Alpinet | Hărţi Montane | Ghid Turistic | Cluburi Montane | Invitaţie în Carpaţi | Salvamont |
Comunitate
Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Parteneri
|
Liste Alpinet - alpinet2k
De la: Daniel Mihailescu <d...@gmail.com> Data: Miercuri, 31 Aug 2011, 11:48 Subiect: [a] scurt RT pentru Rosia Montana - Bucium 27-30 august Salut, fara sa incerc sa il concurez pe C. Hogas o sa incerc sa prezint plimbarea din zona Rosiei. Poate cineva va gasi informatii utile. Poze inca n-am dar poate pe viitor "ornamentez" povestea si cu imagini. Vizita spre Rosia e de fapt o contiunuare a unei ture mai lungi care s-a terminat vineri la Ampoita dar asta e alta poveste. Pentru cazare in Rosia am ales aproape la intamplare de aici http://www.drumulaurului.ro/RO/rosia_montana_cazare.htm, nu ne-a parut rau. 1) Sambata 27 august Am plecat sambata dimineata de la pensiunea Izvorul Muntelui (http://www.mamaluta.ro/) spe Gura Ampoitei pentru a ne urca in autobuzul ce pleaca la 12: 30 din Alba spre Campeni. Un localnic binevoitor se ofera sa ne ia cu masina cei 2 km de la pensiune pana la sosea, am vrut sa-i ofer bani pentru transport dar n-a vrut. In prima zi facusem planul sa urcam pe Valea Cornei asa ca rugam soferul autobuzului sa la lase la Gura Cornei, cum era amiaza si soarele batea destul de tare dupa un timp ne oprim intr-o poienita la marginea drumului, sub un mar crescut langa un paraias. Era asa fain acolo ca nu ne venea sa ne mai lasam dusi, dupa un timp ne trezim cu o vaca ce mugea si pufnea pe nari in directia noastra, pana la urma trece mai departe dar mai apare inca una care se uita si ea stramb la noi. Pana la urma intelegem ca era teritoriul lor si ne luam rucsacii in spate iar vacile multumite se trag la umbra pomului. Urcam mai departe pe sosea, prin sat, cautand umbra ce cade pe marginea drumului, sunam gazdele ca sa ne spuna cum trebuie sa tine drumul, ne dau indicatii ca la oraseni, "tineti asfaltul". Singura harta pe care o aveam era asta http://buciumanii.ro/ro/templates/rma/harta_bucium_pliant.jpg, pe drum mai intrebam un localnic care ne spune ca e si un drum mai scurt asa ca mai prindem curaj si mergem mai departe prin caldura. La un moment dat in fata noastra pe un deal apare o biserica (aflam mai tarziu ca e romano-catolica) inainte de biserica o rascruce cu un drum la stanga, cel ce trebuia sa scurteze dupa banuielile noastre, asa ca mergem pe el cativa metrii si dam de un izvor (izvorul e acoperit, de la departare am crezut ca e un cotet ceva, noroc ca pe el era pusa o galeata legata de o prajina). Ne oprim la izvor vedem si biserica ortodoxa care e mai jos si mai aproape de noi. Peste drum e o cruce de piatra, cum gazda ne pomenise de o asemnea cruce sunam sa intrebam, nu aia era crucea iar gazda ne spune ca ii e mai greu sa ne explice cum ajungem pe acolo, noroc ca trece un localnic ce isi aducea caii la pascut si ne da indicatiile de care avaem nevoie. Contiunuam pe drumul din stanga, trecem pe langa biserica ortodoxa ( in dreapta) si apoi o cladire pe care scrie mare "Gabriel Resources centru de sugestii si reclamatii", pare parasita. Mai mergem putin si suntem in fata caminului cultural, care e lasat de izbeliste. Privim in urma si pe laterala de lemn a acoperisului unei cladiri alipite caminului cultural vedem afisul electoral cu primul carmaci al tarii care zambeste undeva spre departare. Drumul pietruit urca serpuind printre case iesim undeva deasupra, in stanga ceva ce pare un mic lac iar in fata ceva ce ar trebui sa fie urmele exploatari miniere de la Cetate. Intalnim o incinta imprejmuita cu gard de sarma, inauntru o ghereta de paza (goala) si multe butoaie asezate pe niste suporti. Mergem mai departe si intram intr-o padurea tanara de arini, mancam ceva mure si ne uitam la drum, urca spre Carnic si pe caldura asta nu pare prea imbietor. Mai jos trecusem pe langa un drumeag inierbat ce promitea sa ocoleasca pe curba ne nivel asa ca ne hotaram sa o luam pe acolo, singurul risc era sa se infunde asa ca mergem pe la umbra arinilor, mai mancam niste mure si ajungem la un loc unde terenul prabusit de la exploatare sugruma drumul prefacandu-l in poteca. Tinem poteca si drumul se lateste din nou ajungem intr-o zona unde cu mult bolovanis, probabil tot de la exploatare, vedem si o casa destul de aproape asa ca ne invioram, trecem printr-un pA lc de pini si intalnim o pisica. Jos in dreapta se deschide Valea Cornei. La casele de le vazusem mai devreme intalnim doi localnici ce stateau de vorba, asa ca aflam ca suntem foarte aproape de taul Cornei si ca trebuie sa urcam in drumul care vine de la cariera. Ne abatem pe la tau, vedem pe cineva care pescuieste, e prea departe ca sa-l intrebam de vorba asa nu mai stam mult si ca urcam pe drumul indicat si o luam la dreapta. Ajungem la Piatra Corbului, auzim niste crocaneli, semn ca propietarul e acasa. De la Piatra Corbului drumul merge drept pana la o raspantie, aflasem de la cei doi localnici ca noi trebuie ca trebuie sa-l tinem pe cel care coboara spre stanga, asa ca ne bucuram de umbra brazilor si ca nu trebuie sa mai urcam, pe drum intalnim marcaje de banda galbena si banda rosie cat si o tentativa de triungi rosu. Avem spor la coborat pe racoare asa ca ajungem un la un inticator care ne arata directia spre Taul Brazi, tot acolo un baner cu "Rosia Montana localitate miniera", loc de popas cu pietre varuite bancute. Ajungam la tau, admiram hidrobicicletele de pe lac si citim panoul informativ, eu personal diger mai greu sigla aurie de dedesubtul panoului. Coboram de la tau si ajungem la primele case, sunam si gazda ne iese in cale, eram chiar aproape. Ne cazam si dupa ce mancam pornim in recunoastere prin sat. Multe afise cu sarbatoarea de a doua zi Ziua Minerului, sarbatoare "traditionala" aflata deja la a treia editie (daca asta e traditionala atunci FanFest care a adunat 6 (sase) cum mai e: D ?) Cei de la Gold Corporation au avut grija sa-si treaca numele pe toate gardurile iar pe unele case gasim promisiuniea ca dupa inceperea exploatarii vor fi restaurate. Ajungem in piata, cautam o biserica ortodoxa pentru ziua de maine, o gasim ceva mai jos. Trecem pe langa cladirea vechii primarii, restaurata acum de RMCG, sloganul de pe perdeaua de protectie imi aduce aminde de vremuri trecute: "Prin minerit noi construim viitorul", unde esti tu Ceausescule sa te bucuri de ce-ai lasat in urma... Obositi ne tragem usor spre casa gazdelor si facem planuri pentru ziua de maine. 2) Duminica 28 august Ne trezim, mancam si mergem la biserica in care se slujeste chiar daca nu e gata pana la cel mai mic amanunt. Catapeteasma e o perdea visinie, tencuiala interioara inca nu e gata, pe pereti sunt asezate cateva icoane. La pangar, langa lumanari gasesc spre distribuire gratuita "Ziarul de Apuseni" pe a carui prima pagina troneaza articolul in care se vorbeste de sustinerea proiectului de catre presedinte. La sfarsitul slujbei preotul anunta ca nu se mai tine cuvantul de intelepciune pentru ca e un parastas iar apoi toti preotii au fost invitati de catre primar sa sfinteasca terenul sintetic. Dupa slujba plecam spre gazda sa luam pranzul, in drum trecem pe la Funda ia Cultural Ro ia Montan (http://www.fcrm.ro) stam de vorba cu domnul de acolo, ii povestesc de cele vazute la biserica, vedem niste poze 3D facute de niste cehi, mai schimbam ceva impresii. Ghidul editat de ei nu-l mai gasim decat in engleza, cele in romana s-au epuizat cu ocazia FanFestului, dar ne descurcam si cu el. Dupa masa trecem din nou pe acolo pentru indicatii referitoare la traseele de duminica si luni, gasim un alt domn mai in varsta care ne povesteste cu destule detalii si ne stabilim drumurile de duminica si luni. Pornim spre Tarina, pe drumul dintre cazinou (acum bufet) si bloc tinem drumul si cand ajungem la cimitir luam drumul din drepata, pe drum alte mure si un caine care ne-a urmat iar apoi a luat-o inainte. Drumul trece pe langa un tau apoi da intr-o curte, acolo doi caini, cel de pe drum care parea prietenos dar celalalt nu parea sa fie de acord cu confratele asa ca urcam dealul ca sa ocolim curtea si ajungem la taul Tarina, ne oprim la umbra, intr-un peisaj bucolic. Langa casele de acolo, pe malul taului gasim un izvor de unde mai luam apa, pe caldura asta prinde bine. Trecem mai departe printr-o livada de pruni si urcam usor spre platoul de sub statia meteo. La sediul fundatiei fusesem sfatuiti sa urcam pana la statie dar caldura ne taie avantul. Gasim un marcaj cu banda rosie, il urmam in dreapta dar dupa ceva timp ne infundam in maracini asa ca ne intoarcem si traversam platoul, urmand tot marcajul cu BR spre Taul Mare. In drumul spre Taul Mare alte mure, inainte de tau cand drumul incepe sa coboare un varf spre care duce o poteca ne imbie sa ne abatem, o luam printre stacile varfului si coboram pe o poteca de vite care se afunda in tufisuri. Ne oprim sa admiram privelistea de deasupra taului dupa care ne intoarcem pe drum, mai intalnim din nou BR, ne abatem de la traseu pe o poteca pentru a ocoli niste cai si vaci si coboram spre tau. Pe malul taului o ghereta unde zarim un paznic, vazusem un drum ce parea ca coboare pe langa tau spre sat asa ca mergem sa intrebam paznicul. Aflam ca drumul e bun si coboram pe acolo, de pe drum zarim in apa taului spinarile unor pesti, tinand cont de distanta la care ne aflam pestii aia nu erau deloc mici. Ajungem in sat printre casele din Vaidoaia numai bine pentru ora la care vorbisem cu gazda de cina. 3) Luni 30 august. Ne trezim cu gandul de pleca devreme spre Bucium, dupa micul dejun aflam ca domnul presedinte este asteptat in vizita, jos in sat. Sa fie, noi o luam in directia opusa. Plecam spre intresectia de unde venisem sambata, acolo o luam spre Rosia Poieni, dam iar de banda rosie si continuam pana la bariera de acces, unde aflam ca nu puteam trece, mai ales azi ca sunt controale. Cu parere de rau paznicul ne spune ca drumul spre Bucium pe acolo ar fi fost dar cum nu e voie ne-a indicat alt drum ceva mai jos, o luam pe acolo, gasim iar o banda rosie si tinem drumul de caruta cu marcaj pana cand acesta incepe sa coboare iar noi urmam o poteca ce urca. E o poteca de vite ce ocoleste valceaua pe deasupra, ajunsi pe celalalt versant urcam spre o stana, de acolo se vad atelierele de la Rosia Poieni si drumul pe care ar fi trebuit sa iesim daca treceam prin mina. Acolo paznicul ne da indicatiile pentru Bucium. Mai departem tine drumul pietruit fara prea mari griji, paznicul ne spusese sa nu coboram spre casele ce se vad in dreapta ci sa mergem mai departe si mergem pe sub versantul exploatarii, drumul coboara si coteste mai mult la un moment dat, de acolo, cu excavatia in stanga, se vede lacul de decantare si turla bisericii zvacnind din apele otravite. Drumul serpuieste deschizand perspectiva asupra exploatarii si a satului inghitit de ape. In dreapta drumul o faneata si perspectiva spre satele ce sper sa nu aiba soarta celui de pe valea din stanga. Pe drum ajungem intr-un palc de copaci, numai bine de popas la umbra, mancam ceva si inainte sa plec ochii imi cad pe sclipirea unui ochi de apa, un izvor ar fi numai bun. Cativa pasi mai in spate e o poteca care coboara din drum in stanga, o urmez si chiar sub radacinile copacului sub care am pranzit (frasin sau carpen, n-am mai invatat la biologie de 20 de ani asa ca..) e un izvor si cateva recipiente: semn ca izvorul e "frecventat" umplu un bidon de apa si plecam mai departe. Drumul urca si dam de un gard si dincolo de gard niste vaci, in spate spre stanga vedem mai departe exploatarea de la Poieni. Intram intr-o padure, drumul se imparte in doua ca sa se adune mai tarziu, vedem niste vaci, o luam pe sus sperand sa le ocolim dar dam de un taur care pufneste pe nari si bate din copita, asta nu e Ferdinand asa ca o luam inapoi si iesim din drum sa ne ferim din calea lor, mai apare un taur care ne priveste suspicios. Suntem mai jos de drum pe o poteca asteptand sa treaca dihaniile, trec mai departe mugind de parca ar fi elefanti. Dupa ce ce trec vitele iesim in drum si intalnim doi oameni ce venisera dupa animale, ne dau sfaturi ca sa ajungem la Detunate, mergem pe drumul indicat de ei si in zare se vede ceva ce seamana cu Detunata Flocoasa, drumul ajunge la niste garduri si pare sa se continuie la dreapta in jos, aici cred ca am gresit. Am coborat in dreapta pe drum pana la o padure si de acolo am balaurit un pic, ne-am intors spre stanga pe vesantul unei valcele, am dat de un grajd si o faneata apoi am ajuns in capatul de sus din Bucium Sasa, am ratat Detunatele. Nu facem o tragedie din asta, suntem molesiti de caldura si coboram spre centrul satului, rezervasem locuri la Ursita http://ursita.ro/ajunge.htm si mai avem ceva de mers, ajungem la casa memoriala si apoi in centru, la magazinul din centru cerem indicatii si o luam spre han. Dupa noi se tine un caine, cand ajungem la magazinul din Bucium Poieni, de unde urma sa luam microbuzul a doua zi aflam ca potaia e faimoasa si ca insoteste turistii peste tot. Mai aflam ca la 7: 10 soferul pleaca la Abrud si apoi la Alba. Ajungem la Ursita pe la ora 18 si ne apucam pe oblojit bataturi si mai ales ateptam mancarea. A doua zi la 7: 10 trebuie sa luam microbuzul si sa ne intoarceam intr-o lume mai putin binevoitoare. Cam asta ar fi, e primul meu raport de tura si nu credeam sa iasa asa lung, sper sa gasiti informatii utile si treceti cu vederea lipsa de talent literar si greselile ce s-au strecurat. Pozele nu-s la mine asa ca a trebuit sa ma descurc si fara. Zile senine, Dan Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate. Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor. Legături cu Ghidul Montan:
Autentifica-te sau
inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii
|
Membri: 29725
Autentificaţi: 0 Vizitatori: 737 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet Utilizarea site-ului şi a materialelor prezentate presupune acceptarea notiţei de copyright şi a regulilor de utilizare Copyright şi reguli de utilizare Despre noi | Publicitate | Întrebări frecvente | Contact |