Sambata 9 octombrie am facut o drumetie in muntii Podul Calului. Sunt munti mici (alt. max 1439 m in varful omonim)
situati in zona de curbura a Carpatilor. In colectia Muntii Nostri sunt incadrati in grupa Buzaului, alaturi de masivele
Siriu, Penteleu si Ivanetu. Nu sunt stancosi, nu au culmi ascutite insa compenseaza prin diversitatea vegetatiei, prin bogatia de culoare
si prin salbaticie.
Accesul cel mai rapid se face din localitatea Gura Teghii, aflata la cca. 180 km distanta de Bucuresti pe sosea. Noi am ajuns acolo in 3 ore si jumatate.
Ruta cea mai scurta cu masina
este Bucuresti-Ploiesti-Valenii de Munte-Cislau-Nehoiu-Gura Teghii. Din drumul national
care leaga Buzaul de Brasov am facut dreapta dupa orasul Nehoiu (este indicator auto, dar trebuie atentie) si am continuat pe drum judetean
vreo 10 km. Am lasat masina in dreptul podului de piatra peste raul Basca, chiar vis a vis de primarie.
Traseul este teoretic marcat cu cruce albastra, insa in practica in prima jumatate a lui (pana in Poiana Teghii) lipseste. Nu pune insa
probleme de orientare. Poiana Teghii poate fi observata usor de jos din localitate si este un bun punct de reper. Pana in poiana vom merge pe
Valea Teghii.
Traversam podul, trecem pe langa primarie si continuam la deal pe o ulita. Dupa circa 10-15 minute de mers iesim din sat, trecem valea de pe
stanga pe dreapta (de pe dreapta pe stanga in directia noastra de mers) si urcam putin pe versantul din dreapta al vaii pana la intersectia cu un drum de care bine conturat.
De aici tinem drumul la deal cam o ora si ajungem in poiana. Poiana se afla la circa 1070 m, diferenta de nivel din sat pana in poiana fiind de aproape 500m.
In poiana exista o stana, insa acum este octombrie si ciobanii au coborat cu oile. Admiram varful piramidal al Penteleului si
culmile mai joase ale Ivanetului.
Lasam stana in partea dreapta a directiei noastre de mers si continuam pe drum intrand in padure. De la stana se poate cobori
pe un alt drum pana in valea Basca Mare, trebuie sa fim atenti sa nu o luam pe acolo. Drumul nostru merge la inceput in urcus lin pe directia culmii principale
si este bine conturat.
Dupa ce intram in padure incep sa apara si marcajele asa ca daca suntem atenti sansele de ratacire sunt minime.
Continuam prin padure de foioase, apoi prin conifere. Harta ne arata ca drumul marcat ar trebui sa treaca direct prin varf, insa in realitate
situatia este alta. Poteca ocoleste pe curba de nivel, lasand varful in dreapta. Dupa circa doua ore de mers lejer din poiana Teghii
iesim intr-o alta poiana situata pe culme. Si aici este o stana goala acum. Nu reusim sa ne orientam prea bine sa vedem incotro este varful,
asa ca mergem tot inainte
traversand poiana, intram din nou in padure si mai continuam inca 15 minute spre muntele Casoca. Nu ajungem insa pana acolo pentru ca padurea se
deschide si ne putem in sfarsit orienta. Varful este in spatele poienii prin care tocmai trecusem, asa ca facem cale intoarsa, trecem din
nou de poiana si mergem la deal tinand culmea. Din poiana, in 20 de minute suntem la obiectivul zilei, varful Podul Calului.
Varful propriu zis este impadurit, insa cativa metri mai la vale este o zona cu vizibilitate. Pe varf se afla un foisor de lemn de 10 metri inaltime. Constructia
pare cam fragila, o treapta este rupta, insa nu rezist tentatiei si ma sui pana sus. De acolo se vede pana departe in Ciucas, peste creasta Siriului,
se vede Penteleul peste valea Basca, cu statia meteo de sub varf si Ivanetul. Suntem in mijlocul curburii si vedem clar cum arcul carpatic face
un cot de 90 de grade chiar in dreptul nostru.
Desi initial vroiam sa facem un circuit, sa trecem de varf, sa mergem pe culmea Casoca si sa coboram pe un drum forestier pana intr-un sat
din vale, am decis sa ne intoarcem pe acelasi drum pentru ca mai aveam doua ore de lumina si nu ne incanta prea tare sa mergem pe drum forestier
si pe sosea peste 10km. La coborare am ajuns in maxim 2 ore si jumatate la masina.
|