Liste Alpinet - alpinet2k

RT Piatra Craiului 26-28.05.2006

Colegi de tura: Cezar, Marian (Alpine Project Bucuresti)

Ziua 1

Am plecat din Bucuresti vineri seara la 19.30. Prima ocazie ne-a dus pana in Ploiesti. N-am asteptat 10 minute si urmatoarea ocazie ne-a dus pana in Rasnov (doi rasnoveni care se intorceasu spre casa) (Renault Clio). Pe drum am trecut printr-un baraj de gripa aviara care ne-a intarziat cu vreo 10 mimute. Cei doi ne-au lasat exact unde venea masina spre Zarnesti, dar aceasta nu a oprit si peste vreo 5 minute ne-a luat o alta masina si ne-a dus pana la iesirea din Zarnesti spre Plaiul Foii. N-am apucat sa mergem 200 de metri ca o pereche din Bucuresti cu un Volkswagen Passat a oprit si ne-a dus pana in Plaiul Foii desi ei aveau cazare cu vreo 2 km inapoi la pensiunea Piatra Craiului. Multumiri pentru drum tuturor celor care ne-au ajutat. La 23.45 am intrat la Plaiul Foii si am mancat o ciorba calda desi erau pe punctul de a inchide. Fiindca era "devreme", am pornit la lumina frontalelor spre Spirlea. Desi stiam amandoi drumul pana la Spirlea, am facut la stanga dupa bariera
si am intrat pe valea Vladusca. Cand n-am mai gasit deloc semne si drumul forestier a disparut am hotarat sa ne intoarcem si am pus cortul intr-o poiana deasupra barierei.

Ziua 2

Ne-am trezit pe la 8.30 si am reusit sa strangem cortul, sa mancam si sa pornim din loc abia la 10.20. Nu ne grabeam foarte tare fiindca aveam scopul final saua Funduri (eu intentionam sa urcam pe sudica dupa aia, dar s-a dovedit ca nu se putea - vedeti mai incolo de ce). Acum marcajul BR era evident si intr-o ora am ajuns la Spirlea dupa ce am alimentat cu apa de la izvorul de sub refugiu toate sticlele ce le aveam la noi. La refugiu am stat putin sa se opreasca ploaia care incepuse sa toarne si am mai stat de vorba cu un tip Mihai ce era in Piatra ca la el acasa. Pe la 13.30-14.00 am pornit lejer spre Marele Grohotis. Am trecut de cele cateva padini pe care erau limbi de zapda si chiar am vazut si o ciuta pe zapada cautandu-si de mancare. In poiana Tamasel am scimbat semnul in TA. Pe Marele Grohotis (impresionant prin masivitate) i-am aratat lui Marian intrarea spre Poiana Inchisa si am pornit mai departe spre Cerdacul si Pestera Stanciului. La intrarea in pestera eu
n-am rezistat tentatiei si am intrat sa explorez cavitatea subterana. Marian a ramas la iesire si a urcat vreo suta de metri pentru a ramane mut de uimire in fata Cerdacului Stanciului. Dupa o jumatate de ora de explorare a pesterii am iesit si am urcat si eu la Cerdac. Am intrat in cerdac pe scara de metal urcand pe limba de zapada din cerdac. La capatul scarii ne-am oprit din teama de a nu avea cum sa ne mai intoarcem daca mai mergem in platforma din cerdac. Am pornit mai departe tot facand poze la peretele vertical din stanga noastra. Inainte de saritoarea ce circa 10 m ne-am oprit si ne-am adapostit sub o streasina de stanca sa admiram putin speriati norii de ploaie ce veneau din Fagaras. Intr-adevar in 10 minute a inceput sa ploua si apoi sa dea cu grindina, fapt ce ne-a oprit din drum. Cand ni s-a parut ca s-a oprit, am urcat putin sa vedem cum e saritoarea. Relaxati ca se poate trece cu putin efort chiar daca e si piatra uda, am hotarat sa urcam mai departe pe Valea
Urzicii spre saua Funduri (Marian stia cum trebuie sa arate creasta si eram convinsi ca mai avem putin). Am trecut de saritoare si am inceput sa urcam pe Valea Urzicii. Am avut ghinion ca a inceput sa toarne pe noi cu ploaie si grindina. Ceata ne-a insotit tot timpul. Nu ne-am oprit si am tot urcat ceva mai incet pana spre creasta. Marian a urcat putin mai repede fiindca ii amortise mana stanga de la frig, ploaie si vant. Mie mi se stricase un bat si am urcat putin mai greu. Am ajuns amandoi pe la 6 in creasta (aici e PR de creasta) si am coborat spre refugiu. Din creasta la refugiu este poteca nemarcata si trebuie sa stii exact pozitia refugiului ca sa ajungi la el. La refugiu mai era o pereche ce urcase din Brusturet si a mai venit inca o pereche din Brusturet plouata si cam "pierduta". Scuze de termen pentru cei doi, dar chiar asa era. Ei tineau mortis sa ajunga la casa de vanatoare - probabil Valea lui Ivan ca ei nu stiau - (nu stiau ca trebuie coborata Valea Urzicii
si apoi pe Crucea Granicerului pe ploaie). Abia ne-au auzit vocile si fluierul pana sa ajunga la refugiu. Am pus un plastic gasit in refugiu pe refugiu peste locurile prin care picura si n-a mai picurat in refugiu. In colturile plasticului am legat cate o piatra solida pentru a tine plasticul la vant. Ne-am schimbat, am mancat cu totii si am mai stat la povesti pana ce fiecare a adormit in sacul lui. Sfat pentru toti (eu am facut greseala si recunosc): puneti tot ce aveti in rucsac in saci sau pungi de plastic. Sacul meu de dormit era destul de ud pe exterior, dar a fost bine pana la urma.

Ziua 3

Ne-am trezit pe la 6.00 sa vedem rasaritul (doar 3 din toti 6, eu ramanand in sac). Perechea ce era in refugiu inaintea noastra a plecat pe sudica spre grind si ascutit. A doua pereche a plecat spre "casa de vanatoare" cu toate ca i-am sfatuit cu totii sa renunte. Eu cu Marian am scos hainele la uscat, am urcat pe sudica pana aproape de coborarea in Poiana Inchisa pentru cateva poze si apoi am coborat pana in saua Funduri si pe poteca in jos spre refugiu. Intrarea spre refugiu se face in ultima poiana dinainte de sa pe o poteca slab vizibila intre stalpul ce marcheaza intrarea spre refugiu si ultimul marcaj pe piatra. Am mancat de dimineata si abia pe la 11.20 am plecat in jos hotarati sa coboram pe Pietricica. Am pornit pe PR pe Pietricica. Traseul este foarte frumos si usor. Am intampinat ceva probleme in doua zone in care in urma unei furtuni de anul trecut erau fagi de peste o suta de ani daramati in toate directiile. Cu mult efort de cautare a semnului am reusit sa
trecem prin labirintul de lemn si sa mergem mai departe pe traseul de altfel marcat foarte bine. Am trecut prin poiana Pietricica (unde duce TA in est din poiana Pietricica?) si mai departe tot pe PR spre Podul Dambovitei. Intr-o poiana mai jos am dat peste un marcaj TR in stanga. Stie careva unde duce? In 4 1/2 ore am ajuns in Podul Dambovitei pe o poteca nemarcata in final (de ce?). De aici cu o ocazie am ajuns in Campulung, mai departe cu microbuz pana in Pitesti (5 ron biletul) si din PItesti pe autostrada (12 ron) pana in Bucuresti. Cand am coborat ne-am intalnit cu doi colegi de club care erau cu motorul (interesanta coincidenta sa fim exact in acelasi loc) si dupa cateva vorbe schimbate ne-am dus fiecare spre casa.

Tura o fost reusita, cu locuri usoare si locuri grele, cu vreme buna si cu vreme rea, intr-un cuvant cu de toate.
In final, dupa cum v-am obisnuit si linkul de poze:

http://community.webshots.com/album/550860673maZCRR

Multumesc pentru tura,



Cezar Partheniu
Asociatia Alpine Project Bucuresti

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii