http://www.libertatea.ro/index.jsp? page=articol&articleID=43915
"Everestul este ca o curva"
Anul acesta s-au implinit 50 de ani de la prima ascensiune incununata de succes a muntelui Everest. Alpinistii romani nu puteau rata momentul, astfel ca 10 dintre cei mai in forma au plecat, in luna februarie, spre Nepal.
"Everest 2003" e, de fapt, povestea romanilor care au ajuns acolo unde nici macar vulturii nu se avanta, acolo unde ultimii zeci de metri pana in varf sunt presarati cu cadavre si in care cuvantul "maine" are o semnificatie speciala, pe care multi alpinisti nu au mai apucat, din pacate, sa o inteleaga.
Ascensiunea pe Everest a reprezentat intotdeauna o piatra de incercare pentru orice alpinist. A ajunge pe "acoperisul lumii", asa cum este denumit celebrul varf montan, locul de pe Terra unde pamantul este cel mai aproape de cer, este pentru alpinisti echivalent cu un premiu Oscar pentru actori sau un premiu Pulitzer pentru jurnalisti.
Momentul in care este infipt drapelul pe cel mai inalt pisc din lume este pregatit cu minutiozitate, alpinistii acordand obligatoriu o mare atentie aclimatizarii. Din cauza modificarilor pe care le suporta organismul uman o data cu apropierea de varf, procesul poate dura uneori saptamani, chiar si luni intregi. "Se stabileste prima baza la 5.200 de metri altitudine. Acolo este, de fapt, un oras in miniatura, locul in care isi stabileste asa-zisul centru de comanda fiecare grup care doreste sa urce pe munte, locul unde sunt montate corturile, amenajata bucataria si instalate echipamentele de comunicatii. Dupa 5 zile, serpasii angajati amenajeaza o baza intermediara la cota 6.400, se sta acolo 3 zile, dupa care se coboara la tabara de baza. Urmeaza o noua baza la 7.000 de metri, inca una la 7.900 si ultima la 8.300, aclimatizarea facandu-se progresiv, cu incursiuni de la una la cealalta. De la 8.300 se pregateste atacul piscului", spune David Neacsu, coordonatorul expeditiei.
Record romanesc la saltul cu parapanta
Pe Everest nu se poate urca cu mainile in buzunar, pe Everest nu se poate urca numai cu un rucsac la spinare, pe Everest echipamentul de escalada nu se rezuma numai la haine, bocanci, cort si mancare. Pentru a urca pe Everest trebuie sa ai bani, si nu o mie-doua de dolari, ci sute de mii, asta daca doresti neaparat sa te si intorci. Din fericire, Guvernul Romaniei a inteles importanta momentului, astfel ca s-a oferit sa sprijine financiar expeditia cu 200.000 de dolari. "Pentru mine, ca de altfel pentru multi dintre cei care se incumeta sa urce acolo, muntele Everest este ca un fel de femeie usoara, o curva in care bagi la tot pasul o multime de bani. Echipamentele de ascensiune (corturi, haine, statii radio, mancare, apa) costa, permisele de ascensiune costa (15.500 de dolari de persoana), serpasii costa. Mai ales acestia din urma, cu fiecare suta de metri cu care te apropii de varf pretentiile lor financiare sunt din ce in ce mai mari si pentru ca nu poti duce la bun sfars!
it o astfel de expeditie fara ajutorul lor esti obligat sa le suporti orice capriciu financiar", mai spune David Neacsu.
Cum era de asteptat, o astfel de incursiune temerara pe coama celui mai de temut pisc muntos din lume (dupa K1, "mancatorul de oameni"
nu a fost lipsita de peripetii si de intamplari care i-au pus la grea incercare pe cei 14 membri, romani si serpasi deopotriva. David Neacsu, coordonatorul expeditiei, a suferit un preinfarct la cateva zile dupa ce au mutat tabara cu 2.200 de metri mai aproape de varf. "Al doilea preinfarct l-am suferit in momentul in care mi-au zis baietii ca au ajuns sus. De fericire". Cameramanul care ar fi trebuit sa ii insoteasca pe toata durata expeditiei s-a imbolnavit grav si a trebuit sa paraseasca grupul, un alt membru, un alpinist cu bogata experienta in ascensiuni montane, colonel SRI, a suferit un violent atac de panica, fiind si el nevoit sa paraseasca grupul.
O furtuna aparuta din senin la cota 7.000 a smuls pur si simplu cel putin 300 de corturi asezate de alpinistii veniti din intreaga lume pentru a celebra semicentenarul momentului in care omul a pus piciorul pe "acoperisul lumii".
Teodor Tulpan, primul care a ajuns in varf (urmat fiind dupa mai putin de trei ore de Marius Gane si Lucian Bogdan), a fost la un pas de a-si pierde viata la cateva minute dupa ce incepuse coborarea spre "refugiul" de la 8.300 de metri. Un calcul gresit al nivelului de oxigen din butelie, si expeditia romaneasca ar fi putut inregistra primul deces in randul membrilor ei. Din fericire, Teodor a ajuns cu bine la rezervele de butelii de oxigen, imprastiate preventiv pe tot parcursul drumului spre varf. Putin mai tarziu, Teodor a stabilit si un record mondial absolut, el reusind, in urma unui salt cu parapanta, sa se mentina in aer nu mai putin de 30 de minute, din varf si pana intr-una din taberele de la baza muntelui.
"Factorul uman este decisiv in astfel de expeditii. Din cauza altitudinii si a aerului tot mai rarefiat, corpul omenesc e supus unei serii intregi de modificari care, daca nu stii sa le contracarezi, te pot duce la moarte sigura. Respiri tot mai greu, frigul e tot mai patrunzator, obosesti foarte repede, ultimii 150 de metri pana in varf ii strabati in 3 ore. Pare incredibil, insa acesta este ritmul de deplasare, cu fiecare miscare pe care o faci simti ca rezervele tale energetice coboara la jumatate. Nervii sunt intinsi la maximum, chiar si cel mai mare dusman iti este, de fapt, cel mai bun prieten. Dincolo de performantele sportive, este vorba de viata ta si de a celor pe care ii conduci. Baietii au fost extraordinari, fara nici un fel de exagerare. Dupa cum am mai spus si la plecare, ei sunt cei mai in forma alpinisti de la ora actuala din Romania".
Categoric, expeditia a fost un real succes, pregatirea alpinistilor si spiritul de echipa fiind cei mai importanti aliati ai romanilor, care vor putea spune de acum inainte "Am fost pe Everest".
"Este a 21-a expeditie pe care o coordonez si sunt cat se poate de fericit, nu am pierdut niciodata nici un om. Au existat voci care au contestat, de la un punct, proiectul Everest 2003, motivand ca a fost o risipa de bani. Din punctul meu de vedere, si al colegilor mei, banii sunt ultimul lucru la care trebuie sa ne gandim atunci cand este vorba despre viata noastra si despre renumele tarii, pentru care am demonstrat lumii intregi ca scoala romaneasca de alpinism se afla pe un drum bun", mai spune David Neacsu.
Impreuna cu el au mai impartasit bucuria unei realizari sportive exceptionale si Dogaru Vasile (alpinist prim ajutor, cautare si salvare montana), Sima Mihai (alpinist), Tulpan Teodor (alpinist), Bogdan Lucian (alpinist), Galescu Cornel (alpinist), Gane Marius (alpinist), Gheorghe Dijmarescu (alpinist), Smilovici Sorin (alpinist radiotelegrafist) si Serban Georgescu (alpinist cameraman).
Paul Badea, Florin Preoteasa
nu a fost lipsita de peripetii si de intamplari care i-au pus la grea incercare pe cei 14 membri, romani si serpasi deopotriva. David Neacsu, coordonatorul expeditiei, a suferit un preinfarct la cateva zile dupa ce au mutat tabara cu 2.200 de metri mai aproape de varf. "Al doilea preinfarct l-am suferit in momentul in care mi-au zis baietii ca au ajuns sus. De fericire". Cameramanul care ar fi trebuit sa ii insoteasca pe toata durata expeditiei s-a imbolnavit grav si a trebuit sa paraseasca grupul, un alt membru, un alpinist cu bogata experienta in ascensiuni montane, colonel SRI, a suferit un violent atac de panica, fiind si el nevoit sa paraseasca grupul. 