Pentru mine multe dintre ture fiind facute in zone mai putin marcate, sau
> chiar fara poteci, etc consider ca asta este una dintre marile placeri...
Sa
> lasi natura sa iti ofere propriul ei concert...
> Si natura mai recunoscatoare ca o tratam ca atare: ca o fiinta vie,
darnica
> in cele frumoase (dar si cu surprize nedorite uneori pentru noi, ea tot la
> fel incantatoare ramanand)...
> As putea spune chiar ca o preafrumoasa fata pe care o descoperi incet
langa
> ea...
>Cristi Bichis
>Personal, GPS nu ma incatna...nu la mine in tara...daca oi pleca in Arctica
soto o sa plang >dupa unul....dar nu in muntii nostrii....avem poteci si
parcaje prea destule ca de ne mai legam si >de un GPS
>Cristi Pitulice
Ma bucur ca mai sunt si altii ce gandesc ca si mine. Eu am mers o viata
pe munte fara GPS, de multe ori si fara busola. Si multi stiti /ati citit
ca fac multe trasee nemarcate si nedescrise sau prost descrise.
Daca ma voi dota cu GPS-cum am scris in tura de Rev, va fi doar"pentru
orice eventualitate"- pentru zone de platou si doar pe ceatza, mai ales
iarna. In P. Craiului, chiar in Fagarasi sau Rodnei nu am nevoie de asa
ceva, Dar in Cindrel, Capatanii, Godeanu, Cernei, iarna, pe ceatza, cu
rucsaci mari, nu-ti convine sa te joci de-a baba oarba, mai ales daca ai
langa tine si pe fata pe care ai descoperit-o (si te-a descoperit) asa cum
frumos scrie Cristi B.
La intrebarea lui as raspunde cu ce a scris Ionel Coman: "Megem pe munte
sa culegem amintiri". Deci nu puncte pe GPS!
Si mergem- spun eu- sa ne facem noi prieteni, dintre cei intalniti in
cale- cu sau fara ecuson- daca ne convingem ca emitem/receptionam pe aceeasi
lungime de unda. Caci e o mare bucurie sa cunosti oameni care iubesc Muntele
ca si tine. Imi si vin in minte Adrian si Mihaela, Cosmin si Cristina si
multi altii..
Si pentru ca veni vorba de prieteni, m-a miscat si bucurat mult
prietenia -atat de bine meritata pe care atat de multi i-o acordati dragului
Gabi Rosioru. Stim ca - in ciuda poreclei autoacordate- nu are corp de
furnicuta. Totusi nu cred ca va putea- si nu va dori- sa bea toata berea
promisa de prieteni inca virtuali.
Si apropo de discuriile despre baut la munte: repet- mi se potriveste-
ce spunea un amic: "Daca toti romanii ar bea cat mine, economia romaneasca
dadea faliment de mult" (nici nu e prea departe...). Atunci cand am un
musafir- si el accepta un pahar sau paharel (daca nu uit sa-i ofer, cum se
mai intampla!) beau si eu cu el, asa e frumos. Dar pe munte nu acceptam
nici sa ating alcoolul cu buzele. Pana cand - la Plaiul Foii- in vara lui
1968- Mosu' Cristea (care nu era un adept al lui Bachus, pacatul asta inca
nu i l-a atribuit nimeni) m-a lamurit - inclusiv cu argumente medicale (
calorii, vasodilatatie, eliminarea catabolitzilor de efort, somn adanc si
linistit..-."De fapt tu le stii mai bine doctore"
ca SEARA, dupa tura, o
bere pica bine. Asa ca si eu astept ca dupa tura sau seara sa beau o bere
cu Gabi si cu voi. Mita Pacuraru din TM isi aminteste ca am baut bere cu el,
cu dragul sau Nucu din Iasi si amicii lor...tot la Pl. Foii.
Si cum ramane cu a 2-a intalnire? Data, loc? Dorea cineva un alt loc
pentru a 2-a. Hai, dati-va cu parerea, undeva tot in centrul tarii, unde sa
fie mai multe locuri de cort, langa o cabana careia (cabanierului), noi
i-am dat tot o nota mare ca si lui Iulian, unde sa nu se ajunga f. greu, de
unde sa putem face cateva ture faine...
Dinu Mititeanu
ca SEARA, dupa tura, o
Re: @ De fapt ce apreciem la munte ? -