Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Liste Alpinet - alpinet2k

Bookmark and Share

De la: partheniu cezar <c...@yahoo.com>
Data: Vineri, 24 Aug 2007, 22:35
Subiect: [a] RT Bulgaria 2007 Rila&Pirin 08-14.08.07
RT Rila si Pirin 08-14.08.07

Colegi de tura: Cezar, Stefan (partial), Gabriel
(partial)

Planul meu de anul trecut era sa ajung in acest an pe
munti mai inalti de 3000 m. Schimbarile petrecute
intre timp m-au facut sa revin in muntii Bulgariei cu
dorinta de a merge de data asta mai mult in Pirin.
Intamplarea a facut ca niste prieteni prin alianta
(prieteni ai prietenilor) sa mearga in Bulgaria cu
plecare miercuri seara 08.08.2007.

Ziua 1 &#8211; Miercuri 08.08.07

Asadar i-am cunoscut pe Stefan si pe Gabriel la ora
19.00 in Gara de Nord. Trenul trebuia sa plece la
19.38 si a avut intarziere de cca 30 de minute (ca
deh, venea tocmai de la Moskva). Ei aveau locuri la
cuseta si mie mi-au dat bilet fara loc (probleme cu
sistemul informatic de la casele de bilete). Am stat
cu totii intr-o cuseta, eu platind in tren diferenta
de loc. Pe drum am tot vb de planurile fiecaruia si am
incercat sa stabilim ceva comun. La Giurgiu si la Ruse
am stat 45 de minute, respectiv 90 de minute pentru a
ne verifica cartile de identitate. Dupa Ruse ne-am
intins pentru un pic de somn pana la Sofia. Stefan nu
se simtea deloc bine cu stomacul fiindca facuse niste
combinatii culinare mai nepotrivite.

Ziua 2 &#8211; Joi 09.08.07

Cam pe la 6.30-7.00 ne-a trezit lumina si peisajul de
canion din trecerea trenului prin masivul Stara
Planina. Eu mai vazusem peisajul si nu eram chiar asa
de impresionat. In schimb Stefan si Gabi erau
incantati de casutele cocotate in locuri aproape
imposibile. Pe drum Stefan a incercat sa invete sa
citeasca in bulgara dupa niste materiale pe care le
aveam de anul trecut. Am studiat cu totii si hartile
Rilei si Pirinului pentru a ne face cat decat un
traseu. Ei pareau sa nu fie prea documentati. Stefan
avea in minte doar Musala si Manastirea Rila. Gabi a
zis ca merge pe oriunde mergem cu totii.
Trenul a avut intarziere de 2 ore ajungand astfel abia
la 8.30 in Sofia. Am admirat putin gara (pentru a doua
oara) pana a venit amica lui Stefan, Galina, si ne-a
luat din gara. Galina este o tipa foarte deschisa si
comunicativa. Ne-a luat cu taxiul pana acasa (2.5
leva) la ea unde urma sa ramanem peste noapte.
Am lasat rucsacii si am mers cu tatal ei cu masina
pana la o casa de schimb sigura cunoscuta de ei. De
aici ne-a dus la manastirea Boiana deschisa din
primavara (10 leva, 2 leva pentru studenti).
Manastirea este un monument istoric recent descoperit
si restaurat. Se pastreaza aici prin picturi in mai
multe straturi si prin diverse adaugari constructive
mai multe etape istorice ale Bulgariei (sec XI, XII,
XV). De asemenea sunt aici dovezi ca bulgara veche ar
sta la baza multor limbi moderne. Un element unicat
este prezenta pe icoane a oamenilor imbracati in haine
obisnuite de munca. Pentru protectia picturilor nu
este permisa fotografierea icoanelor. De la Boiana
tatal Galinei ne-a dus la o statie de tramvai de unde
am ajuns in centru Sofiei langa parcul Bulgaria
Square. Am stat vreo 15 minute in parc pentru un pic
de odihna si am plecat cu harta Sofiei in mana spre
prima biserica ce aparea pe harta pe niste stradute
laterale mai mici (ca sa scapam de agitatia
bulevardelor). Majoritatea bulevardelor sunt foarte
inguste si abia au loc doua tramvaie. Langa biserica
am mancat eu si Gabi cate o bucata mare de pizza cu
2.3 leva. De aici am plecat mai departe tot cu harta
in fata spre catedrala Alexander Nevski. Catedrala se
remarca de la distanta prin turlele acoperite cu aur
si prin masivitatea constructiei in sine. In catedrala
nu ai voie printre altele sa intri cu pantaloni
scurti. Asa ca a intrat doar Stefan si eu cu Gabriel
am ramas afara. Eu m-am dus spre un bazar din fata
catedralei sa vad cam ce au pe acolo (un fel de
anticariat in aer liber). Ne-am adunat in bazar si am
mers la biserica ortodoxa Sf. Sofia. Biserica este din
caramida rosie nelucrata pe exterior. Ca si la Boiana,
se pot vedea mai multe picturi suprapuse si chiar mai
multe constructii in timp. Biserica are forma unei
nave (cum sunt bisericile catolice) modificate cu
iconostas si icoane spre ortodoxie. La iesire am facut
cateva poze la mormantul eroului necunoscut de langa
biserica si apoi am mers mai departe spre centru pe bd
Moskovska. Am luat cate doua beri la o terasa pentru a
face un pic de pauza. In centru am ajuns prin piata
Batenberg la Muzeul de Arheologie. Oboseala si pretul
(10 leva, 2 leva pt studenti) i-a determinat pe Stefan
si pe Gabriel sa nu mai intre in muzeu. Eu am intrat
si am descoperit foarte multe dovezi ale ocuparilor
romane, grecesti, turcesti si chiar est-asiatice ale
zonei Bulgariei actuale. Multe dovezi din paleolitic,
epocile pietrei, bronzului si fierului atesta
documentar vechimei locuitorilor din zona. Am intrat
prin Palatul prezidential pentru a vizita o mica
biserica ortodoxa din sec IV aflata sub nivelul
asfaltului. In continuare am vizitat ruinele stravechi
ale primei cetatii a Sofiei din statia de metrou (e
doar monument istoric, nu functioneaza ca statie)
aflata intre palatul prezidential si Consiliului de
Ministri. Am mers pana la moschee si apoi la
bisericuta Sf. Petka aflata sub nivelul asfaltului (3
lv intrarea) aflata in mijlocul unui complex comercial
turistic. In continuare i-am dus pe colegi pe langa
biserica Sfintei Duminici si am stat vreo ora intr-un
parc in drum spre locul numit "La Popa", loc de
intalnire cunoscut in Sofia. Aici ne-am intalnit cu
Galina si cu prietenii ei (Galina a organizat
intalnirea de cca 15-17 prieteni) si am mers la un
club la subsol pentru vreo 2 ore. In final pe la 21.00
am mers pe jos noi trei si Galina pana acasa unde
ne-am culcat destul de repede fiindca aveam planuri
mari pentru ziua urmatoare.

Ziua 3 &#8211; vineri 10.08.07

Ne-am trezit de dimineata (6.00) cu totii (adica noi
trei, Galina si parintii ei) ca sa mergem la Autogara
sud de unde trebuia sa luam autobuz spre Samokov.
Tatal Galinei ne-a dus cu msina personala la autogara.
La 8.00 am salutat gazdele si le-am multumit pt ajutor
si ne-am urcat in autobuz (8 lv) spre Samokov. Intr-o
ora eram la Samokov in autogara langa microbuzul de
Borovetz (4 lv). Pana la 9.30 am ajuns in statiunea
montana Borovetz chiar langa statia de gondola. Aici
am avut ceva discutii legat de traseu. Stefan vroia sa
mearga pe jos pe BR pana la cabana Musala. Eu vroiam
sa iau gondola pentru a econoimisi timp. Am dat cu
banul si a iesit traseul pe jos. Stefan si Gabriel au
mers pe jos (4 ore) si eu cu gondola (6 lv doar
urcat). In 20 de minute eram la Iastrebets (2369m) si
i-am asteptat aici vreo 40 de minute pe colegi. Am
pornit spre cabana Musala unde am ajuns cam pe la
11.15 (35 de minute de mers). Aici i-am asteptat in
continuare pe colegi vreo ora jumate-doua. Cand au
ajuns si ei, am mancat impreuna si fiindca ei vroiau
sa mai stea inca vreo ora la repaus, am hotarat sa
pornesc singur pe creasta Trionite (15.00). Am urcat
vreo juma de ora pe BV (banda verde) pana in creasta
si de aici mai intai pe vf. Deno (2790 m), apoi pe
Irecek (2852 m) si Malka Musala (2902 m). Intre
varfuri am facut 45-60 de minute desi credeam ca pot
inainta mai repede. Urcusul nu este deloc usor. Muchia
este nemarcata si de multe ori poteca te duce prin
stancarie pe brane pe care nu mai poti inainta. Intre
Deno si Irecek este o structura geologica ce aduce cu
Sfinxul bucegean. Doar ca aici nu e o roca compacta,
ci o gramada de blocuri granitice suprapuse. Pe
hartile locale monumentul natural este denumit
Sphinxa. Urcusul pe Malka Musala este destul de
dificil. Blocuri imense de piatra par sa inchida orice
posibilitate de avans. Cu atentie se pot gasi spatii
printre colosii de stanca pentru a urca pana pe varf.
Varful este marcat prin mai multe momai apropiate. De
pe Malka Musala spre Ledenoto peisajul este
impresionant. Jos de tot se vede lacul acum dezghetat
si refugiul piramidal. Si lacurile Musalei (Musalenski
Ezera) au un albastru imposibil de descris, nici macar
de catre maestrii de la Voronetz. Musala se ridica
dominant deasupra intregii vai glaciare. Intre Malka
Musala si Musala este o statuie naturala ce poate fi
asemuita cu niste urechi de iepure ciulite spre
vazduh. Ultimul urcus pe Musala este mai usor si
anunta cumva ca te apropii de varful Europei de S-E.
La cca 18.20 am ajuns din nou pe Musala (2925.40 m).
Cateva poze si am intrat in statia meteo. Aici am
recunoscut meteorologului ca nu inteleg rusa si f
putin bulgara. Am avut noroc sa stie germana si m-am
inteles cu el cat decat in germana (cat stiu si eu).
Am baut trei ceaiuri (1 lv/ceai) si la 19.00 am plecat
spre Grancear. Fiind singur am coborat in 20 de minute
in prima sa de pe creasta (BR) si am urcat destul de
repede pe langa cele doua varfuri gemene Goliam
Bliznak (2779m) si Malik Bliznak (2777 m). La apusul
soarelui (20.30-20.40) eram inainte de Ovcearetz (2768
m). De aici stiind drumul si cat mai e de mers, am
lasat-o mai lejer. La 21.30 am ajuns printre jnepeni
in saua Grancear si apoi in 30 de minute la cabana
Grancear (2136 m). La cabana am baut un ceai (50
stotinki, 1 leva=100 stotinki) si apoi m-am cazat (10
lv) intr-o camera cu 12 paturi. Erau doar bulgari si
am avut noroc cu o fata de la cabana care stia
engleza. Chiar m-am inteles cu ea perfect. Cred ca
undeva pe la ora 23.30 am reusit sa adorm.

Ziua 4 &#8211; sambata 11.08.07

M-am trezit destul de dimineata (7.30), dar pregatirea
unui termos de ceai fierbinte, strangerea bagajului,
masa de dimineata si discutiile cu fata de la cabana
despre traseul pe care aveam sa plec m-au intarziat
pana la 9.30. Am plecat pe drumul forestier (BR) de
3h30 minute pana in Iakoruda. Am coborat o gramada de
timp printre jnepeni de 3 m si pajisti alpine. La un
moment dat am trecut pe langa o turma de vaci care
urca in munte. De cateva ori m-am intalnit cu grupuri
de 3-4 femei bulgaroaice care urcau la cabana si mai
sus cel mai probabil pentru a culege plante
medicinale. N-am reusit sa inteleg ce mi-au spus in
bulgara sau rusa. Dupa vrei 2 ore de mers am iesit din
Parcul National Pirin in dreptul varfului Nehtenitza
De aici incepe in jos un drum asfaltat destul de bun
pana in Iakoruda. Am mai trecut pe jos pe langa cabana
Treshtenik. Serpentinele asfaltului se taie usor pe
poteca marcata BR. Cu vreo 10 km inainte de localitate
au oprit doua masini de bulgari (un jeep si o masina
sport) tineri care stiau engleza. M-au luat in jeep
pana in Iakoruda (cca 12.00). Aici mi-au explicat de
unde sa iau masina spre Bansko. In autogara am vazut
ca nu am masina decat la 18.50. Prea tarziu pentru
mine fiindca aveam planuri lungi pentru toata ziua.
M-am dus la gara si am aflat ca am tren la 13.00 spre
Razlog si Bansko. Super! Mi-am luat bilet (1.90 lv
Iakoruda-Bansko) si cam pe la ora 14.00 am ajuns in
Razlog. Un bulgar m-a convins sa merg spre Iavorov
prin Bansko si am mai mers pana in Bansko cu trenul.
Dar gresit! Trebuia sa cobor in Razlog. S-a tocmit el
cu un tip cu microbuzul (mai tineti minte de anul
trecut de Rosen Slaev?) care m-a dus in Razlog si apoi
vreo 10 km spre Iavorov. Unde n-a mai putut urca
(mofturi de sofer, dar el vorbea in bulgara si eu in
engleza si deh), m-a lasat (circa 15.00) si mi-a cerut
25 lv pt transport (stiu de anul trecut ca atat cere
pe transport indiferent cati merg). Pana la 17.00 am
urcat pe drumul forestier foarte inclinat si ingust
pana la un loc de belvedere. Pe drum a trecut pe langa
mine un trabant, dar n-am indraznit sa-l opresc de
teama ca nu mai porneste;). Aici am stat o clipa sa
beau apa si a venit un microbuz. M-a luat pana la
Iavorov (1750 m) si mi-a cerut 20 lv (m-a cam fraierit
fiindca aveam doar 2 bancnote de 5 si 20 lv si n-avea
sa-mi dea rest). Tot e bine c-am ajuns la cabana. Am
mancat o supa la cabana si mi-am mai luat apa stiind
ca mai departe nu mai am. La 18.00 am plecat in sus pe
valea Demianitzei spre Suhodolski Preval (saua Vaii
Seci; cca 2600 m). In 40 de minute de la cabana am
ajuns la ref. Bunkera (2400 m). Aici nici macar nu se
simte ca esti asa de sus. Dupa refugiu m-am intalnit
cu un grup de vreo 15 turisti bulgari care coborau. Cu
cel mai tanar care era primul am stat de vb vreo 15
min in engleza. Mi-a povestit ca ghidul lor de 70 de
ani alunecase undeva langa ref. Konceto vreo 30 de
metri si ramasesera vreo 3-4 din grup cu el. I-am
salutat pe toti si am pornit mai departe spre creasta.
Pe la apus (20.30) ajunsesem in saua Suhodolski si am
mai facut 2-3 poze. Fiind singur si cu creasta simpla
in fata am mers cat se poate de repede fiindca venea
frigul serii. Am trecut pe sub vf. Kamenititza (2726
m) si am urcat la un moment dat chiar in firul crestei
pe vf Baiuvi Dupki (2820 m). N-am folosit deloc
frontala fiindca nu-mi era la indemana si lumina
partiala a cerului ma indruma. Din spate veneau nori
negri de furtuna. La 21.30 am vazut in creasta (eu
eram 50 m mai jos) silueta refugiului Konceto (cca
2800 m). Am urcat direct la refugiu si am gasit afara
doi tineri din grupul de mai devreme. Am tot povestit
cu ei despre accident in engleza printre cateva guri
de tarie de la ei. Mi-au dat si niste biscuiti (le-am
precizat ca am mancare la mine). Batranul dormea in
refugiu cu inca trei colegi de-ai lor si asteptau sa
vina un prieten de-al lor care plecase din Grancear si
echipa Salvamont prin Vihren. Am mai povestit cate
ceva si le-am dat ceai fierbinte (l-au apreciat
fiindca se lasase frigul) pana la 22.30 cand au venit
salvamontistii. Au ramas cu totii la refugiu si
intr-un cort pus afara si au hotarat ca ziua urmatoare
sa plece cu batranul spre Iavorov. Pe la 23.00 am
adormit cu totii.

Ziua 5 &#8211; duminica 12.08.07

Cam pe la 7.00 s-a dat trezirea. De fapt a inceput
agitatia in refugiu fiindca o parte din echipa
salvamont se intorcea pe la Vihren. Cei care au dormit
in cort au strans cortul si cred ca au si mancat ceva
de dimineata. Eu am mai stat de vorba cu un tip de la
salvamont (cel care venise din Grancear) sa-i cer ceva
sfaturi pentru drumul ce vroiam sa-l fac. Mi-a dat mai
multe variante si m-a sfatuit sa o aleg pe cea prin
Demianitza-Tevno Ezero-Bezbog. Pe la 9.00 i-am salutat
pe cei care ramasesera la refugiu si am pornit direct
spre creasta Konceto (creasta calutului). In fata mea
mai erau 4 baieti de la Salvamont. Am urcat repde pe
Banski Suhodol (2884 m) pentru a cobori rapid in
creasta propriu-zisa cu cablu. Ca dificultate nu este
greu. Spectacolul cetii care urca doar pe o latura a
crestei si expunerea da frumusetea acestei creste. In
40 de minute ajunsesem la Kutelo 2 (2904 m) si in inca
10 minute eram pe Kutelo 1 (2908 m). Am facut o poza
si am pornit in jos spre sa. Aici am stat ceva timp sa
ma odihnesc intre cei doi giganti ai Pirinului si sa
savurez o ciocolata energizanta. Intr-o ora am urcat
si cei 250 m diferenta de nivel ai Vihrenului (adica
la 11.15 eram pe varf). Nu l-am ascultat pe
salvamontist care ma sfatuise sa nu mai tai fata
muntelui si sa urc direct pe muchie. Am preferat
marcajul BR fiindca il stiam bine. Pe varf am avut
surpriza sa ma intalnesc cu alti 4 membri ai grupului
cu ghidul accidentat (2 barbati si 2 fete). Am facut
cateva poze unii altora si in 20 de minute coborasem
pe partea cealalta a muntelui pana in sa (12.20).
Chiar si asa, pana la cabana am facut din varf 2 ore.
Am identificat locul unde pleaca varianta prin Kazana
si am baut apa la izvorul de deasupra cabanei Vihren.
La cabana am avut putine indoieli cu vremea fiindca se
cam intuneca cerul. Am preferat sa stau vreo ora sa
mananc (10 lv &#8211; ciorba, chiftele, salata
shopska, clatite) pana s-a mai inseninat. Pe la 15.00
am pus in spate rucsacul in admiratia unor bulgaroaice
(erau impresionate de marimea rucsacului mare si a
celui mic atasat la cel mare) si am plecat spre
Todorka Porta pe drumul cunoscut de anul trecut (BV).
Am trecut pe langa salbe de lacuri ascunse in
scufundaturi ale terenului pana la Lacul Lung (Dalgo
Ezero). Inainte de lac am facut stanga pe BV spre
Demianitza (scria 3h30min). Pe drum am facut pauze mai
mici pentru respiro si o pauza mai mare de 15-20
minute pt a vb cu un grup de 4 copii francezi care
vroiau dupa expeditia in Bulgaria sa viziteze
Istanbulul si apoi sa vina cateva zile in Romania. Am
facut schimb de telefoane si urari de drum bun pentru
fiecare. De la intersectie am urcat cca 30 minute pe
serpentine pana in saua Todorkai. Aici am gasit un
ghid bulgar cu doi tineri. Schimband replici in
engleza cu ei, am mers impreuna pe langa lacurile
Todorkai (Todorka Ezera) pana la Vasilashki Ezera (2
lacuri superbe pe valea Vasilashki spre Demianitza).
Ei au ramas la Gorno Ezero sa puna cortul si eu am
mers mai departe pe langa Ribno Ezero pana la capatul
vaii. Am dat peste o zona cu aspect de mlastina prin
care am trecut spre dreapta peste firul apei. De aici
BV coboara treptat in susul vaii Valiavitza Pentru a
face o intoarcere de 180 de grade in josul vaii spre
Demianitza. Salvamontul imi zisese sa scurtez zona
asta, dar am preferat iarasi sa urmez marcajul. In
sfarsit la 19.30 am ajuns destul de obosit la
Demianitza. Un genunchi a inceput sa ma intepe si asta
m-a cam suparat. M-am cazat la Demianitza (1985 m)
intr-un bungaloo cu 10 lv prin intermediul unei fete
de la cabana care stia engleza. M-a mirat faptul ca
erau trei paturi pe fiecare pat si mai spre dimineata
am vazut de ce: frigul incepe sa intre in oase undeva
dupa ora 3 chiar si in bungaloo cu doua paturi pe
tine. Pe la 21.00 cred ca am adormit.

Ziua 6 &#8211; luni 13.08.07

Toata noaptea m-a jenat genunchiul si abia dimineata
m-am gandit sa pun diclofenac si fasa elastica
stransa. Intr-adevar m-a lasat aproape instant, dar am
hotarat sa cobor pe valea Valiavitza pana in Bansko
(BA). Nu credeam ca pot face doar 3 ore (cum a zis
fata de la cabana). Chiar si cu genunchiul cu figuri,
mi-am luat &#8220;la revedere&#8221; de la crestele
Pirinului pe la ora 9.00 si am pornit pe valea
inspumata in jos. Mergi pe drum forestier foarte prost
vreo ora jumate, Multe curbe le tai prin urmarirea
potecii marcate foarte bine. Firul apei este de multe
ori mai abrupt si mai fioros decat valea Sambetei de
la noi. Spectacolul cascadelor apare la fiecare suta
de metri diferenta de nivel coborata. Cam in 2 ore am
iesit la drumul asfaltat ce urca la cabana Vihren si
de aici in 45 de minute am intrat in Bansko. Cel mai
bine e sa urmaresti asfaltul. Eu am incercat sa
scurtez curbele si o luasem aiurea pe niste drumuri
forestiere. Pana la autogara (primind sfaturile unor
localnici pentru orientare) am mai facut vreo 20-25 de
minute. Autocarul spre Blaagoevgrad si Sofia a venit
la 12.25. Nu se putea mai bine pentru mine. M-am urcat
in spatele autocarului (6 lv Blagoevgrad si 12 lv
Sofia) pe niste canapele-coltar cu rucsacul la cala.
Cam pe la ora 15.30 am ajuns in Sofia undeva in sud.
De aici puteam sa iau tramvaiul 5 (parca), dar m-am
suit intr-un taxi si soferul m-a fraierit pe fata (45
lv pana la gara). Am lasat asa desi stiam ca nu e
corect fiindca nu puteam sa ma inteleg cu el in nici o
limba. La gara mi-am luat bilet pentru Bucuresti la
internationalul de 19.30 (42 lv) si mi-am lasat
rucsacul la bagaje (2 lv bagaje mici, 3 lv bagaje mari
pt maxim 24 de ore). M-am mai plimbat vreo 3 ore prin
zona sa mai iau ceva suveniruri (bere Zagorka, vederi)
pentru ai mei si ceva de mancare si de baut. La 19.30
m-am urat in tren cu 2 romani, un spaniol si 2 bulgari
in compartiment. Am intrat in vorba cu colegii mei de
natie care fusesera la mare in concediu. Am admirat
canionul de dupa Sofia pana la Mezdra. Dupa obiceiul
romanesc prost, am criticat unul din bulgari (bine ca
nu ne-a inteles si nici nu cred ca-I pasa) pentru
mirosul insuportabil pe care-l emana. Era un fel de
aurolac de la noi. Deci sunt si pe la bulgari astfel
de specimene&#61516;. Pana la Ruse am reusit cat de
cat sa mai atipesc putin.

Ziua 7 &#8211; marti 13.08.07

La Ruse am ajuns cam pe la ora 2.00 si am stat o ora
si jumatate pana sa ne verifice pasapoartele/
buletinele. Nu mai este nevoie de pasaport pentru
Bulgaria ca doar acum suntem europeni, nu;)? La Ruse
trenul a facut si o gramada de manevre inainte-inapoi
nu-stiu-pentru-ce-motiv. Intr-o juma de ora am ajuns
la Giurgiu. Aici n-a durat asa mult cu buletinele
fiindca vamesi romani verificasera o parte din
documente inainte sa ajunga in gara. Am mai reusit sa
mai atipesc putin pana am ajuns la Bucuresti in Gara
de Nord la 6.30.

Tura asta 90% solitara a fost placuta si intensa
pentru mine. O buna parte din trasee au fost noi chiar
daca am atins printre obiective si unele de anul
trecut (Musala, Konceto, Kutelo, Vihren).
Sunt convins ca si Stefan si Gabriel au facut o tura
frumoasa. Sper sa ne intalnim sa povestim fiecare
drumul lui.
Stefan zicea ca daca reusesc sa fac ce mi-am propus in
fiecare zi, ma pot numi "turist de cursa lunga": D.
Costurile totale ale turei s-au situat undeva pe la
140 euro + drumul la dus. De data asta mi-am permis sa
cheltui mai mult decat anul trecut. M-am simtit mereu
bine si n-am fost stresat de bani sau altceva.
Cam atat din a doua iesire in muntii Bulgariei care
mi-au lasat aceeasi impresie frumoasa si o liniste
interioara la vederea crestelor imense.

Cateva poze la www.cezarpart.evonet.ro/albume.htm.

Ture faine pe oriunde mergeti in lumea asta! Peste tot
aveti ce vedea!

Cezar Partheniu
Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate.
Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor.



Nu există comentarii pentru acest mesaj
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii