3. La Manastirea Recele din Suhard, cu gandul la o tura de Pasti 2001.
4. Feerie pe Ousor.
Dinu Mititeanu
3. Sesuri... (Gura Bilei, ce ne era in plan, dar "n-au intrat zilele-n sac!"
. Gura Lalei, Rotunda. Ne amintim ca de aici (eu cu clapari de tura!) am talpalit cei 8 km pana in Carlibaba. Dar o tura pe munte si o vale superba ca a Bistritei Aurii au meritat doua ore de masochism...
Gura Tibaului - o alta vale care si pe mine si pe olandezii cu care eram atunci (in sept. ' 90) ne-a incantat prin peisaj, case, oameni. Carlibaba, Valea Stanei, Botos, Ciocanesti. O parcam pe Matilda la gura vaii Recele si o luam spre inima Suhardului, spre manastirea cu acelasi nume. In 2 ore suntem la ea. Aici inainte de ' 89 era o cabana mare, silvica "Recele". Era in curs de devastare, dar inca nedemolata sau incendiata in toamna lui ' 90, cand am dormit in ea (n-am mai montat corturile pe ploaie!) cu turisti olandezi. Am aflat apoi ca a devenit schit de calugari. Am povestit intr-un RT "De Pasti, prin zapada mieilor" (2001) cum, pornind din Vatra Dornei pe creasta Suhardului spre Pasul Rotunda, am sosit la schit in seara de Inviere. Atunci, noua biserica a manastirii era in lucru; acum era terminata, inclusiv pictura interioara si fusese sfintita in 29 iunie.
Unul din cei 3 calugari ne-a recunoscut dupa echipament si si-a amintit ca atunci a mai fost la schit o turista singuratica. Da, era constanteanca Lisiana Cotuna, de curand colega de lista cu noi. Atunci am cunoscut-o si am aflat si atunci si mai apoi de numeroasele ei ture solitare. Si de data asta am fost doar 5 vizitatori ramasi peste noapte.
Creasta era tot in ceatza, Matilda ne astepta in Ciocanesti, asa ca a doua zi, dupa utrenie, am coborat. Am pozat cateva din acele case cu "brau pe la ferestre", caracteristice acestui sat pitoresc. Dupa Iacobeni, pe la Argestru, peisajul, culorile toamnei, cusma alba de pe Ousor ne mai indeamna la cateva popasuri foto.
4. Feerie pe Ousor.
Pauza de masa la restaurantul "nostru" din Vatra Dornei, unde de cateva ori am intrat cu rucsaci mari si uneori cu schiuri. Apoi, in frumoasa asezare Dorna Candreni, privind mereu spre Ousor, cu cerul de deasupra tot mai albastru, ne modificanm iarasi planul: cotim la dreapta pana langa un izvor de apa minerala, unde o rugam pe Matilda sa ne astepte. Si incepem la ora 15 un lung (2 ore), dar f. placut urcus prin fanatz, apoi pasune, decorate cu ciurul zanelor (Carlina acaulis) - acele mici "floarea soarelui" lipite de sol. Pe masura ce urcam, orizontul se tot deschide spre Calimani, Giumalau. Ne amintim de alte ture pe acolo. Inainte de varf, ne intampina o "colonie de pinguini": braduti inzapeziti doar pe o parte. Sunt atat de fotogenici! Tzac-tzac-tzac! Apoi calcam iarasi pe zapada. De la tricou, trecem la pulover, apoi si la hanorac, caciulitza, gluga. Pe varful cu vant simtim de-a binelea fiorul iernii. Alta deschidere spre Faraoane, Vf. Omului din Suhard (la revedere, in curand cu schiuri de tura!) si mai departe: Rosu, Ineutz si Inaul din Rodnei. Si doar pentru acest sfert de ora merita sa plecam de acasa. Caci daca ne-am fi luat dupa previziunile meteo, cam 75 % din turele noastre (102 zile/an media ultimilor 5 ani!) nu ar fi fost realizate.
La Multi Munti dragi Prieteni!
--- 000
. Gura Lalei, Rotunda. Ne amintim ca de aici (eu cu clapari de tura!) am talpalit cei 8 km pana in Carlibaba. Dar o tura pe munte si o vale superba ca a Bistritei Aurii au meritat doua ore de masochism...
