Liste Alpinet - alpinet2k

RT Kjerag 13.09.09

Colegi de tura: 15 colegi de camin de la Universitatea din Stavanger, Norvegia
Cu o seara inainte am stabilit in jurul orei 23.00 sa plecam spre Kjerag. Eram dezamagiti ca nu gasisem masini de inchiriat duminica (uite ca spre aceasta directie nu avem transport in comun) si Arian a reusit sa gaseasca o companie care ne inchiria masini duminica cu un pret mai mare. A negociat seara initial pentru o masina (Arian, Thomas, Fabian, Vitek, Cezar) cu rezerva de a mai merge inca doua masini. Intr-adevar ne-am adunat 15 oameni si am mers cu 3 masini (2 Skoda Octavia si un BMW pentru 1100 NOK/masina/zi fara combustibil). La 10.45 am plecat din fata campusului pe directia Sandnes- lg rd-Oltedal-Byrkedal-Sirdal-Lysebotn. Drumul e superb si urca pana aproape de Sirdal pe E39 pana la Sandnes si apoi 45 pana inainte de Sirdal unde am facut stanga spre Lysebotn. Sirdal este una din putinele statiuni de schi din sudul Norvegiei. Este situata la circa 500 metri inaltime si are (din cate am vazut eu) vreo 4-5 instalatii si ceva mai multe partii.
Pentru inca 14 km am mers pe drum asfaltat ingust cat pentru o masina cu multe curbe si pante-rampe. Am ajuns cam pana la 850 de metri altitudine ca sa coboram apoi pana la 600 de metri pana la parcarea de unde se urca spre Kjerag. Aici am ajuns cam pe la ora 12.45 fiindca a trebuit la un moment dat sa oprim fiindca mi se facuse rau de masina. Neobisnuit pentru mine care am condus mult anul asta. Doar pe bancheta din spate mi se face rau si in fata nu am nimic. La 13.00 am inceput sa urcam destul de abrupt pe lanturi si cunoscutul T rosu. Peste vreo 35-40 de minute am ajuns la primul loc de pauza situat la cca 820 de metri altitudine. Aici am facut o pauza binemeritata. Colegii au pornit mai in fata si peste vreo 200 de metri au inceput sa coboare in dreapta in prima vale numita Litledalen. Eu vazusem pe harta ca apoi urma o alta muchie pana la 890 m si inca o vale numita Storedalen inainte de vf Kjerag de 1020m. Fara sa anunt pe nimeni (greseala de
neiertat pe munte) am parasit traseul si am zis sa urc direct pe muchie si sa ocolesc cele doua vai pentru a ajunge pe Kjerag. Am coborat intr-o mica sa si apoi in sus pe lespezi imense de piatra spre antena TV-radio-telefonie mobila din varf. Inainte de antena m-a sunat Arian si i-am zis unde sunt, ca sunt ok si ce incerc sa fac. Am convenit sa ne vedem la bolovanul imens din fisura in stanca (cautati "kjeragbolten" pe web si o sa vedeti despre ce vorbesc). Ei au mers pe traseul clasic si au ajuns pe varf si la "bolten" unde au facut ceva poze si au inceput sa se intoarca. Eu am urcat printre zeci de lacuri mai mari sau mai mici urmand linia crestei. Am trecut de varful unde e antena si am continuat pe creasta mai departe fiind placut surprins de "Retezatul" norvegian. Lacurile si muchia m-au obligat sa tin linia nemarcata de cea mai mare altitudine (ridge) pana cand m-am trezit cu doua lacuri imense in stanga si dreapta si verticale in fata in jos. Am
intrebat niste turisti de pe alta muchie unde e Kjerag si mi-au confirmat directia. Problema era ca nu aveam cum sa mai inaintez. Am coborat cu grija la lacul din stanga cautand posibilitati de ocolire a verticalelor. Ghinion de nesansa! Peretii verticali coborau in lacul de peste 2 ha suprafata. M-am oprit cu multumirea ca am ajuns pana aici. Am facut cateva poze, l-am anuntat pe Arian prin sms ca m-am blocat si ma intorc pe unde am venit. Am mancat ceva si am admirat lacul pana la circa 5 m adancime prin apa clara (16-16.30). Am pornit inapoi si Arian m-a sunat cand a avut semnal. M-a anuntat ca la 19-19.15 vor sa plecam cu masinile. Perfect, in gandul meu. Am timp suficient sa ma intorc. Am pornit mai departe pe nemarcate de data asta printre alte cateva zeci de laculete. La ora 18.00 am trecut de antena de mai devreme si am coborat spre mica sa pe care o trecusem mai devreme. Pe moment am pierdut directia si cu ajutorul a doi vanatori, m-am
indreptat spre sa. Aici m-am intalnit cu ultimul grup dintre colegii mei. Pierdusera traseul si le-am indicat pe unde trebuie sa mergem inapoi. Au fost tare bucurosi ca s-a intors "fiul ratacitor" si am urcat imediat in semn si apoi la masini (18.45). Obositi si multumiti fiecare de ce a facut (eu intr-un fel am platit despartirea de grup prin faptul ca nu am ajuns la Kjerag si oricum Liene mi-a spus ca merita mai mult locul unde eram acum decat bolovanul unde au fost cu totii), am pornit cu masinile spre casa. O masina plecase mai devreme si am ramas doar 10 oameni in 2 masini. Vitek a propus sa mergem la Gloppedalsura fiindca ocoleam doar 2 km fata de drumul pe care am venit. Asa ca am revenit pana in Byrkedal si de aici am facut o escala de 6 km (3 dus si 3 intors) pana la Gloppedalsura pe drumul 503. Obiectivul geologic este o imensa avalansa de pietre (de fapt stanci de zeci de mii de tone) provocata acum 10.000 de ani de un cutremur. Pana la 20.20
am facut ceva poze aici (inclusiv poza de grup) si apoi pe drumul pe care am venit inapoi spre casa (21.30). Soferii au dus masinile la aeroport de unde le luasera dimineata si s-au intors apoi cu bicicletele. Restul, obositi, am facut cate un dus, am mancat ceva de seara si la ore diferite (fiecare dupa gradul de oboseala) ne-am retras la somn.
Multumim foarte mult soferilor pentru drum si in general zeilor nordici pentru ziua frumoasa pe care ne-au daruit-o.
Sper ca nu v-am plictisit prea tare cu povestirea.
Drumuri placute si cat ma luminate!
Cezar Partheniu
Aici aveti si linkul de poze (cu speranta de a aparea corect si la voi):
http://outdoors.webshots.com/album/574661761KuzrDR

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii