Alpinet | Hărţi Montane | Ghid Turistic | Cluburi Montane | Invitaţie în Carpaţi | Salvamont |
Comunitate
Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Parteneri
|
Liste Alpinet - alpinet2k
De la: partheniu cezar <c...@yahoo.com> Data: Vineri, 24 Aug 2007, 22:35 Subiect: [a] RT Bulgaria 2007 Rila&Pirin 08-14.08.07 RT Rila si Pirin 08-14.08.07 Colegi de tura: Cezar, Stefan (partial), Gabriel (partial) Planul meu de anul trecut era sa ajung in acest an pe munti mai inalti de 3000 m. Schimbarile petrecute intre timp m-au facut sa revin in muntii Bulgariei cu dorinta de a merge de data asta mai mult in Pirin. Intamplarea a facut ca niste prieteni prin alianta (prieteni ai prietenilor) sa mearga in Bulgaria cu plecare miercuri seara 08.08.2007. Ziua 1 – Miercuri 08.08.07 Asadar i-am cunoscut pe Stefan si pe Gabriel la ora 19.00 in Gara de Nord. Trenul trebuia sa plece la 19.38 si a avut intarziere de cca 30 de minute (ca deh, venea tocmai de la Moskva). Ei aveau locuri la cuseta si mie mi-au dat bilet fara loc (probleme cu sistemul informatic de la casele de bilete). Am stat cu totii intr-o cuseta, eu platind in tren diferenta de loc. Pe drum am tot vb de planurile fiecaruia si am incercat sa stabilim ceva comun. La Giurgiu si la Ruse am stat 45 de minute, respectiv 90 de minute pentru a ne verifica cartile de identitate. Dupa Ruse ne-am intins pentru un pic de somn pana la Sofia. Stefan nu se simtea deloc bine cu stomacul fiindca facuse niste combinatii culinare mai nepotrivite. Ziua 2 – Joi 09.08.07 Cam pe la 6.30-7.00 ne-a trezit lumina si peisajul de canion din trecerea trenului prin masivul Stara Planina. Eu mai vazusem peisajul si nu eram chiar asa de impresionat. In schimb Stefan si Gabi erau incantati de casutele cocotate in locuri aproape imposibile. Pe drum Stefan a incercat sa invete sa citeasca in bulgara dupa niste materiale pe care le aveam de anul trecut. Am studiat cu totii si hartile Rilei si Pirinului pentru a ne face cat decat un traseu. Ei pareau sa nu fie prea documentati. Stefan avea in minte doar Musala si Manastirea Rila. Gabi a zis ca merge pe oriunde mergem cu totii. Trenul a avut intarziere de 2 ore ajungand astfel abia la 8.30 in Sofia. Am admirat putin gara (pentru a doua oara) pana a venit amica lui Stefan, Galina, si ne-a luat din gara. Galina este o tipa foarte deschisa si comunicativa. Ne-a luat cu taxiul pana acasa (2.5 leva) la ea unde urma sa ramanem peste noapte. Am lasat rucsacii si am mers cu tatal ei cu masina pana la o casa de schimb sigura cunoscuta de ei. De aici ne-a dus la manastirea Boiana deschisa din primavara (10 leva, 2 leva pentru studenti). Manastirea este un monument istoric recent descoperit si restaurat. Se pastreaza aici prin picturi in mai multe straturi si prin diverse adaugari constructive mai multe etape istorice ale Bulgariei (sec XI, XII, XV). De asemenea sunt aici dovezi ca bulgara veche ar sta la baza multor limbi moderne. Un element unicat este prezenta pe icoane a oamenilor imbracati in haine obisnuite de munca. Pentru protectia picturilor nu este permisa fotografierea icoanelor. De la Boiana tatal Galinei ne-a dus la o statie de tramvai de unde am ajuns in centru Sofiei langa parcul Bulgaria Square. Am stat vreo 15 minute in parc pentru un pic de odihna si am plecat cu harta Sofiei in mana spre prima biserica ce aparea pe harta pe niste stradute laterale mai mici (ca sa scapam de agitatia bulevardelor). Majoritatea bulevardelor sunt foarte inguste si abia au loc doua tramvaie. Langa biserica am mancat eu si Gabi cate o bucata mare de pizza cu 2.3 leva. De aici am plecat mai departe tot cu harta in fata spre catedrala Alexander Nevski. Catedrala se remarca de la distanta prin turlele acoperite cu aur si prin masivitatea constructiei in sine. In catedrala nu ai voie printre altele sa intri cu pantaloni scurti. Asa ca a intrat doar Stefan si eu cu Gabriel am ramas afara. Eu m-am dus spre un bazar din fata catedralei sa vad cam ce au pe acolo (un fel de anticariat in aer liber). Ne-am adunat in bazar si am mers la biserica ortodoxa Sf. Sofia. Biserica este din caramida rosie nelucrata pe exterior. Ca si la Boiana, se pot vedea mai multe picturi suprapuse si chiar mai multe constructii in timp. Biserica are forma unei nave (cum sunt bisericile catolice) modificate cu iconostas si icoane spre ortodoxie. La iesire am facut cateva poze la mormantul eroului necunoscut de langa biserica si apoi am mers mai departe spre centru pe bd Moskovska. Am luat cate doua beri la o terasa pentru a face un pic de pauza. In centru am ajuns prin piata Batenberg la Muzeul de Arheologie. Oboseala si pretul (10 leva, 2 leva pt studenti) i-a determinat pe Stefan si pe Gabriel sa nu mai intre in muzeu. Eu am intrat si am descoperit foarte multe dovezi ale ocuparilor romane, grecesti, turcesti si chiar est-asiatice ale zonei Bulgariei actuale. Multe dovezi din paleolitic, epocile pietrei, bronzului si fierului atesta documentar vechimei locuitorilor din zona. Am intrat prin Palatul prezidential pentru a vizita o mica biserica ortodoxa din sec IV aflata sub nivelul asfaltului. In continuare am vizitat ruinele stravechi ale primei cetatii a Sofiei din statia de metrou (e doar monument istoric, nu functioneaza ca statie) aflata intre palatul prezidential si Consiliului de Ministri. Am mers pana la moschee si apoi la bisericuta Sf. Petka aflata sub nivelul asfaltului (3 lv intrarea) aflata in mijlocul unui complex comercial turistic. In continuare i-am dus pe colegi pe langa biserica Sfintei Duminici si am stat vreo ora intr-un parc in drum spre locul numit "La Popa", loc de intalnire cunoscut in Sofia. Aici ne-am intalnit cu Galina si cu prietenii ei (Galina a organizat intalnirea de cca 15-17 prieteni) si am mers la un club la subsol pentru vreo 2 ore. In final pe la 21.00 am mers pe jos noi trei si Galina pana acasa unde ne-am culcat destul de repede fiindca aveam planuri mari pentru ziua urmatoare. Ziua 3 – vineri 10.08.07 Ne-am trezit de dimineata (6.00) cu totii (adica noi trei, Galina si parintii ei) ca sa mergem la Autogara sud de unde trebuia sa luam autobuz spre Samokov. Tatal Galinei ne-a dus cu msina personala la autogara. La 8.00 am salutat gazdele si le-am multumit pt ajutor si ne-am urcat in autobuz (8 lv) spre Samokov. Intr-o ora eram la Samokov in autogara langa microbuzul de Borovetz (4 lv). Pana la 9.30 am ajuns in statiunea montana Borovetz chiar langa statia de gondola. Aici am avut ceva discutii legat de traseu. Stefan vroia sa mearga pe jos pe BR pana la cabana Musala. Eu vroiam sa iau gondola pentru a econoimisi timp. Am dat cu banul si a iesit traseul pe jos. Stefan si Gabriel au mers pe jos (4 ore) si eu cu gondola (6 lv doar urcat). In 20 de minute eram la Iastrebets (2369m) si i-am asteptat aici vreo 40 de minute pe colegi. Am pornit spre cabana Musala unde am ajuns cam pe la 11.15 (35 de minute de mers). Aici i-am asteptat in continuare pe colegi vreo ora jumate-doua. Cand au ajuns si ei, am mancat impreuna si fiindca ei vroiau sa mai stea inca vreo ora la repaus, am hotarat sa pornesc singur pe creasta Trionite (15.00). Am urcat vreo juma de ora pe BV (banda verde) pana in creasta si de aici mai intai pe vf. Deno (2790 m), apoi pe Irecek (2852 m) si Malka Musala (2902 m). Intre varfuri am facut 45-60 de minute desi credeam ca pot inainta mai repede. Urcusul nu este deloc usor. Muchia este nemarcata si de multe ori poteca te duce prin stancarie pe brane pe care nu mai poti inainta. Intre Deno si Irecek este o structura geologica ce aduce cu Sfinxul bucegean. Doar ca aici nu e o roca compacta, ci o gramada de blocuri granitice suprapuse. Pe hartile locale monumentul natural este denumit Sphinxa. Urcusul pe Malka Musala este destul de dificil. Blocuri imense de piatra par sa inchida orice posibilitate de avans. Cu atentie se pot gasi spatii printre colosii de stanca pentru a urca pana pe varf. Varful este marcat prin mai multe momai apropiate. De pe Malka Musala spre Ledenoto peisajul este impresionant. Jos de tot se vede lacul acum dezghetat si refugiul piramidal. Si lacurile Musalei (Musalenski Ezera) au un albastru imposibil de descris, nici macar de catre maestrii de la Voronetz. Musala se ridica dominant deasupra intregii vai glaciare. Intre Malka Musala si Musala este o statuie naturala ce poate fi asemuita cu niste urechi de iepure ciulite spre vazduh. Ultimul urcus pe Musala este mai usor si anunta cumva ca te apropii de varful Europei de S-E. La cca 18.20 am ajuns din nou pe Musala (2925.40 m). Cateva poze si am intrat in statia meteo. Aici am recunoscut meteorologului ca nu inteleg rusa si f putin bulgara. Am avut noroc sa stie germana si m-am inteles cu el cat decat in germana (cat stiu si eu). Am baut trei ceaiuri (1 lv/ceai) si la 19.00 am plecat spre Grancear. Fiind singur am coborat in 20 de minute in prima sa de pe creasta (BR) si am urcat destul de repede pe langa cele doua varfuri gemene Goliam Bliznak (2779m) si Malik Bliznak (2777 m). La apusul soarelui (20.30-20.40) eram inainte de Ovcearetz (2768 m). De aici stiind drumul si cat mai e de mers, am lasat-o mai lejer. La 21.30 am ajuns printre jnepeni in saua Grancear si apoi in 30 de minute la cabana Grancear (2136 m). La cabana am baut un ceai (50 stotinki, 1 leva=100 stotinki) si apoi m-am cazat (10 lv) intr-o camera cu 12 paturi. Erau doar bulgari si am avut noroc cu o fata de la cabana care stia engleza. Chiar m-am inteles cu ea perfect. Cred ca undeva pe la ora 23.30 am reusit sa adorm. Ziua 4 – sambata 11.08.07 M-am trezit destul de dimineata (7.30), dar pregatirea unui termos de ceai fierbinte, strangerea bagajului, masa de dimineata si discutiile cu fata de la cabana despre traseul pe care aveam sa plec m-au intarziat pana la 9.30. Am plecat pe drumul forestier (BR) de 3h30 minute pana in Iakoruda. Am coborat o gramada de timp printre jnepeni de 3 m si pajisti alpine. La un moment dat am trecut pe langa o turma de vaci care urca in munte. De cateva ori m-am intalnit cu grupuri de 3-4 femei bulgaroaice care urcau la cabana si mai sus cel mai probabil pentru a culege plante medicinale. N-am reusit sa inteleg ce mi-au spus in bulgara sau rusa. Dupa vrei 2 ore de mers am iesit din Parcul National Pirin in dreptul varfului Nehtenitza De aici incepe in jos un drum asfaltat destul de bun pana in Iakoruda. Am mai trecut pe jos pe langa cabana Treshtenik. Serpentinele asfaltului se taie usor pe poteca marcata BR. Cu vreo 10 km inainte de localitate au oprit doua masini de bulgari (un jeep si o masina sport) tineri care stiau engleza. M-au luat in jeep pana in Iakoruda (cca 12.00). Aici mi-au explicat de unde sa iau masina spre Bansko. In autogara am vazut ca nu am masina decat la 18.50. Prea tarziu pentru mine fiindca aveam planuri lungi pentru toata ziua. M-am dus la gara si am aflat ca am tren la 13.00 spre Razlog si Bansko. Super! Mi-am luat bilet (1.90 lv Iakoruda-Bansko) si cam pe la ora 14.00 am ajuns in Razlog. Un bulgar m-a convins sa merg spre Iavorov prin Bansko si am mai mers pana in Bansko cu trenul. Dar gresit! Trebuia sa cobor in Razlog. S-a tocmit el cu un tip cu microbuzul (mai tineti minte de anul trecut de Rosen Slaev?) care m-a dus in Razlog si apoi vreo 10 km spre Iavorov. Unde n-a mai putut urca (mofturi de sofer, dar el vorbea in bulgara si eu in engleza si deh), m-a lasat (circa 15.00) si mi-a cerut 25 lv pt transport (stiu de anul trecut ca atat cere pe transport indiferent cati merg). Pana la 17.00 am urcat pe drumul forestier foarte inclinat si ingust pana la un loc de belvedere. Pe drum a trecut pe langa mine un trabant, dar n-am indraznit sa-l opresc de teama ca nu mai porneste. Aici am stat o clipa sa beau apa si a venit un microbuz. M-a luat pana la Iavorov (1750 m) si mi-a cerut 20 lv (m-a cam fraierit fiindca aveam doar 2 bancnote de 5 si 20 lv si n-avea sa-mi dea rest). Tot e bine c-am ajuns la cabana. Am mancat o supa la cabana si mi-am mai luat apa stiind ca mai departe nu mai am. La 18.00 am plecat in sus pe valea Demianitzei spre Suhodolski Preval (saua Vaii Seci; cca 2600 m). In 40 de minute de la cabana am ajuns la ref. Bunkera (2400 m). Aici nici macar nu se simte ca esti asa de sus. Dupa refugiu m-am intalnit cu un grup de vreo 15 turisti bulgari care coborau. Cu cel mai tanar care era primul am stat de vb vreo 15 min in engleza. Mi-a povestit ca ghidul lor de 70 de ani alunecase undeva langa ref. Konceto vreo 30 de metri si ramasesera vreo 3-4 din grup cu el. I-am salutat pe toti si am pornit mai departe spre creasta. Pe la apus (20.30) ajunsesem in saua Suhodolski si am mai facut 2-3 poze. Fiind singur si cu creasta simpla in fata am mers cat se poate de repede fiindca venea frigul serii. Am trecut pe sub vf. Kamenititza (2726 m) si am urcat la un moment dat chiar in firul crestei pe vf Baiuvi Dupki (2820 m). N-am folosit deloc frontala fiindca nu-mi era la indemana si lumina partiala a cerului ma indruma. Din spate veneau nori negri de furtuna. La 21.30 am vazut in creasta (eu eram 50 m mai jos) silueta refugiului Konceto (cca 2800 m). Am urcat direct la refugiu si am gasit afara doi tineri din grupul de mai devreme. Am tot povestit cu ei despre accident in engleza printre cateva guri de tarie de la ei. Mi-au dat si niste biscuiti (le-am precizat ca am mancare la mine). Batranul dormea in refugiu cu inca trei colegi de-ai lor si asteptau sa vina un prieten de-al lor care plecase din Grancear si echipa Salvamont prin Vihren. Am mai povestit cate ceva si le-am dat ceai fierbinte (l-au apreciat fiindca se lasase frigul) pana la 22.30 cand au venit salvamontistii. Au ramas cu totii la refugiu si intr-un cort pus afara si au hotarat ca ziua urmatoare sa plece cu batranul spre Iavorov. Pe la 23.00 am adormit cu totii. Ziua 5 – duminica 12.08.07 Cam pe la 7.00 s-a dat trezirea. De fapt a inceput agitatia in refugiu fiindca o parte din echipa salvamont se intorcea pe la Vihren. Cei care au dormit in cort au strans cortul si cred ca au si mancat ceva de dimineata. Eu am mai stat de vorba cu un tip de la salvamont (cel care venise din Grancear) sa-i cer ceva sfaturi pentru drumul ce vroiam sa-l fac. Mi-a dat mai multe variante si m-a sfatuit sa o aleg pe cea prin Demianitza-Tevno Ezero-Bezbog. Pe la 9.00 i-am salutat pe cei care ramasesera la refugiu si am pornit direct spre creasta Konceto (creasta calutului). In fata mea mai erau 4 baieti de la Salvamont. Am urcat repde pe Banski Suhodol (2884 m) pentru a cobori rapid in creasta propriu-zisa cu cablu. Ca dificultate nu este greu. Spectacolul cetii care urca doar pe o latura a crestei si expunerea da frumusetea acestei creste. In 40 de minute ajunsesem la Kutelo 2 (2904 m) si in inca 10 minute eram pe Kutelo 1 (2908 m). Am facut o poza si am pornit in jos spre sa. Aici am stat ceva timp sa ma odihnesc intre cei doi giganti ai Pirinului si sa savurez o ciocolata energizanta. Intr-o ora am urcat si cei 250 m diferenta de nivel ai Vihrenului (adica la 11.15 eram pe varf). Nu l-am ascultat pe salvamontist care ma sfatuise sa nu mai tai fata muntelui si sa urc direct pe muchie. Am preferat marcajul BR fiindca il stiam bine. Pe varf am avut surpriza sa ma intalnesc cu alti 4 membri ai grupului cu ghidul accidentat (2 barbati si 2 fete). Am facut cateva poze unii altora si in 20 de minute coborasem pe partea cealalta a muntelui pana in sa (12.20). Chiar si asa, pana la cabana am facut din varf 2 ore. Am identificat locul unde pleaca varianta prin Kazana si am baut apa la izvorul de deasupra cabanei Vihren. La cabana am avut putine indoieli cu vremea fiindca se cam intuneca cerul. Am preferat sa stau vreo ora sa mananc (10 lv – ciorba, chiftele, salata shopska, clatite) pana s-a mai inseninat. Pe la 15.00 am pus in spate rucsacul in admiratia unor bulgaroaice (erau impresionate de marimea rucsacului mare si a celui mic atasat la cel mare) si am plecat spre Todorka Porta pe drumul cunoscut de anul trecut (BV). Am trecut pe langa salbe de lacuri ascunse in scufundaturi ale terenului pana la Lacul Lung (Dalgo Ezero). Inainte de lac am facut stanga pe BV spre Demianitza (scria 3h30min). Pe drum am facut pauze mai mici pentru respiro si o pauza mai mare de 15-20 minute pt a vb cu un grup de 4 copii francezi care vroiau dupa expeditia in Bulgaria sa viziteze Istanbulul si apoi sa vina cateva zile in Romania. Am facut schimb de telefoane si urari de drum bun pentru fiecare. De la intersectie am urcat cca 30 minute pe serpentine pana in saua Todorkai. Aici am gasit un ghid bulgar cu doi tineri. Schimband replici in engleza cu ei, am mers impreuna pe langa lacurile Todorkai (Todorka Ezera) pana la Vasilashki Ezera (2 lacuri superbe pe valea Vasilashki spre Demianitza). Ei au ramas la Gorno Ezero sa puna cortul si eu am mers mai departe pe langa Ribno Ezero pana la capatul vaii. Am dat peste o zona cu aspect de mlastina prin care am trecut spre dreapta peste firul apei. De aici BV coboara treptat in susul vaii Valiavitza Pentru a face o intoarcere de 180 de grade in josul vaii spre Demianitza. Salvamontul imi zisese sa scurtez zona asta, dar am preferat iarasi sa urmez marcajul. In sfarsit la 19.30 am ajuns destul de obosit la Demianitza. Un genunchi a inceput sa ma intepe si asta m-a cam suparat. M-am cazat la Demianitza (1985 m) intr-un bungaloo cu 10 lv prin intermediul unei fete de la cabana care stia engleza. M-a mirat faptul ca erau trei paturi pe fiecare pat si mai spre dimineata am vazut de ce: frigul incepe sa intre in oase undeva dupa ora 3 chiar si in bungaloo cu doua paturi pe tine. Pe la 21.00 cred ca am adormit. Ziua 6 – luni 13.08.07 Toata noaptea m-a jenat genunchiul si abia dimineata m-am gandit sa pun diclofenac si fasa elastica stransa. Intr-adevar m-a lasat aproape instant, dar am hotarat sa cobor pe valea Valiavitza pana in Bansko (BA). Nu credeam ca pot face doar 3 ore (cum a zis fata de la cabana). Chiar si cu genunchiul cu figuri, mi-am luat “la revedere” de la crestele Pirinului pe la ora 9.00 si am pornit pe valea inspumata in jos. Mergi pe drum forestier foarte prost vreo ora jumate, Multe curbe le tai prin urmarirea potecii marcate foarte bine. Firul apei este de multe ori mai abrupt si mai fioros decat valea Sambetei de la noi. Spectacolul cascadelor apare la fiecare suta de metri diferenta de nivel coborata. Cam in 2 ore am iesit la drumul asfaltat ce urca la cabana Vihren si de aici in 45 de minute am intrat in Bansko. Cel mai bine e sa urmaresti asfaltul. Eu am incercat sa scurtez curbele si o luasem aiurea pe niste drumuri forestiere. Pana la autogara (primind sfaturile unor localnici pentru orientare) am mai facut vreo 20-25 de minute. Autocarul spre Blaagoevgrad si Sofia a venit la 12.25. Nu se putea mai bine pentru mine. M-am urcat in spatele autocarului (6 lv Blagoevgrad si 12 lv Sofia) pe niste canapele-coltar cu rucsacul la cala. Cam pe la ora 15.30 am ajuns in Sofia undeva in sud. De aici puteam sa iau tramvaiul 5 (parca), dar m-am suit intr-un taxi si soferul m-a fraierit pe fata (45 lv pana la gara). Am lasat asa desi stiam ca nu e corect fiindca nu puteam sa ma inteleg cu el in nici o limba. La gara mi-am luat bilet pentru Bucuresti la internationalul de 19.30 (42 lv) si mi-am lasat rucsacul la bagaje (2 lv bagaje mici, 3 lv bagaje mari pt maxim 24 de ore). M-am mai plimbat vreo 3 ore prin zona sa mai iau ceva suveniruri (bere Zagorka, vederi) pentru ai mei si ceva de mancare si de baut. La 19.30 m-am urat in tren cu 2 romani, un spaniol si 2 bulgari in compartiment. Am intrat in vorba cu colegii mei de natie care fusesera la mare in concediu. Am admirat canionul de dupa Sofia pana la Mezdra. Dupa obiceiul romanesc prost, am criticat unul din bulgari (bine ca nu ne-a inteles si nici nu cred ca-I pasa) pentru mirosul insuportabil pe care-l emana. Era un fel de aurolac de la noi. Deci sunt si pe la bulgari astfel de specimene. Pana la Ruse am reusit cat de cat sa mai atipesc putin. Ziua 7 – marti 13.08.07 La Ruse am ajuns cam pe la ora 2.00 si am stat o ora si jumatate pana sa ne verifice pasapoartele/ buletinele. Nu mai este nevoie de pasaport pentru Bulgaria ca doar acum suntem europeni, nu? La Ruse trenul a facut si o gramada de manevre inainte-inapoi nu-stiu-pentru-ce-motiv. Intr-o juma de ora am ajuns la Giurgiu. Aici n-a durat asa mult cu buletinele fiindca vamesi romani verificasera o parte din documente inainte sa ajunga in gara. Am mai reusit sa mai atipesc putin pana am ajuns la Bucuresti in Gara de Nord la 6.30. Tura asta 90% solitara a fost placuta si intensa pentru mine. O buna parte din trasee au fost noi chiar daca am atins printre obiective si unele de anul trecut (Musala, Konceto, Kutelo, Vihren). Sunt convins ca si Stefan si Gabriel au facut o tura frumoasa. Sper sa ne intalnim sa povestim fiecare drumul lui. Stefan zicea ca daca reusesc sa fac ce mi-am propus in fiecare zi, ma pot numi "turist de cursa lunga": D. Costurile totale ale turei s-au situat undeva pe la 140 euro + drumul la dus. De data asta mi-am permis sa cheltui mai mult decat anul trecut. M-am simtit mereu bine si n-am fost stresat de bani sau altceva. Cam atat din a doua iesire in muntii Bulgariei care mi-au lasat aceeasi impresie frumoasa si o liniste interioara la vederea crestelor imense. Cateva poze la www.cezarpart.evonet.ro/albume.htm. Ture faine pe oriunde mergeti in lumea asta! Peste tot aveti ce vedea! Cezar Partheniu Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate. Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor.
Autentifica-te sau
inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii
|
Membri: 29725
Autentificaţi: 2 Vizitatori: 774 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet Utilizarea site-ului şi a materialelor prezentate presupune acceptarea notiţei de copyright şi a regulilor de utilizare Copyright şi reguli de utilizare Despre noi | Publicitate | Întrebări frecvente | Contact |