Dor de Munte...un dor permanent. Scriind "Gandurile despre Piatra
Craiului", m-a apucat un dor acut de Ea, de Minunata. De brane,
valcele, muchii, crestulite, hornuri, de florile ei, de caprele negre, de
dansul iezilor....
Asa ca vineri, 20 iunie seara, credincioasa Matilda ne depunea la Plaiul
Foii. Putine corturi. In zilele urmatoare, 4 la numar, am revazut cateva
din acele perle de prima marime- stiute din carti- ale Acestui Colier
Princiar: Calinet, Valcel cu Fereastra, Braul cu Scara, Braul de Mijloc,
Valea Podurilor, Anghelidele, Poiana Inchisa si altele, ale caror nume nu
le mai scriu. Nu doresc sa adun pet-uri si de pe acolo...
Am revazut acele perle, dar mai ales le-am vazut oglindite in ochii a
2-4 prieteni dragi, care m-au convins in anii anteriori - si acum- ca merita
sa vada acele minuni de frumusete.
Ne-am bucurat ca de data asta am gasit putine gunoaie pe potecile
(nemarcate) pe care le-am parcurs (a cata oara?). Ne-a bucurat curatenia
gasita la refugii, dovada ca trecusera de curand pe acolo adevarati
montaniarzi. Ne-au facut sa credem ca mai sunt sperante de mai bine si cei
4
tineri bucuresteni -cinste lor- pe care i-am vazut plecand de la un refugiu
cu plase incarcate cu pet-uri si alte gunoaie lasate de unii care nu
meritau sa fie dusi/sa ajunga pe acolo.
Ne-au bucurat mai ales florile, toate, dar mai ales macii galbeni (
papaver pyrenaicum), bulbucii (trollius europaeus) si acele mici geamanduri
rosii din marea cea verde a pasunii alpine: sangele voinicului (negritella
rubra). Am numarat de data asta peste 60 de "voinici", amintindu-mi ca pana
in '99 vazusem doar 3 in peste 30 de ani de munte!!!. Explicatia poate e
in faptul ca in acei ani nu prea puteam face munte in luna iunie.
Dar ne-am intristat ca am vazut f. putine capre in Crai, spre deosebire
de anii anteriori. Si nu noi turistii suntem de vina; chiar daca le
deranjam
uneori de la pascut. Ele nu s-au imputinat din cauza noastra, ci din cauza
braconajului organizat (- "Nu e voie: deranjati vanatoarea! Persoane
importante!) si ne-oganizat! (si somerii ar manca o carnita de capra).
Nu ne-a alungat din Piatra furtuna de marti seara. Era in planul
initial sa ne mutam in Bucegi. Urcand pe Clincea, miercuri seara soseam la
Omu.
Cineva scria recent:
> Si nu am vazut niciodata ca cineva de acolo sa scoata turistii din sala de
> mese pentru ca au mincare de acasa. Si intretinerea acelei cabane costa
> foarte mult. Incalzirea ei... nu mai vorbesc.
> Am vazut insa cum unii isi carau casetofonul pe umar si incepeau sa
> comenteze pretul apei minerale. Sau foarte multi (din pacate prea multi)
> care isi consuma alimentele aduse de acasa si nici macar nu isi scutura
fata > de masa de frimituri la plecare.
Sunt de acord cu cele de mai sus.
. La Omu ne-am simtit bine, liniste, curatenie, caldura., amabilitate.
M-am bucurat sa o gasesc la ghiseu pe cea pe care am cunoscut-o acolo, la
Omu, cand avea doar 11 ani si il ajuta pe bunicul ei, a carui poza am
vazut-o pe perete, in bucatarie. Am dus si eu la ghiseu farfurii si cani
lasate pe mese de altii, care se credeau la restaurant. Am mancat si de la
cabana si din rucsac. Stiti ca la Caraiman nu poti manca "din traista"!
Ne-a deranjat doar "groapa de gunoi" din spatele cabanei, faptul ca
gunoaiele nu se transporta jos.. Caci in curand, dupa ce se repara zonele
deteriorate de retragerea iernii, va circula ARO care aprovizioneaza
cabana. (noi, ca de obicei, ni le-am coborat la Rasnov pe ale noastre +
inca unele pet-uri adunate din Horoaba).
Dar nici la Babele nu e mai bine, dimpotriva! Aici erau si raspandite
peste tot, nu doar in "locul amenajat ca Glina a Babelor". Un grup de
francezi varstnici, care tocmai au coborat vineri din prima cabina, au
admirat (si pozat!!) mai intai... gunoaiele, apoi Babele si. Sfinxul.
Oare or fi aflat de programul guvernamental "Romania curata"
Cand oare vor exista -ca in tari civilizate- containere etanse si
transportul sistematic al lor cu cabinele ce coboara dimineata goale? Ce
folos ca unii entuziasti -ale caror poze sunt afisate in Cab. Babele- au
facut candva curatenie luna? Asa cum se facuse candva si sub Cab. Caraiman?
Sambata am coborat de la Cab. Omu, unde, de trei zile, ne intorceam
'"rupti" in fiecare seara. Am mai fi ramas o noapte, daca nu ni s-ar fi
spus ca vine un grup de 40 de studenti.... Cam banuiam ce noapte alba am fi
facut si noi, fara sa dorim asta. Asa ca sambata dimineata am facut o tura
mai scurta pe Bucsoiu- Brana Caprelor- Malaiesti- Hornul Mare- Omu si am
coborat pe Ciubotea. Dar de fapt, sambata noaptea am facut tot o noapte
cam alba, la cateva sute de m. de "campingul" Cheile Rasnoavei, unde nu
gandisem ca va ajunge harmalaia de la focul de tabara ce am vazut ca se
pregatea in fapt de seara.
N-au bucurat si in Bucegi minunile florale! Am gasit si aici un
"regat de sangele voinicului". Cele mai mari exemplare vazute in acest an.
Ii admiram, le savuram parfumul lor de neuitat, pozam, filmam din nou. Nu
ne mai venea sa plecam....
Oare nu putem gasi pe munte doar bucurii?
Dinu Mititeanu
Re: @ Digest Number 1261