Liste Alpinet - alpinet2k

i totu i, abordarea por iunii de traseu nemarcat - Poiana Tesnei-poienita unde
se termina marcajul (cu stana);poienita-creasta principala (intre Costiugu si
Pietrele Albe) - a mai fost descris pe list .

Uite mai jos o descrirere foarte bun i actual (inclusiv existen a marcajului
Connex) a domnului Ovidiu erban:
-----------------------------------------------------------------------------
Cheile Tesnei-Crovurile Mehedintilor
Dupa ce, cu numai o saptamana in urma urcasem impreuna cu Dan Farcas-Hajzer
frumoasa Piatra a Closanilor si apoi Varful lui Stan, trecand in cele din urma
prin Beletina, Poiana Mare si Crovul Mare, m-am gandit sa parcurg traseul
crovurilor in sens invers, venind dinspre Cheile Tesnei-Pietrele Albe.
Uitandu-ma dupa ceva materiale pentru documentare, am gasit cateva elemente in "
Carpatica" (autorul articolului - Alin Totorean) si aici, pe Alpinet-autor
Andrei Sturek.
Din pacate, articolul scris de A. Sturek, desi plastic, nu descrie traseul pana
la capat, iar cea mai mare parte a descrierii sale se axeaza pe zona marcata,
unde nu exista nici un fel de dificultate la orientare, poteca fiind circulata,
clara. Intrarea pe poteca spre chei, este usor de identificat. Exista si o
sageata indicatoare acolo: " spre culmea Muntilor Mehedinti, prin Cheile Tesnei
4-5 ore". Marcajul este cruce albastra. Poteca foarte clara si marcajul bun
faciliteaza ajungerea rapida la Poiana Tesnei.
Cheile sunt spectaculoase, cu nota distincta data de omniprezenta superbului pin
de Banat, dar nu prezinta elemente de periculozitate pronuntata. Moara din
capatul cheilor este de un pitoresc deosebit.
In Poiana Tesnei, de unde se vad in dreapta noastra abrupturile si grohotisu-
rile Ineletului, cautam marcajul de creasta, adica " celebra" banda rosie. Il
gasim in extremitatea nord-estica a poienii, aplicat pe un bolovan. Semnul este
foarte vizibil. Il urmam, intram in padure si imediat trecem printr-un horn,
usor de depasit. Tinem de marcaj, care ne scoate intr-o poienita, dupa o
jumatate de ora de la plecarea din Poiana Tesnei. In sfarsit, marcajul coteste
la stanga si ne conduce intr-o alta poiana, larga, cu stana. Suntem in Romania,
asa ca marcajul ne lasa balta. Nu mai gasim nicaieri banda rosie. In schimb,
ne-am amuzat, vazand pe un copac o sageata, care ne indica locul unde putem
receptiona semnalul unei cunoscut serviciu de telefonie mobila! Cautam un sfert
de ora marcajul, insa ne resemnam si incepem urcusul direct spre nord, pe culmea
ce incepe din poiana. Mergem pe forestier, stiind ca in general acesta urmareste
culmile, iar dupa cateva minute, gasim si patratul rosu, care merge pe limita
rezervatiei. Urcusul este foarte mult ingreunat de vegetatia foarte deasa, cu
esente submediteraneene. Ne zgariem de acele pinilor pitici si ale ienuperilor,
ocolim bolovanisurile mari, cand pe stanga, cand pe dreapta. Trecem peste
calcare " incinse" la soare, astfel ca suntem cu ochii in ptru la vipere. N-am
vazut insa decat una singura. Noroc ca mai apar si mici culoare prin padurea
deasa, care ne fac viata ceva mai usoara. Dupa doua ore de traseu prin
salbaticie, ajutati de busola si marcajele forestier si de rezervatie, ajungem
la creasta Costiugu-Pietrele Albe. A meritat efortul! Avem in fata ochilor
desfasurarea Muntilor Cernei, dincolo de Valea Cernei;in dreapta, aproape se vad
stancariile Pietrelor Albe, iar in stanga, spre sud Ineletul. Varful Arjana din
Cernei mi se pare cel mai impunator. Jos, sub noi, un mic golfulet verde - este
crovul Plostina. Ne indreptam spre Pietrele Albe si pe langa marcajul de
rezervatie, apare si banda rosie. Trecem de cateva mici sei si atingem Pietrele
Albe, varf de numai 1335 metri, dar cu o personalitate aparte. Se vede frumos "
culoarul" crovurilor, suspendat intre abrupturile din vestul masivului si
creasta principala in est, inchis in NE de Varful lui Stan. Marcajul punct
galben este absent. Apare doar pe harti. Chiar si pe cele mai noi si, sincer, nu
inteleg de ce. Insa orientare este usoara, cel putin pe vreme buna, asa cum am
avut si noi norocul sa prindem. Coboram fara probleme de pe varf, direct spre
crovul Plostinioarele, la care ajungem dupa o trecere scurta printr-o portiune
impadurita, in vreo 20 de minute. Combinatia dintre verdele tonic al ierbii si
alb- griul calcarului creaza o senzatie foarte placuta, de liniste, de confort.
Urcam putin, dupa care coboram in cea mai adanca dolina din Romania- Crovul
Medvedului, in care intalnim trei drumeti, singurii de altfel, pe tot parcursul
zilei. Multi turisti ce vin in pitoreasca zona a Cernei nu stiu ce pierd prin
faptul ca nu urca si la crovuri. Chiar pe fundul crovului exista o fantana. Noi
urcam din greu pentru a trece de Medved si inaintand spre nord-est, ajungem la
crovul Poienile Porcului, cu o denivelare mult mai mica, in comparatie cu
Medvedul. Caii pasc linistiti in aceasta lume, a carei liniste este intrerupta
doar de latratul cainilor la rarii turisti, printre care avem sansa sa ne
numaram si noi. Ne intrebam de unde o fi oare atata calcar, lasam pe dreapta
varful Bruscan si intram in Crovul Mare, aproape la fel de adanc ca si Medvedul.
Gasim pe fundul dolinei marcajul cruce rosie, care face legatura intre Valea
Cernei si Izverna. Lasam marea de calcar si incepem coborarea spre stanga, adica
spre Valea Cernei, pe " Foeroaga", cum ii spun localnicii. Am intrebat un cioban
(in Crovul Mare este si stana) daca nu se mai numeste si altfel, dar ne-a spus
ca ei ii spun Foeroaga si atat. Pe harta figureaza ca valea Tamna. Coborarea are
ceva din frumusetea coborarii pe lanturile din piatra Craiului, pastrand
proportiile. Iesim dintre stanci, cotim la stanga si dupa o portiune de padure,
intram intr-o poienita unde sunt cateva salase. Apoi din nou padure, iar din
dreapta vine triunghiul albastru, ce coboara din Beletina. Cativa metri mai jos
este un izvor. Coboram puternic prin padure, pe cele doua marcaje si ajungem la
Valea Cernei, in dreptul " Pietrei Puscate", intre km. 19 si km. 20.
Deoarece, atunci cand citesc relatare cuiva care a parcurs un traseu pe care
vreau sa merg si eu, cel mai mult ma intereseaza timpii de parcurs, as vrea sa-I
precizez si eu: Valea Cernei-Poiana Tesnei 1? ore;Poiana Tesnei-poienita unde
se termina marcajul (cu stana) 40 minute;poienita-creasta principala (intre
Costiugu si Pietrele Albe) 2 ore; creasta principala-vf. Pietrele Albe-crovul
Plostinioarele 45 minute;crovul Plostinioarele - Crovul Mare 1 ora si 40 de
minute;Crovul Mare- Valea Cernei 1 ora si 10 minute. In total cam 8 ore, la un
ritm de mers normal. De la Crovul Mare la Varful lui Stan, prin Poiana Mare-
Beletina am facut intr-o alta tura 1? ore(in sens invers). Sa nu uitam ca nu
avem acelasi ritm de mers; de asemenea, in cazul in care, de exemplu, banda
rosie se va reface in portiunea amintita, termenul " poienita cu stana unde n-am
mai gasit marcajul" nu-si mai are sensul. Este interesant termenul "crov", pe
care localnicii il folosesc pentru a desemna dolinele ce se inlantuie aici,
termen gresit d.p.v. geomorfologic. De asemenea, numarul dolinelor este neclar;
in ceea ce ma priveste, am numarat, de la Beletina la Plostina noua "crovuri". O
mare parte din lumea fascinanta a Muntilor Mehedinti ni se dezvaluie parcurgand
traseul Cheile Tesnei-Pietrele Albe-crovuri. Dificultatile portiunii dintre
Cheile Tesnei si varful Pietrele Albe nu sunt atat de mari, incat sa nu poata fi
depasite. Iar padurile dese au elementul lor de originalitate, prin varietatea
speciilor. Atat patratul rosu, cat si marcajul forestier duc in creasta. Sa nu
uitam de vipere, dar, va rog nu le omorati, calcarul este lumea lor, noi suntem
niste intrusi acolo.
Autor: Ovidiu Serban
A nscris de: Ovidiu Serban
Vizualizari: 347, Ultima actualizare: Miercuri, 1 Iun 2005
-------------------------------------------------------------------------------------------

numai bine,
Diana

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii