Liste Alpinet - alpinet2k

In w/e 9-10 August impreuna cu un coleg de servici am hotarat sa dam o fuga scurta pe undeva pe munte, eu sa-mi testez noii bocanci, el, ca tot avea chef de mers pe munte...

Cum faptul ca aveam bocanci noi putea sa fie (era, dupa cum s-a adeverit pana in final), un oarecare impediment, ne-am discutat sa facem o tura mai scurta ceva ~4 ore, ca sa nu regret prea tare...: D

Eu ma gandeam la Bucegi, Bogdan a venit cu ideea unui traseu scurt in Fagaras..., Saua Capra-Vf. Negoiu si retur a doua zi...

Cum prin Bucegi deja trebuie sa dai din coate ca sa iti faci loc pe poteci, am ales Fagarasul. Zis si facut Sambata dimineatzaam plecat cu masina din Bucuresti pe autoastrada (: D) spre Pitesti... Destul de aglomerat drumul, insa s-a mers bine pana la iesirea de pe autostrada. De acolo
a inceput
aglomeratia..., de care n-am mai scapat pana la Cabana Capra, unde am si lasat masina si am pornit pe traseu spre Saua Capra. Pana in sa drumul a durat vre-o 2 ore, de urcus pe langa serpentinele Transfagarasanului. Am reusit sa mai gasim si niste afine, ramase pe ici pe colo...mmmm, bune rau...

Din saua Caprei am luat-o spre saua Paltinului pe o ceata care se indesea din ce in ce mai tare... La intrarea pe traseul de sub creasta (intrarea pe traseul de creasta am ratat-o, din fericire...) a inceput ploaia..., si cu ceva tunete, moment in care ne-am felicitat ca nu eram pe creasta... Vantul a inceput si el sa bata din ce in ce mai tare, asa ca in combinatie cu ploaia mocaneasca si ceata se facuse destul de frig... Soarele a mai apartu abia cand ocoleam vf. Laita, moment in care a aparut un curcubeu suberb! In plus o capra neagra pastea nestingherita parand a nu fi deranjata de faptul ca eram si noi prin preajma.

Oricum vremea
frumoasa n-a durat prea mult... A reaparut ceata si a revenit vantul...
Dupa un urcus mai abrupt, am ajuns intr-un final pe vf. Laitel, de unde am reusit sa vedem, printr-o fereastra de ceatza, Caltunul.... Tot atunci am realizat ca nu mai avem nici o sansa sa ajungem pe Neagoiu..., aveam deja genunchii cam moi asa ca, coborarea spre Caltun n-a fost prea vesela, cu atat mai mult cu cat in ultima jumatate s-a lasat o ceata de nu vedeam la 2 metri. Bogdan o luase nitel mai in fata, oricum nu mai conta ca nu se mai vedea nimic, asa ca trebuia sa fiu atent sa nu trec de refugiu, mai ales ca nu stiam daca exista indicator direct in poteca..., ca daca il ratam..., devenea interesant! L-am intalnit intr-un final, indicatorul, si am ajuns la refugiu. Deja batea un vant rece si taios, care in combinatie cu ceata facea frigul si mai patrunzator... Am montat repede cortul, si numai bine ca a si inceput sa ploua marunt si rece...

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii