Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Liste Alpinet - alpinet2k

Bookmark and Share

De la: Florin Stoican <f...@yahoo.com>
Data: Luni, 16 Apr 2007, 12:37
Subiect: [a] Exploatarile forestiere din parcurile nationale si naturale
Fiindca recent s-a vorbit despre taierile din pacurile nationale printr-o semnalare a unui caz din PN Buila-vanturarita, mi-am facut un pic de timp incercand sa dau cateva lamuriri, pentru a va face cat de cat o imagine referitoare la problema taierilor din parcurile nationale.
In primul rand doresc sa incerc sa lamuresc un lucru foarte important: daca o zona este declarata parc natioanl sau natural, asta nu inseamna conform legislatiei in vigoare, ca acolo taierile sunt total interzise. Am vazut ca perceptia generala este ca in parcuri tot ce se taie este ilegal.
Conform legislatiei in vogoare (Ordonanta de urgenta nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice aprobata si modificata prin Legea nr. 462/2001 si prin Legea nr. 345/2006), parcurile sunt zonate intern in mai multe zone, cu diferit regim de protectie:
Art. 191. (2) Zonele de conservare speciala cuprind cele mai valoroase elemente ale patrimoniului natural din interiorul parcurilor nationale si parcurilor naturale.
(3) Zone cu protectie stricta - zonele din arii naturale protejate, in care se interzice desfasurarea oricaror activitati umane, cu exceptia activitatilor de cercetare, educatie si formele de turism definite in planurile de management.
(4) Zone de interes special din punctul de vedere al biodiversitatii - zonele din rezervatii ale biosferei, parcuri nationale, parcuri naturale, arii speciale de protectie speciala avifaunistica si arii de conservare speciala in care se impun masuri speciale pentru conservarea unor habitate si/sau specii.
(5) Zone de dezvoltare durabila a activitatilor umane - zonele in care se permit activitati de investitii/dezvoltare, dar cu respectarea principiului de utilizare durabila a resurselor naturale si de prevenire a oricaror efecte negative asupra biodiversitatii.
(6) Zone de dezvoltare turistica - zonele in care se permite dezvoltarea de activitati turistice care presupun investitii speciale.

In zonele de conservare speciala lucrurile sunt clare si relativ simple, in sensul ca exploatarile forestiere nu se ragasesc printre activitatile permise:
Art. 191. (8) Pana la aprobarea planului de management pentru fiecare parc national sau parc natural, care va reglementa in amanunt regimul de protectie si zonarea detaliata, in zonele de conservare speciala se interzic orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum si orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protectie si/sau de conservare.
(9) In zonele de conservare speciala din parcurile nationale si din parcurile naturale, in afara perimetrelor rezervatiilor stiintifice cu regim strict de protectie se pot desfasura urmatoarele activitati:
a) de natura stiintifica si educativa;
b) turismul controlat;
c) utilizarea rationala a pajistilor pentru cosit si/sau pasunat numai cu animalele domestice, proprietatea membrilor comunitatilor ce detin pasuni in interiorul parcului, pe suprafetele, in perioadele si cu speciile si efectivele aprobate de administratia parcului, astfel incat sa nu fie afectate habitatele naturale si speciile de flora si fauna prezente in zona de conservare speciala;
d) localizarea si stingerea operativa a incendiilor;
e) interventiile pentru mentinerea habitatelor in vederea protejarii anumitor specii, grupuri de specii sau comunitati biotice care constituie obiectul protectiei, in urma aprobarii de catre autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura si mediu a planului de actiune provizoriu, elaborat in acest scop de consiliul stiintific al parcului si valabil pana la intrarea in vigoare a planului de management;
f) interventiile in scopul protectiei si mentinerii ecosistemelor naturale si al reabilitarii unor ecosisteme necorespunzatoare sau degradate, la propunerea consiliului stiintific al ariei naturale protejate, in urma aprobarii de catre autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura si de catre autoritatea publica centrala responsabila pentru protectia mediului;
g) actiunile de inlaturare a efectelor unor calamitati, in baza aprobarilor autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura si autoritatii publice centrale responsabile pentru protectia mediului, la propunerea consiliului stiintific al ariei naturale protejate;
h) actiunile de prevenire a inmultirii in masa a daunatorilor forestieri si de monitorizare a acestora, cu avizul consiliului stiintific al ariei naturale protejate.

In afara acestora, restrictiile sunt mult mai mici, exploatarile forestiere fiind permise, conform punctelor c si d:
Art. 191. (10) Pana la aprobarea planului de management pentru fiecare rezervatie a biosferei, parc national si parc natural, in suprafetele situate in afara zonelor de conservare speciala se pot desfasura urmatoarele activitati:
a) activitatile prevazute la alin. (9);
b) activitati traditionale de utilizare a unor resurse regenerabile, in limita capacitatii productive si de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum recoltarea de fructe de padure, de ciuperci si de plante medicinale, cu respectarea normativelor in vigoare. Acestea se pot desfasura numai de persoanele fizice si juridice care detin terenuri in interiorul parcului sau de comunitatile locale, cu aprobarea administratiei ariei naturale protejate;
c) lucrari de ingrijire si conducere a arboretelor tinere, lucrari de conservare si lucrari de igienizare;
d) aplicarea de tratamente cu grad mare de intensivitate, care promoveaza regenerarea pe cale naturala a arboretelor. In parcurile nationale se pot aplica: tratamentul taierilor de transformare spre gradinarit, tratamentul taierilor gradinarite si cvasigradinarite, tratamentul taierilor progresive cu perioada lunga de regenerare si tratamentul taierilor in crang, in salcamete si zavoaie de plop si salcie. In parcurile naturale se mai pot aplica si tratamentele taierilor succesive si progresive clasice sau in margine de masiv;
e) orice alte activitati aprobate de administratia parcului si de consiliul stiintific, care nu pun in pericol conservarea patrimoniului natural al ariei naturale protejate.

Pentru exemplificare am postat la adresa http://community.webshots.com/album/558683377kPIvdZ
doua fotografii (cadru general si detaliu) cu versantul nord-vestic al Masivului Buila-vanturarita, pe care am figurat limita parcului national, limita zonei de conservare speciala a acestuia si limitele unor parcele din parc in care s-au efectuat, se efectueaza si se vor efectua exploatari forestiere legale atata timp cat legislatia in vigoare permite acest lucru.


*****************************************************************

Drd. Florin Stoican

Presedinte
ASOCIATIA KOGAYON
Adresa: 247115 Costesti, nr. 343, Jud. Valcea
Tel: 0723/071.648
Email: asociatia_kogayon@yahoo.com; office@kogayon.ro
Web: www.kogayon.ro

Responsabil relatii cu comunitatile, educatie ecologica si turism
Administratia Parcului National Buila-Vanturarita
Adresa: Str. Pietei nr. 7, Orasul Horezu, Jud. Valcea
Tel: 0250/860.157
Fax: 0250/860.180
Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate.
Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor.


Legături cu Ghidul Montan:
Muntii LATORITEI  
Muntii CAPATINII  
Muntii CAPATINII - Cantonul Silvic Romanu  
Muntii CAPATINII - Valea Costesti  
Muntii CAPATINII - Cantonul Silvic/cabana Cheia  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Complexul Turistic Tudor Petrimanu-Curmatura Oltetului-Lacul Galbenu-Izvorul Stina Galbenu-Muchia Borcei-Saua Stefanu-Muntele Carbunele-Lacul Cilcescu-Obirsia Lotrului
Traseu: greu, interzis iarna Marcaj: parţial bandă galbenă, triunghi roşu, cruce roşie Durata: 7-8 ore



La Obîrşia Lotrului se poate ajunge de la Petrimanu şi pe acest traseu vizitînd lacul Cîlcescu, aflat la izvoarele Lotrului. Traseul iese, în partea finală, din cuprinsul Munţilor Latoriţei, trecînd în Parîng, dar considerăm că este unul dintre cele mai frumoase care se pot parcurge în zonă. De la Petrimanu ne vom îndrepta spre coada lacului de acumulare pe şosea, apoi urmăm şoseaua care însoţeşte albia Latoriţei, evitînd drumul forestier care se ramifică spre stînga, urcînd la Curmătura Olteţului. După circa 4 km de urcuş uşor pe drumul bolovănos, ajungem la lacul de acumulare Galbenu, situat la 1 304 m altitudine. Apele acestui lac sînt conduse gravitaţional printr-o galerie pînă în lacul Vidra. De pe baraj zărim silueta ascuţită a Vf. Muntinu Mic (2062 m), profilat spre apus. În continuare, urmăm drumul forestier de pe malul drept, trecem de pîrîul Igoiu şi de izvorul Stîna Galbenu, apoi, după cîteva sute de metri, traversăm pîrîul Urdele pe o punte improvizată şi ajungem la un canton forestier. Menţionăm că unii localnici cunosc acest pîrîu sub numele de pîrîul Cioara, denumire inexactă, Cioara fiind afluent al văii Urdele, aproape de izvoarele acesteia.

De aici înainte se cere multă atenţie în orientare, căci poteca nu e prea clară. Traversăm Latoriţa printre bolovani, pe o punte improvizată şi urmăm poteca ce însoţeşte pîrîul Coasta Bengîi pînă la cantonul silvic situat pe malul său drept. De la canton (acum prăbuşit), începem urcuşul muchiei Borcei pe o potecă largă ce abordează panta în serpentine. Urcăm astfel o diferenţă de nivel de peste 200 m şi ieşim pe un mic platou, într-o rarişte a pădurii tinere. De aici înainte urcuşul e foarte uşor, panta terenului fiind mică. Treptat poteca se îndreaptă spre nord-vest ajungînd la un vechi canton forestier. În continuare, depăşind stîna aflată la liziera pădurii, poteca se racordează la drumul carosabil de culme Valea Măceşului-Ştefanu pe care îl vom urma spre vest pînă în Şaua Ştefanu, lăsînd privirea să alerge în ţinuturile de vis de la izvoarele Latoriţei de vest.

Din Şaua Ştefanu ne îndreptăm spre sud pe drumul de culme (D.N. 67 C) ce trece peste muntele Cărbunele, ocolind căldarea glaciară a Muntinului. Abruptul căldării şi micile lacuri glaciare ce constituie nucleul unei rezervaţii naturale, pe cale de constituire, ne vor reţine atenţia cu peisajul lor deosebit. Spre est admirăm valea glaciară Muntinu. In dreptul buclei întinse pe care o face şoseaua spre est, catre Vf. Muntinu Mic, o vom părăsi îndreptîndu-ne spre sud-vest pe o cărăruie abia ghicită în iarbă. Ne vom deplasa pe la poalele vîrfurilor lezeru (2157 m) şi Mohoru (2337 m), ocolind căldarea lezeru, în care îşi oglindeşte apele lacul cu acelaşi nume aflat în fază înaintată de colmatare. Ajungem în continuare într-o şa largă, după străbaterea căreia ne îndreptăm spre nord pe muchia Cîlcescu.

De pe muchia Cîlcescu se deschide priveliştea căldării glaciare complexe Cîlcescu, cu lacurile sale neasemuit de frumoase. Coborîrea la lacul Cîlcescu se face fie prin Hornul Lacurilor (marcaj triunghi roşu, deteriorat), fie pe o cărăruie situată mai la nord. Străbatem povîrnişul abrupt, printre tufe de jnepeni şi lespezi instabile, ajungînd mai întîi în căldarea mijlocie ce adăposteşte lacurile Vidal şi Pencu (nume date de Emm. de Martonne în cinstea profesorilor săi), iar apoi coborîm pe lîngă un pîrîu vijelios (emisarul lacului Vidal) şi ajungem pe malul lacului Cîlcescu.

După odihna reconfortantă, în timpul căreia am privit săriturile jucăuşe ale păstrăvilor, ne vom îndrepta spre Obîrşia Lotrului pe poteca marcată cu cruce roşie ce urmează izvorul principal al Lotrului, care porneşte din lac. Coborîm rapid pe poteca ascunsă în jnepeni şi ieşim la confluenţa cu pîrîul Zănoaga. Traversăm valea şi intrăm în pădurea de molid pe o potecă largă. Trecem din nou Lotrul, devenit acum şuvoi puternic, pe o punte de buşteni şi ajungem la capătul drumului de tractor, pe care îl urmăm mai departe spre nord. Drumul de tractor se continuă în albia Lotrului cu un drum forestier ce ne va duce pe sub tăietura de pădure de pe Huluzu spre Podul Ştefanului, unde se racordează la DN 67 C Novaci-Sebeş. Mai sînt de străbătut încă 4 km pe acest drum pînă la cabana Obîrşia Lotrului.


 



Nu există comentarii pentru acest mesaj
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii