dar nu se compara cu efortul ce ni
l-ar cere mersul fara ele!
Sa nu credeti ca pacurgerea unor trasee pe schiuri de tura se face mai
repede ca vara! In functie de starea si grosimea zapezii si de
greutatea rucascilor, timpii, mai ales la urcare sunt mai mari cu 30-50
% sau chiar se dubleaza. Doar in caz de coborari lungi realizam
timpi mai mici decat vara.
Am parcurs multe culmi pe schiuri de tura: zeci de trasee in Apuseni,
cateva in Obcine, creasta si alte culmi ale Muntilor Rodnei, Suhard,
Tibles, M. Bargaului, Baiului, Munceii Predealului, Fagarasi (de la
Sambata la Rudaritza), Cindrel, Lotrului, Surianu, Platoul Bucegilor,
caldari si vai din Retezat.... Unele din aceste ture sunt descrise si
ilustrate cu poze in cap. 8 al site-ul meu: http://
www.dinumititeanu.vx.ro
Schiurile se aleg cu lungime egala sau cu 5-10 cm. mai mica decat
inaltimea schiorului. E bine ca legaturile sa fie metalice (desi sunt
mai grele), caci cele de plastic se pot rupe (am patit-o si eu si altii
cu Tirolya). Acum avem (eu si sotia mea) Silvretta 400.
Nu e cazul sa cumparati schiuri noi. "Focile", daca "parul" nu e uzat
ci doar adezivul nu mai e eficient, se pot reconditiona cu adeziv
existent in magazinele cu echipament de munte. De asemenea exista
solutii de dat pe "foci" ca sa impiedice lipirea zapezii moi de ele
(incomodele si chiar periculoasele "copite" care se pun si pe bocanci si
mai ales pe coltzari).
Bocancii: Sunt recomandati clapariii de tura (clapari cu talpa tip
vibram). Pentru schiul de tura (turism pe schiuri, ski-randonee,
Skitouring, Tourenschifahren) se aleg nu prea inalti si nu prea
rigizi (folositi la schi extrem), caci ne vor face rani.. Daca tura nu
presupune coborari lungi, putem folosi bocanci de iarna (eu am
Kayland), mult mai comozi la urcusuri si in zone cvasi-orizontale. Dar
la coborari nu putem controla bine schiurile si cadem deseori, cum am
recunoscut in relatari.
Incepeti cu ture mai scurte, fara bagaj mare. Trebuie sa alunecati,
schiurile sa ramana mereu pe zapada, nu pasiti, nu ridicati schiul.
In primele zile veti face febra musculara, alti muschi si in alt fel
sunt ei solicitati fatza de mersul cu bocanci.
In zapada mare si "grea" e bine sa evitati virajele, mai ales daca
aveti rucsaci mari si sunteti departe de civilizatie. "Securit" -ul nu
se deschide intotdeauna si o entorsa sau fractura nu e de dorit. In
astfel de situatii sunt de preferat intoarcerile de pe loc, coborarea in
"zig-zag"-uri. Nu-i frumos, da-i sanatos!
In ture mai lungi, lasati-va timp de rezerva ca sa terminati tura pe
lumina. Iarna zilelele sunt scurte, noptile foarte lungi. Nu riscati sa
va prinda noaptea pe munte fara cort sau/si echipament de bivuac in
zapada. Foarte important e ca la opriri mai lungi si seara cand montati
cortul/pregatiti bivuacul, sa va schimbati tricoul ud si sa va imbracati
bine. Nu uitati ca mai ales iarna, organismul are nevoie de mult e
lichide: 3-4 litri/zi! Nu apa! Nu lichide reci! Se recomanda ceai
dulce si cald, pastrat in termosuri metalice sau improvizate din
pet-uri ambalate in folii de staniol- ziare-staniol si impachetate in
haine de rezerva si in rucsac(nu in buzunare ca vara!). Lichidele reci
consuma energie ca sa fie incalzite in stomac, energie de care avem
nevoie la mers. Cu lichidele calde evitam si o neplacuta
faringita/bronsita.
Nu uitati celelalte accesorii necesare iarna: primus care sa
functioneze, tzarusi "de iarna" pentru cort, o lopata de echipa,
pioleti, coltzari (sunt zone unde din schiori redevenim alpinisti, cu
schiurile pe rucsac), ochelari de zapada si de soare, harta, busola
sau... GPS cu traseul luat vara sau de pe o harta topo. Nu uitati ca
unele pante/zone nu se parcurg iarna pe traseul de vara. Nu uitati "sa
cititi" zapada si sa va conformati sfaturilor ca vi le da. Si nu va
luati dupa povesti vanatoresti si muieresti cu oameni atacati si
mancati iarna de lupi.
Daca iarna nu faceti doar dry-tooling si ice-climbing, daca va e
dor de culmi montane si orizonturi largi, de zapezi imaculate si de
melodia numita Liniste, atunci incercati schiul de tura. Si nu cred ca
veti regreta. Si nu trebuie sa fiti excelenti schiori. Nici eu nu
sunt. Si daca mai aveti intrebari, puneti-le cu curaj pe lista sau
mie. Si scrieti pe unde ati fost, cum a fost, daca puteti oferi
coordonatele GPS si altora.
Inca nu e zapada pentru ture pe schiuri. Dar va veni! Caci asa cum
spunea bunicul: "vine iarna, ca doar n-au mancat-o lupchii". Eu spun
din nou ca-mi pare rau dupa anotimpul care pleaca si mi-e dor de cel
care vine. Si stiind ca toamna se duce in curand si-i cedeaza locul
iernii, in week-endul 12-13 nov., in echipa de 4 am parcurs si memorat
in suflete si GPS inca un excelent viitor traseu de schi de tura (si de
MTB!) de 32 km, prin apropierea locurilor natale ale lui Avram Iancu.
Am ocolit pe culmi domoale toate izvoarele vaii Sohodol, vale care
intra in Aries dinspre sud-vest la extremitatea din amonte a orasului
Campeni. Daca nu ne-ar fi atins cu aripa sa tristetea ca cele mai multe
catune ("cranguri"
motzesti prin si pe langa care am trecut vor
disparea, am fi acumulat doar bucuria miscarii si mai ales a privirii.
Cand acele culmi vor fi acoperite cu cergi de nea, le vom parcurge pe
schiuri si va vom oferi imagini foto - sa fie si ele pledoarie pentru
schiul de tura...
Cluj 14 nov.2005.
*****
motzesti prin si pe langa care am trecut vor 
[a] Pledoarie pentru schiul de tura