Liste Alpinet - alpinet2k

O rugaminte si un sfat: daca vreti ca oricine sa poata
citi corect mesajul dumneavoastra renuntati la caracterele
specifice (diacritice) sau alte "imbunatatiri" (MS-Word style).
Altfel riscati impestritarea textului cu tot felul de
caractere aparent fara semnificatie.

Mesajul de mai jos nu arata prea civilizat nici la mine
asa ca am fost nevoit sa-l curat ca sa-l pot citi.
Trimit varianta curatata a textului pentru ceilalti
aflati in aceeasi situatie.

--
Grig

john lemon wrote:
>
> Cu vreo 10 ani in urma, gratie si proximitatii
> lui, Ceahlaul era pentru mine marea pasiune, marele partener de
> aventura, intruchiparea unei frumuseti salbatice, dar
> prietenoase altfel spus, era Muntele. Mergeam adeseori singur sau cu
> cel mult un prieten, lasand deoparte traseele marcate si
> pantofarii lor, savurand Zarurile, Ghedeonul, jgheaburile de sub
> Ocolasul Mic, branele de sub Ocolasul Mare, vaile mai
> mult sau mai putin curatate de vegetatie Asa
> cum stiu toti cei care faceau ca noi, oriunde pe munte,
> ajungi sa cunosti cabanieri, salvamontisti, oamenii
> muntelui, asculti povesti, inveti de la ei, descoperi noi
> trasee pe care isi place sa crezi ca nu le-a mai
> gasit nimeni inainte
> Viata m-a purtat spre alte locuri, si nu am mai fost de un
> deceniu Acolo. Dar lucrurile au fost scrise sa aiba si o
> revenire, si Reintalnirea s-a produs in 29 iulie 2007.
> Un prim soc l-am avut vazand starea drumului cu totul
> deplorabila, de sfarsit de lume, vazand cabanute
> mici acolo unde inainte nu era nimic Nu intelegeam care
> le era rostul, stiam ca e o cabana la Izvorul Muntelui
> si locuri de cort, unde cei mai multi se instalau pentru a
> ataca apoi masivul Ajuns la Izvorul Muntelui, am gasit
> explicatia: Gardul. Oricat ar parea de ciudat, in jurul
> Ceahlaului e acum un Gard Pe locul unde inainte ne puneam
> corturile, cresteau in liniste brazii si in toata
> zona numai vedeai nici o urma de loc de campare Ma apropii de
> poarta Gardului, unde o cosmelie crescuse, si sunt informat
> ca Ceahlaul este acum Parc National (bravo lui!) si
> ca ma costa 70 000 lei sa intru in el Fac rapid un
> calcul, ca daca la un muzeu la fel de National costa
> biletul
> in jur de 100 000, probabil ca au instalat telefoane de
> urgenta, toalete si alte alea prin tot muntele nu-i
> asa, acesti bani se justifica prin niste servicii
> oferite (in alte parti). Platesc si mi se atrage
> atentia sa nu ies de pe marcaj, ca voi fi amendat. Intreb
> de marcaje, si constat ca unele din marcajele vechi (cum e cel
> de pe Brana Ocolasului Mare sau din Jgheabul Lupului) au fost
> sterse. Au ramas 3 trasee dinspre Izvorul Muntelui, dintre
> care doua (Lutul rosu si Maicile) erau "soselele
> pantofarilor" pe vremuri Intru totusi dupa Gard,
> intrebandu-ma daca ies din traseul Lutul rosu si
> urc 200 m spre Detunate, spre Camera Patrata, in locul acela
> minunat, aproape de "sosea", dar atat de ascuns in vizibilitatea
> lui, ma voi alege cu o amenda de cateva milioane, pentru
> ca am vrut sa
> vad frumusetea Muntelui. Urc totusi pe la Dochia,
> si constat, pana sus, ca au disparut cele doua
> refugii care existau in traseu. E adevarat, au rasarit
> cosuri de gunoi (!!), si s-au refacut balustradele
> (sa nu alunece pantofarii presupun, caci eu in cei cativa
> ani de frecventare asidua a Ceahlaului nu tin minte
> sa fi fost vreodata balustrade acolo si nici nu am
> simtit nevoia). Ajung la Dochia, si aceeasi singuratate
> (era week-end!!) de pe traseu ma asteapta si
> sus: daca altadata era plin de grataristi,
> berari si pantofari, acum numai era aproape nimeni O
> liniste pe undeva nefireasca deoarece, dincolo de problemele
> pe care le faceau, exista si o parte buna: ieseau in
> natura, faceau ceva miscare, chiar daca in legea lor
> si nu in cea a Muntelui
> La cabana Dochia, unde vechiul peisaj dezolant din jurul cabanei
> ramane neschimbat, de parca un santier cu masini
> care sa scurme in jurul cabanei ar exista in permanenta
> Vine ploaia, si dau sa ma indrept spre scurtatura
> mea favorita, spre Ocolasul Mare Dar, surpriza:
> "accesul strict interzis, rezervatie stiintifica".
> intreb si eu pe "avizatii" care misuna in
> jurul cabanei, si aflu ca e o rezervatie a Academiei
> Romane, caci exista vreo 4 specii de flori unice, care trebuie
> protejate Strangand din dinti, ma indrept spre Hornul
> Ghedeonului si sunt obligat sa urmez blestematul de marcaj
> Poate sunt orgolios, dar m-am simtit umilit; m-am simtit
> ca un caine in lant; m-am simtit tentat sa cobor
> spre Paltin, m-am simtit tentat sa cobor spre Ursarie
> si spre Arcade
> Am traversat platoul Ocolasului Mic, fugind de ploaia care venea,
> uitandu-ma cu jind spre Coloana Dorica in dreapta, sau spre
> intrarea in Jgheabul de Arama in stanga Cei care au gustat
> Aventura pe munte, cei care au simtit bucuria re-descoperirii
> si a Dificilului biruit, stiu cu sigurant a ce am
> trait, obligat sa merg printre "civili" Am urmat marcajul
> pana jos, spre cabana, amagindu-ma ca e mai
> mult decat nimic, ca l-am revazut totusi pe El, si
> ca, poate totusi, se va schimba ceva
> Am fost trist, si furios in acelasi timp, pentru ca (de
> fapt, traiesc in Romania) vad cum orice intentie
> nobila se termina intr-o aberatie si intr-un abuz.
> Era de mult vorba sa protejam Ceahlaul (si nu
> numai) de poluarea turistica; schitul de sus era o crima,
> veneau ca la miting in zilele de sarbatoare; trebuia
> facut ceva. Solutia aleasa de cei de acolo a fost sa
> puna lacatul pe munte. E clar, poluarea turistica s-a
> redus; dar cati turisti mai vin acum pe munte?? Stiam
> pensionari care faceau saptamanal Ceahlaul
> ma indoiesc sa mai fie acum cazul Se pot, cred, gasi
> si alte solutii, nu radicalisme Altminteri, propun sa
> protejam toti muntii, si sa tragem un gard din
> Rodna in Vladeasa, si sa nu mai mearga nimeni pe
> acolo, sa strice
> bunatate de natura, in afara lor, a paznicilor, pardon, a
> cerberilor Caci de fapt, aici rezida problema: in abuz.
> Sa-mi fie cu iertat ca dezvalui lucruri "dinauntru",
> dar nu cred ca salvamontistii, ranger-ii si
> Jandarmeria montana de acolo nu mai merg, ca altadata,
> prin toate locurile frumoase ale muntelui, care noua,
> pamantenilor, ne sunt acum interzise Nu cred ca ei nu se
> bucura de tot ce altadata aveam si noi, dar acum
> tin doar pentru ei Nu cred ca nu mai merg sa vada
> pesterile din Ceahlau (sic!), nu cred ca nu se mai
> catara un pic pe jgheaburile din Ocolas Cat despre
> pastrat linistea sub amenint area sanctiunilor,
> sa se fi schimbat oare timpurile, si betiile si
> chefurile de altadata ale "stapanilor muntelui" sa
> nu mai aiba loc??
> Iar despre rezervatia Academiei, ce sa mai zic?... stiu ca
> vanam pe vremuri, impreuna cu salvamontistii, pe
> "culegatorii industriali" de afine de pe ocolasul Mare Dar de
> aici si pana la a inchide complet accesul, mi se pare
> iarasi exagerat Pune gard in jurul florii, dar nu-mi
> taia placerea unei coborari rapide de vreo 30 m prin Jgheabul
> Lupului stiu ca academicienii sunt mai exclusivisti din
> fire, dar protect ia ar trebui sa aiba niste limite
> ale bunului simt
> Si apoi, dincolo de intrebarea fireasca: unde se duc banii
> mei si ai altor fraieri, sau de ce sa ma duc sa
> vad inca o data doar ce "am voie", ca asa au
> hotarat Ei (sau, mai precis, Consiliul Judetean Neamt in
> urma lobby-ului facut de Ei), sa ne mai imaginam un
> scenariu: daca totusi, pe riscul meu, intru pe nemarcata
> si aud voci pe poteca, ce voi face? Cu siguranta,
> voi fi incalcat deja legea muntelui si m-am imbracat in
> uniforma de camuflaj, si atunci ma voi ascunde cat voi
> putea de bine in padure sau dupa o stanca, sa nu iau
> vreo amenda de la Stapanii muntelui. Doamne fereste
> daca voi avea vreun accident acolo: imi va fi teama sa
> chem Salvamontul pentru ca, dupa ce ma vor fi scos din
> necaz, imi trimit amenda acasa, ca am indraznit, ca muritor,
> sa patrund in Olimpul in care doar, ei, Zeii, au voie sa
> mearga.

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii