un altfel de RT
http://www.dbrom.ro/articles.html? secid=3&artid=390
..:: In Fagarasi
de: der
din nou la drum... ce bine.in fagarasi de data asta. m-a luat in primire arhitectura din iasi. sapte zile departe de casa.
ajungem intr-un satuc noaptea si pana la lacul balea sunt doar 35 km care trebuie facuti pe jos, caci, logic, nu e mijloc de transport [doar cine o fi vizitand fagarasii?]. dormim in camp o noapte si de dimineata pornim vitejeste la drum. dupa doi km eu sunt franta. am norocul ca fac semn la un aro care ia bagajele si pe mine. ceilalti vin pe jos 10 km si apoi iau telecabina. plictisita, astept la balea pe noii mei necunoscuti. cand ajung, acestia isi varsa toti nervii pe mine pentru toate basicile din talpi. curajoasa, ii infrunt si drept raspuns ma intreaba cat am baut. dazamagita, ii las sa vorbeasca singuri. montam corturile si manacam cu pofta.
eu admir turistii care se minuneaza de zapada in luna iulie si fac poze stupide cu taticul, fara taticul, cu catelul care alearga prin zapada, cu fata in pantaloni scurti si maieu facand un bulgare de zapada si aruncand spre camera, cu baiatu care se da pe zapada vara si pica de fiecare data in fund... isi iau cate un suvenir de la vanzatorii plictisiti de turistii entuziasmati, dar incercand sa-si puna masca de oameni politicosi pentru a-si vinde marfa si a mai trai inca o zi, mananca un porumb fiert si apoi se baga din nou in masina lor calduta pentru ca mai tarziu sa le povesteasca si celorlati minunatiile naturii.
mai sunt si ceilalti care vin cu masina la iarba verde, si incep sa scoata din masina gratarelul, ditamai cortul, o umbreluta, vreo 10 paini, lemne, berica [fara nu se poate] si un copil zvapaiat caruia nu-i mai tace gura. suna a invidie, dar credeti-ma ca nu e. prefer sa tremur in cortul prin care mai picura din cand in cand cand ploua si sa-mi dau sufletul urcand mai stiu eu ce rape la care nu se mai stie numele. mai bine asa.
inca din prima zi mi se rup bocancii, dar nu ma las. continui sa urc vitejeste muntele. mi se desfac sireturile de mai multe ori [am grave probleme cu funditele] si ceilalti incep sa se intrebe care e faza. ajung si eu sa ma intreb cata minte imi trebuie sa ma leg la papuci. sunt trimisa la gradinita sa invat sa fac fundite, dar nu ma duc. acum am de urcat un munte. ma impiedic de mai multe ori, raman in urma, dar cei din fata au incredere in mine, sunt siguri ca o sa-i ajung asa ca nu-si fac multe griji.
trecem pe langa ciobanii tristi si posaci de atata singuratate. ma intreb ce fac ei toata ziua [si nu gasesc nici un raspuns]. aici, unde nu exista nici un drum, departe de civilizatie, imi vine sa rad de fericire. ceilalti se uita uimiti si nu inteleg. ma trimit mai intai acasa si apoi la un psihiatru.
urcam spre negoiu trecand pe la caltun. in strunga dracului ne prinde ploaia si dam de dracu. noaptea ploua tare, incat incepem sa ne gandim cate zile mai rezistam fara mancare, dar urmatoarea zi e frumos. stau si ma prajesc la soare si-mi doresc sa nu mai treaca timpul; dar acesta nici nu ma baga in seama.
incercam si moldoveanu in 3 zile, dar, la podragu ne urmareste nenorocul: ne ploua in cort si cainii de la stana ne mananca mancarea si suntem nevoiti sa nu mai facem moldoveanu si ne intoarcem la balea. suntem cam dezamagiti, dar nu ne mai simteam nici unul din cei noua in stare sa facem un drum de 10 ore, care la noi s-ar fi transformat oricum intr-unul de 13 ore.
la balea nu ne mai dorim decat sa ajungem acasa, asa ca la 9 seara coboram spre balea cascada. in 2 ore juma' facem 13 km si ajungem terminati la cabana. cabanierul ne spune sa ne ferim de ursi, asa ca ne asezam in fund in parcare la lumina unui bec si rontaim pere care le-am obtinut in schimbul unor conserve ramase. eu, obosita, scot izoprenul si sacul de dormit si ma culc. ceilalti imi urmeaza exemplulsi ne culcam toti 9 pe asfalt in parcare. a doua zi, unii au spus ca au dormit cel mai bine noaptea aia de cand sunt plecati. mie mi-a fost cam frig si m-a sculat sforaitul tipului de langa.
urmeaza 1 zi juma' de mers cu trenul si ajung si eu acasa. ai mei se bucura, dar nu stiu ca peste 4 zile plec iar... eu stiu ca o sa-mi refac picioarele cu rani deschise la calcai si pline de vanatai, dar cu saracii bocanci ce mai fac?...
