[a] ALPINISM -inaltimi, riscuri, bucurii. Cartea lui Walter Kargel : News

Traseu: nemarcat, accesibil şi iarna pînă la Petrimanu, drum în parte asfaltat pînă la Petrimanu Durata: 4-5 ore



Satul Ciungetu este aşezat la confluenţa văii Rudăreasa cu Latoriţa. În lungul acestor văi au fost construite drumuri de tip forestier. Pe Latoriţa drumul se continuă de la Petrimanu peste Curmătura Olteţului (1615 m) trecînd în Oltenia prin Polovragi, după ce străbate vestitele chei ale Olteţului în care se află renumita peşteră Polovragi. Deşi acest drum este accesibil tuturor rnijloacelor auto (dificil pentru autoturisme în unele sectoare), recomandăm parcurgerea lui pe jos pentru a putea privi pe îndelete defileul de vis al Latoriţei, unul dintre cele mai frumoase din ţară.

Pornind din faţa complexului comercial din Ciungetu, ne îndreptăm pe şoseaua ce urmează valea Latoriţei, admirăm arhitectura modernă a uzinei Lotru-Ciunget şi păienjenişul reţelelor electrice şi după circa 1 km intrăm în defileu. Valea se strîmtează, versanţii cad aproape vertical. Pe poliţele stîncoase ne întîmpina o adevărată bogăţie de plante cu flori multicolore. Abrupturile care străjuiesc valea, mai cu seamă cel stîng, adăpostesc prin înaccesibilitatea lor numeroase elemente floristice valoroase (Iris richenbachii, Lilium martaqon, Dianthus spiculifolius ş.a.) ce se cer conservate sub forma unei rezervaţii naturale. In punctul Prejbeni, după ce se strecoară pe sub un perete surplombat, şoseaua traversează pe malul drept şi de aici pînă la Borogeana este adesea udată de apele unor pîraie năvalnice care nu-şi respectă albia.

La Borogeana întîlnim cîteva cantoane forestiere din dreptul cărora se desprinde un drum forestier care urcă în serpentine Muntele Borogeana pînă aproape în golul alpin. Tot de aici urcă o potecă marcată cu punct galben (jos nu se distinge marcajul fiindcă pădurea a fost tăiată) ce ajunge în Şaua Gropiţa, reprezentînd o cale de acces spre rninunata Piatră a Tîrnovului ca şi spre Vîrful Nedeia (2130 m), cel mai înalt din Munţii Căpăţînii. Continuăm dmmul pe vale şi în curînd zărim pe malul stîng o troiţă (,,La şapte cruci"), ridicată în memoria unor muncitori prinşi de o avalansă cu ani în urmă. Jgheabul pe unde se prăvălesc avalanşe se observă în stînga drumului şi de aceea iarna vom circula cu atenţie în acest sector.

In continuare intrăm în sectorul de vale cunoscut sub numele de ,,La Jgheaburi", unde apa Latoriţei a săpat în stîncile de pe fundul albiei jgheaburi şi marmite, care acum sînt vizibile prin scăderea debitului de apă. Treptat, drumul urcă şi în curînd ajungem în dreptul unui prag stîncos şlefuit de ape, peste care se mai prelinge un firicel de apă. Este ceea ce a mai rămas din cascada denumită de localnici ,,Apa spînzurată", situată pe pîrîul Turcinu Mare, în versantul stîng al văii. Apele acestuia au fost captate şi dirijate împreună cu ale altor pîraie spre lacul de acumulare Vidra. După circa 3 ore de mers, zărim barajul de beton de la Petrimanu, adevărată operă de artă, în spatele căruia se adună aproape 2 milioane metri cubi de apă, care este apoi pompată în marele rezervor Vidra. Depăşim barajul şi dincolo de lac se deschide o privelişte spre stîncile de pe Boarneşu prin adîncitura Pîrîului lui Tocan. Trecem pe lîngă un canton silvic şi apoi pe lîngă cabana Petrimanu, aflată, din păcate, de mulţi ani în stare de finisare (poate găzdui cîteva persoane în caz de necesitate). Aproape de coada lacului îşi aduce apele în lac izvorul Curmăturii în lungul căruia urcă o potecă largă pe care o vom aborda călăuziţi de reţeaua de înaltă tensiune. Şoseaua mai înaintează cîteva sute de metri şi apoi, desprinzîndu-se de cea care continuă drumul spre barajul de la Galbenu, se îndreaptă în serpentine întinse spre Curmătura Olteţului.

Poteca scurtează mult serpentinele şi ne scoate într-o oră în Curmătura Olteţului. Din acest punct admirăm înălţimile sectorului central al Munţilor Latoriţei, în care domină siluetele masive ale vîrfurilor Puru şi Fratoşteanu Mare, ca şi stîncăriile de calcar ale Boarneşului. Din Curmătură putem coborî la Polovragi (circa 20 km) sau ne racordăm la poteca de creastă a Munţilor Căpăţînii îndreptîndu-ne spre est pe Culmea lui Maxim. De asemenea, ne putem îndrepta spre cabana Rînca străbătînd mai întîi sectorul vîrfurilor înalte din partea estică a Munţilor Parîng (Micaia, Galbenu, Păpuşa). Se poate vizita şi poligonul experimental eolian construit de ICEMENERG Bucureşti în vederea valorificării energiei eoliene.