Liste Alpinet - alpinet2k

Salut,


In prima parte a lunii iulie am petrecut 9 zile in Muntenegru,
intentia principala fiind sa luam o gustare din salbaticia Alpilor
Albanezia iar daca tot ne aflam in zona, de ce sa nu incercam cucerirea
celui mai inalt varf, Maja Jezerce, de 2694 m. Informatiile pentru
aceasta tura nu s-au lasat usor de gasit, sarcina fiind ingreunata de
faptul ca acest munte nu a fost inca a predat turistilora . Denumirea
albaneza a acestuia, a Bjeshket e Nemunaa , inseamna a Muntele
Blestemata , insa literatura de specialitate il gasim si sub denumirea
a Alpe Shqiptarea sau a Prokletjea in limba sarba si este de retinut ca
in partea nordica a acestuia, situat la 2000-2400m gasim cel mai sudic
ghetar al Europei. Fiind abia la inceputul lunii iulie, chiar si pe
partea sudica se mai gaseau pete de zapada, directie din care am decis
sa o escaladam noi, fiind mai usoara din punctul de vedere tehnic, dar
mult mai grea din cauza lipsei marcajelor de pe traseu.

Ziua 1, 29 Iunie a Canionul Uvac

http://softconsulting.ro/public/kirandulasok/12_07_07_Montenegro/Day1%20-%20Uvac/

Ziua a inceput undeva pe la 2 AM la Cluj, cand impreuna cu Anna,
Melinda, Alparpornim la drumul de circa 1000 km spre Muntenegru.
Conform obiceiului meu de a ajunge in zona balcanica, aplicam masura
de evitare a Belgradului pe la Kovin, apoi pe austostrada pana la
Kragujevac, mai apoi ne indreptam cu masina lui Alpar la vest, spre
Uzice, conducand cand unul, cand altul. Dupa o baie rapida si
racoritoare la barajul Zlatar telul nostru a fost sa gasim canionul
Uvac din sudul Serbiei. Chiar daca coordonatele GPS culese de acasa nu
din prima, dar din a doua incercare ne-au ghidat in canion. Parcam
masina, iar in cateva minute ne aflam deja pe locul de belvedere de
unde se vede bine cum serpuieste raul Uvac si maiestria vulturilor
care planau deasupra canionului. Dupa-masa tarziu am pornit mai
departe, am trecut granita cu Crna Gora, mai apoi dupa o scurta oprire
in Andrijevica, unde ne-am sfatuit despre cazare, am decis sa ne
incercam norocul pe creasta principala a muntilor Komovi la Eco Katun
Savnik. Am urcat pe un drum ingust (sosea nationala dealtfel) pana la
cazarea care s-a dovedit a fi confortabila si curata.

Ziua 2, 30 Iunie - Kom Kucki 2.487m (Muntii Komovi)

http://softconsulting.ro/public/kirandulasok/12_07_07_Montenegro/Day2%20-%20Komovi/

Dupa osteneala din ziua precedenta, trezitul dis de dimineata nici nu
a intrat in discutie (eu oricum m-am trezit in zori ca sa imi fac o
idee de ce avem in jurul nostru, dar m-am pusinapoi la somn). Ora 10
insa s-a dovedit a fi de ajuns pentru a duce la bun sfarsit
escaladarea celui mai inalt varf a acestui lant muntos. Caldura a fost
singurul inconvenient, drumul nostru ne-a dus pe versantul
impadurit-inflorit al pietrosului masiv Vasojevicki de 2.461m. Dupa
imensitatea de grohotis de care trecem dupa iesirea din padure mai
intai zarim la orizont tinta noastra, mai apoi ajungand in partea
sudica a coamei masivului, s-a deshis in fata noastra o panorama
aburita dar fara pereche a Alpilor Albanezi. Varful Jerezce este de
neconfundat printre celelalte varfuri de 2500 de metri situate in
jurul lui. Am incercat sa identific si varful Djeravica din Kosovo,
inspre est, dar nu m-am convins care dintre ele ar putea fi. Partea
superioara a varfului ne-a pus putin la incercare, spre final ne
foloseam deja si mainile ca sa putem escalada in siguranta. Coborarea
a fost ajutata de gandul la berea Niksic care ne astepta pe terasa
spatiului nostru de cazare.


Ziua 3, 1 Iunie a Qafa Pejes (Pasul Tetores, Alpii Albanezi)

http://softconsulting.ro/public/kirandulasok/12_07_07_Montenegro/Day3%20-%20Harapit/

Ne trezim in zori, ora 4, telul nostru fiind sa ajungem sa campam pe
partea albaneza a Alpilor Albanezi, in careva dintre cele doua locuri
de campare de sub varful Jezerce iar pe urma sa incercam cucerirea
varfului Harapit de 2218 m dinspre est, cel cu un perete vertical de
800m spre sud. La 6 dimineata batem la usa politiei din Gusinje,
pentru a cere aprobare sa trecem granita, unde in schimb am avut parte
de o primire morocanoasa si somnoroasa din partea politistului de
veghe care ne-a spus sa revenim la ora 8. Din cunostintele noastre din
limba sarba, printre cuvintele lui am deslusit un A mergeti A J, asa
incat ne-am continuat drumul amonte in valea Ropojana, unde Alpar si-o
fortat Opelul inca 4 km de la Vusinje, pe drum de macadam. Greu am
reusit sa ne punem in miscare cu rucsacii grei in spate de-a lungul
vaii Ropojane, vale deja uscate pe aceasta portiune. Vremea s-a
incalzit repede, la granita dintre Muntenegru si Albania deja curgea
sudoarea pe noi, iar pedeasupra in preajma lacului de langa granita am
si fost atacati de bondari. Maiestria varfului Harapit insa ne face sa
uitam tot chinul, aspectul solitar cum domina partea superioara a vaii
este unul admirabil. Cred ca partenerii mei de tura nu stiau pana in
clipa de fata, ca trecerea ilegala a granitei (pe unde, evident, am
trecut) se pedepseste cu 3 luni de inchisoare, dar interesandu-ma de
dinainte, nici o astfel de patanie nu a fost amintia in descrierile
luate de pe internet. Dupa o panta impadurita ne indreptam usor spre
partea superioara a vaii unde nici urma de apa, inspre vest incepe sa
se arate coama dantelata a muntilor Karanfili, si continuand urcarea
temperata zarim Buni i Runices, fostul post de granita, mai apoi fosta
stana, loc unde se gaseste si un izvor. Din cauza caldurii tot mai
mari am votat unanim sa campam aici, de aici vom incepe ascensiunea
spre varful Jezerce in ziua urmatoare. In timp ce montam corturilor la
ambele a cedat cate o bara transversala cu un decalaj de doar 2-3
minute, dar geniala intuitie tehnica a lui Alpar (ma simt obligat sa
ma exprim asa, fiindca dupa fraza cu riscul cu trecerea ilegala a
granitei el doar din cauza ca nu am apucat sa apasat A send A la mail
nu se indreapta inca sper mine) ne-a salvat ambele corturi, in timp ce
noi eram convinsi ca muntele A nu ne vrea A. Fiind doar ora 3 la
amiaz, varful Harapit pare imbietor, dar caldura inca nu se lasa. Pana
la Pasul Pejes (Tetores in sarba) ne desparte o dolina adanca de 150m
care reuseste sa ne taie si mai mult din elan, stiind ca va trebui sa
o razbatem de 4 ori si de fiecare data ne va manca cate o ora.
Privelistea muntilor dimprejurul nostru, care se deschide din pas
privirilor noastre este covarsitoare, reusesc sa identific multe
piscuri din vecinatate, piscuri pe care le cunosteam doar de pe
internet, ca de exemplu Popluks, Jezerce, Strogut. Alpar si Anna decid
pe langa o baie in lacul din dolina, Melinda se tine cu mine spre
Harapit, insa chiar si eu recunosc, pe la ora 6 dupa-masa aflandu-ne
inca abia la inceputul urcarii, ca in cazul in care ne decidem sa
urcam pe panta pietroasa pana in varf, vom cobora pe intuneric iar din
cauza oboselii va trebui sa renuntam la tura din ziua urmatoare,
escaladarea varfului Jezerce. Ne-am intors toti la tabara, de unde
lumina lunii si a focului de tabara au scos in evidenta varful
Harapit, privelistea care mi-a oferit cea mai draga amintire din acest
an. Frica fetelor pentru campingul in salbaticie a facut seara putin
bizara, insa mintea lucida biruie, doar ce am fi putut pati in
A muntele blestemat A dupa o marunta ilegalitate in ce priveste
trecerea granitei, in sanul Albaniei... Logic, absolut nimic!

Ziua 4, 2 Iulie a Maja e Jezerce (Alpii Albanezi)

http://softconsulting.ro/public/kirandulasok/12_07_07_Montenegro/Day4%20-%20Jezerce/

Ne-am trezit in zori si am pornit pe drumul deja cunoscut spre pasul
Tetores, apoi inspre dolina Buni i Gropaet ocolind creasta Malisores,
in ritm alert, bucurandu-ne de aerul racoros al diminetii. Gasim aici
si cel de-al doilea izvor din zona, langa stana unde ne-am intalnit cu
ciobani albanezi cu care dialogul a fost paralel din ambele parti, e o
limba care nu prea seamana cu alta. Ce am inteles totusi, ca trebuie
sa ne ghidam dupa momai, serpuind A tzaca-paca A pe versant in sus.
Inca nu s-a facut ora 8 si noi urcam deja valea carstica dintre
Jezerce si Popluks, fara marcaje turistice, cautand continuu omuletii
de piatra (marcajul turistic rosu din valea Thethi-Ropojane, vopsit
anul acesta in iunie, unde alocuri si iarba dimprejur era A marcata A
este singurul tarseu marcat din zona). Dupa ceva timp se termina si cu
momaiele, dar avand in GPS coordonatele de pe summitpost.org pe unde
se zice ca trebuie iesit pe creasta Jezerce-Malisores ne face sa
continuam drumul fara a pierde din elan. Am urcat aproape o ora pe o
panta abrupta de grohotis care pana la urma s-a dovedit a nu fi un
traseu potrivit pentru cucerirea varfului. Desi ajunsesem pe creasta,
din aceasta parte atingerea varfului este total inabordabila, astfel
incat dupa vreo 2 ore de incercari si esuari (in jur de ora 11) n-am
gandit sa abandonam traseul. Constat cu parere de rau ca astfel de
informatii eronate ajung pe o pagina web cu un asemenea renume. Am
reusit totusi prin metoda A haideti macar sa zarim varful A sa motivez
pe mai departe gasca si sa ne pornim din nou la drum, dar oboseala
cauzata de caldura tot mai mare, traseul incert, terenul foarte
accidentat (stanca darapanata si traversarea a multor pete de zapada
incerte la stabilitate) a facut-o pe Anna sa renunte la o altitudine
de 2250m, pe Melinda sa ramana cu ea, doar eu si Alpar ne-am continuat
drumul cu tactica A hai inca o curba A. Se pare ca el rezista mai bine
la caldura. Lipsa partiala a momaielor si lipsa totala a urmelor pe
petele de zapada ne face sa credem ca noi suntem primi de urcam anul
acesta pe aici. Cu cativa metri inainte de creasta am decis sa ne
retragem pentru o mica pauza de recreere de 20 de minute intr-o
scobitura racoroasa. Continuand traseul si ajungand pe creasta ne-am
dat insa repede seama de lipsa simtului de echilibru cauzat de caldura
mare. Uitandu-ne la traseul expus care avem de facut pana la varf,
ne-am dat seama ca fara asta nu se poate, moment in care Alpar is
formuleaza in cuvinte frica de moarte ceea ce priveste creasta si nici
eu nu mai aveam energia necesara pentru a continua sau pentru a-l
motiva, tinand cont si de faptul ca singur, fara Alpar nici pana in
locul unde ne oprisem nu reuseam sa ajung. Rational a fost sa
renuntam, varful ne-am mai fi consumat inca 3 ore dus-intors si era
deja ora 2. Am pornit in jos. Precautia mea excesiva se pare ca a fost
intemeiata pe o zona foarte expusa, inainte sa ma agat de o stanca de
cateva tone, o controlez, in clipa urmatoare s-a si desprins din ea o
bucata de o suta de kg si s-a prabusit in gol. La 2300 am simtit din
nou nevoia sa facem o scurta pauza de racorire si de masa, iar la 2000
ne-am intalnit cu fetele, de unde am pornit impreuna spre A groapa A.
Din cei 1000 de LEK albanezi ramasi din tura de anul trecut
(http://softconsulting.ro/public/kirandulasok/11_08_19_Balkan/Day%2009%20-%20Albania/),
am cumparat o branza mare de la ciobanul din stana, mai apoi in zona
izvorului am observat inca un cuplu de montaniarzi, cu cortul.
Probabil si ei vor incerca a 2-a zi ascensiunea spre varf. Data
viitoare si noi vom campa aici, cunoscand deja zona, terenul, daca ne
trezim la 5, pornim la 6, la 9 am puteam fii in locul de unde ne-am
intors. In drumul spre casa am realizat ca in aceste 2 zile in jurul
corturilor noastre n-a umblat nici om, nici animal, este incredibil de
pustiu aici.

Ziua 5., 3 Iulie a Valea Ropojana (Alpii Albanezi)

http://softconsulting.ro/public/kirandulasok/12_07_07_Montenegro/Day5%20-%20Ropojana/

Ar fi fost foarte frumos sa mai condimentam tura cu o ascensiune si
coborare prin pasul Barde spre A valea celor 6 lacuri A mai apoi
coborand la masina prin poiana Zastan, dar in subconstient stiind ca
in seara asta vom face baie in marea Adriatica ne-a impins sa scurtam
pe cat posibil coborarea. Doar eu in sineam mea ma bosumflam la gandul
ca pierdem asa o oportunitate. La 11 AM ajungem la masina si gasim cu
un inscris ungureste A Eljen Kolozsvar A (A Traiasca Clujul A),
mazgalit cu degetul in praful depus pe luneta din spate. Inculpatul
este inca necunoscut. Dupa cum noi de 2 zile abia abia zaream cate un
firices de apa, izvorul carstic Savin Oko ne incanta, cat si cascada
raului Skavkac. Apoi, A Alpasini izvor A, un loc in care zeci de
izvoare micute cum formeza instant un rau, ne-a uimit de-a dreptul. A
urmat coborarea in civilizatie, dupa cateva zile de solitudine, in
Gusinje ne oprim la un cevapi si o cola, pe o terasa care nu gazduit
foarte multe fete la viata ei. Melinda si-a folosit charmul pentru a
ne face rost si de o harta pentru turele urmatoare, Alpar a cumparat
acetona pentru a o repune pe Anna in standardele lui in ceea ce
inseamna unghii expuse la litoral. Dupa o perioada scurta petrecuta in
Plav, ne pornim din nou la drum, desi nu avem foarte multi km de
parcursi, dar nici drumurile principale din Munenegru permit o viteza
medie de deplasare de peste 40km/h. Am ajuns in Petrvoac na Moru pe la
apus unde am petrecut urmatoarele 3 nopti. Mai bine de o ora ne-a luat
pana am gasit cazarea care s-a ridicat la pretentiile noastre pe care
le inventam ad-hoc. Aceasi seara ne-a mai pastrat si o cina placuta in
oras si o baie in mare.

Ziua 6, 4 Iulie a Petrovac na Moru

http://softconsulting.ro/public/kirandulasok/12_07_07_Montenegro/Day6%20-%20Petrovac/

In America azi se sarbatoreste Ziua Independentei, pentru noi ziua
asta ne pastreaza odihna si balaceala, pe care fiecare o traieste in
modul propriu, intr-un cerc restrans si eu as putea povesti mai multe
despre aceasta zi.

Ziua 7, 5 Iulie a Lacul Skhader

http://softconsulting.ro/public/kirandulasok/12_07_07_Montenegro/Day7%20-%20Skhoder%20to/

Dupa o zi de maxima relaxare la litoral dusa pe alocuri la nivel de
plictiseala, ne-am decis sa ne indreptam dimineata spre Virpazar, unde
ne-am bucurat de timpul petrecut in mod deosebit de placut in compania
ghidului nostru care a reusit sa ne ofere multe informatii intr-o
engleza impecabila asupra lacului Skhader, pe care inaintam frumos in
barcuta noastra cu motor. Dupa-masa ne-am deplasat cu masina pana la
Rijeka Crnojevica (unde noi am fost in 2010:
http://softconsulting.ro/public/kirandulasok/10_08_07_Balkan/Day%2006%20-%20Skadarsko%20jezero/),
ca sa facem o mica plimbare si pe meandrele raului.

Chiar daca cel mai mare bagaj din portbagajul masinii il constituia
caiacul lui Alpar, nici de data asta nu a ajuns sa vada apa, caci
ne-am decis langa inca o tura cu o barcuta cu motor, dupa care ne-am
asezat la masa pe terasa unui restaurant si am servit o supa de peste
excelenta. Dupa cina urcam cu masina sa gasim belvederea de unde se
poate observa cel mai bine traseul curburos al raului.

Ziua 8, 6 Iulie a Canioanele

http://softconsulting.ro/public/kirandulasok/12_07_07_Montenegro/Day8%20-%20Kanyon%27s/

Este ziua marilor intarzieri, decalajul de o ora jumate de dimineata
s-a resimtit pe tot parcursul zilei. Practic, am fost peste tot, dar
nu am realizat mai nimic. Prima destinatie este Canionul Moraca, apoi
am intrat cu masina pana la estuarul Canionului Mrtvice, de unde ne-am
plimbat pe chei in sus. Ne-am minunat de apa frumoasa de la Podul
Danilov, dupa care ne-am continuat drumul spre Poarta Verde (Kapija
Zelja), dar apa extrem de rece numai pe mine m-am indemnat sa ma
umezesc putin. La intoarcere ne-a mai asteptat o scurta balaceala la
gura paraului Moraca, si am plecat spre Savnik. Ulterior ne-am dat
seama ca nu prea isi are rostul cele 1+1 ore de traseu de la Podul
Danilov pana la Poarta Verde, doar in cazul in care se doreste
continuarea drumului spre Canionul Velje Duboko si la Lacul
Kapetansko. Pranzul de cevapi si mamaliga ne este intrepatruns de
cateva fulgere raslete, iar dupa risipirea norilor de pe cer am
vizitat canionul Nevidio (Invizibil), dar numai pe de pod, ne mai
avand destul timp pentru a vizita pe mai indelete, fiind deja dupa
masa nici unghiul soarelui nu ne mai incuraja sa o facem. Omitem
vizitarea cascadei din vecinatate si ne deplasam pana la intrarea in
cheile Komarnica, chei ce isi au provenienta din masivul Durmitor.
Incercam sa ne mentinem planului original, sa campam la poalele
muntilor Maglic, din Bosnia, nu mai avem vreme de pierdut. Am urmat
cursul inferior al raului Komarnica pe versantul Durmitor a Treskovac,
insa deplasarea a fost incetinita de cei 15 km de macadam (Dubrovsko -
Bezuje), asa ca abia la lasarea serii am ajuns in Pluzine, intre timp
renuntam a mai ajunge in Bosnia. Ne-am facut cumparaturile, am gasit o
modesta cazare la granita cu Bosnia in Scepan Polje, dupa care ne-am
pus la somn.

Ziua 9, 7 Iulie a vf. Prutas 2398m(Masivul Durmitor)

http://softconsulting.ro/public/kirandulasok/12_07_07_Montenegro/Day9%20-%20Prutas/

Am pornit relativ devreme, doream sa escaladam inca in racoarea
diminetii varful Maglic de 2498m (acoperisul Bosniei, zona care pana
anii trecuti era presarata cu mine, acum s-au reamenajat traseele
turistice), dar abia la granita bosniaca am aflat ca masina lui Alpar
nu are carte verde valabila si in Bosnia. Apare instant planul a Ba ,
ne-am intors prin spectaculosul canion Piva pana in Pluzine, urcam
spre Trsa prin gramada de tunele pana la poale muntelui Prutas, din
Durmitor, la o altitudine de 1600m, unde am ajuns in jurul orei 11.
Urcam intr-un ritm bunicel pe Prutas, iar pe varf ne-am despartit in 2
echipe: Anna si Alpar au coborat pe acelasi drum inapoi la masina,
Melinda si cu mine am ales sa coboram in directia varfului Bobotov Kuk
(acoperisul masivului Durmitor, 2525m, tura noastra din
2010: http://softconsulting.ro/public/kirandulasok/10_08_07_Balkan/Day%2009%20-%20Bobotov%20kuk/)
si a muntelui Samar, pe o coama lunga si frumoasa, mai apoi la 2100m
ne luam la revedere de la versantul sudic al varfului Bobotov Kuk si
coboram spre drumul ce intretaie sudul lantului muntos Durmitor, mai
precis la izvorul raului Komarnica, la ferma Sarban.

Astfel mi-am incheiat si cel de-al 23-lea traseu in balcani in decurs
de doar 3 ani (2010-2012). Ma simt bine aici, tari cu putine
restrictii montane, regiuni foarte variate, oameni simplii si plini de
viata, doar de ar fii putin mai racoare. Alpar si Anna trag de timp,
45 de minute bat din picioare ca va fii tarziu cand ne pornim spre
casa (vina mea, m-am obisnuit ca sunt singurul sofer si ca voi adormi
la volan, dar de data aceasta nu este cazul...), la 6 dupa masa pornim
la drum. Ne oprim pentru cateva minute la podul Tara Djurdjevica,
granita cu Serbia o trecem pe la Jabuka, iar de data aceasta cotim
spre Belgrad, de la Uzice, pe intuneric. Am ajuns in Cluj la 7 dimineata.

Am pregatit si filmulete:
http://softconsulting.ro/public/kirandulasok/12_07_07_Montenegro/Movies/

Bugetul pentru tura a fost de 300-350 euro/persoana


Peter

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii