Azuga Trail Race : News

Obiective: Muntele Cazacu, culmea Urechea. Timp necesar: 4 ore. Potecă şi drum forestier lipsite de marcaj turistic. Accesibil în orice anotimp, dar mai ales vara şi toamna.



Traseul porneşte din staţia de autobuz aflată la intrarea dinspre Buşteni în oraşul Azuga, din spatele bisericuţei şi izvorului. Recomandăm să se umple bidonul cu apă aici, întrucît pe traseu nu există izvoare. Poteca urcă cîteva minute spre sud, paralel cu şoseaua, apoi schimbă direcţia spre est. Cîteva momente de relaxare la circa 50 m deasupra şoselei şi înaintea ascensiunii a încă 150-175 m diferenţă de nivel; privirea se va odihni pe ceţe două sectoare de defileu pe care Prahova le străbate în amonte şi aval de confluenţa cu Azuga. În deschiderea văii spre SV se zăreşte abruptul sclipitor al Bucegilor între vîrfurile Caraiman şi Coştila. Pe traseu, timp de 15-20 minute, panta se menţîne la valori în jur de 300, poteca trecând prin fâneaţă, apoi prin pădure, unde întâlneşte alte poteci ce urcă dinspre nord, de la Azuga. Treptat, panta devine mai lină, drumul descrie două coturi largi, străbătând un petic de păşune încadrat de plantaţii de molizi. Suntem la circa 1 150 m altitudine şi după 30-40 minute de la plecare. O nouă schimbare a direcţiei către est, un urcuş de cîteva minute, după care ne aflăm pe podul culmii Sorica. Prin-tre arbori, spre nord, se zăresc casele de pe versantul drept al văii Azuga. Panta mica a potecii asigură în continuare o deplasare lesnicioasă, printr-un culoar tăiat în pădure, cu lăţimea de 5-6 m. La capătul său, la aproape 1 oră de la plecare, într-o poieniţă se află o bancă. Ea îmbie la un scurt popas. Spre vest, peste creştetul arborilor, se văd vârfurile impunătoare ale Bucegilor. Reluăm traseul pe o panta lină, dar care se aceentuează treptat; poteca face cîteva coturi, se dublează şi chiar triplează. După 25-30 minute întră spre NE într-o poiană, după care pătrunde în pădure, spre S-E (jumătate dreapta), urcând pante tot mai aceentuate. Se suie aproape 200 m diferenţă de nivel în circa 40-50 minute. În ultima secţiune, aproape de ieşirea din pădure, apar mai multe poteci de vite care se reunesc la marginea acesteia. Suntem la circa 1 400 m altitudine şi la 2 ore şi 20 minute de la plecare. De aici se poate urmări fie poteca mai lată care duce spre sud (dreapta), la stâna de pe versantul drept al Văii Feţei, fie una din potecile de vite ce urcă direct pe culmea Urechea, aflată în faţa, spre SE. În ultimul caz menţionăm că nu există un drum clar. Întreg versantul este brăzdat de numeroase poteci de oi. Luăm ca ţintă creasta şi urcăm o panta de 25-300 în 10 minute. Odată ajunsi pe culme vom continua traseul spre est, pe cumpăna de ape în lungul căreia există o poteca bine conturată. Ceva mai încolo, traseul se uneşte cu un drum forestier ce da ocol culmii Urechea. El ajunge pe versantul nordic până la stâna din Ceausoaia, iar pe cel sudic pe sub vârful Cazacu, până în şaua Băiuţu.

La aproape 30 minute de la ieşirea din pădure ajungem pe culmea Urechea, unde se impune un nou popas pentru a admira frumuseţea peisajului. În sud-est şi sud se văd vârful Zamora (Băiuţu), din care se desprinde spre vest culmea Zamora. Peste aceasta observăm partea superioară a Muntelui Cumpătu şi vf. Baiul Mare, iar în prim-plan bazinul superior al Văii Feţei. În sud-vest şi vest se văd abruptul estic al Bucegilor, cu toată suita de vârfuri, o parte din Sinaia (Cota 140U, telecabina), Buştenii cu frumoasa vale a Jepilor pe care urcă telecabina, Clăbucetul Baiului (împădurit), dincolo de care (spre NV şi N) se impun crestele Postăvarului şi Pietrei Mari, separate de despicătura Timişului. Ele sunt acoperite într-o oarecare măsură de culmile rotunjite ale Clăbucetului Taurului şi Clăbuce-tului Azugii; între acestea se vede valea împădurită a Limbăşclului. În NE apar bazinul superior al Azugii şi sectorul nordic al vârfurilor Neamţu (cu poieni extinse) şi Retevoi (bine împădurit). În faţa lor se desfăşoară culmi scurte, cu poieni şi versanţi împăduriţi care coboară rcpede spre Azuga. În sud-vest, în plan secund, poate fi zărit sectorul estic al oraşului Azuga.

Reluăm traseul urmărind drumul forestier care se menţîne la început pe versantul sudic al eulmii. Primele 10-15 minute, urcuşul este uşor, apoi panta se aceentuează în dreptul vârfului Urechea (1 715 m) pe care, de altfel, îl ocoleşte pe la sud. De aici, el se desfăşoară aproape orizontal (în curbă de nivel), la circa 1 700 m, ocolind pe la nord şi sud două vârfuri. După circa 25 minute de la ultimul popas se ajunge în şaua din sud-vestul vf. Cazacu, pe care traseul îl ocoleşte pe la sud-vest. După 3l/2-4 ore de la plecare întâlnim, la sud de vf. Cazacu, un stâlp cu marcaj turistic (cruce roşie) şi cu îndicaţii corespunzătoare (spre valea Doftanei 3 ore şi 45 minute; spre Buşteni, prin cantonul Zamora, 2 ore).

De aici se poate urcă pe vârful Cazacu (1 762 m), de unde se deschide o perspectivă mult mai largă decît cea precedentă. Se văd Munţii Neamţului. Remarcăm forma conică a vârfului Unghia Mare, care ascunde în buna măsură vf. Rusu, apoi în stânga vf. Ştevia, în spatele căruia se schiţează vf. Neamţu; spre est vedem culmea uşor ondulată Ceauşoaia - Petru - Orjogoaia, către sud-est valea Prislopului, iar spre sud culmea principală a Baiului Mare. Către est, în ultimul plan, distingem Munţii Grohotiş, pe al căror plan general (aflat la 1 700 m) se impun, de la nord la sud, cîteva vârfuri: Bobu (platou), Grohotiş (în centru şi ceva mai ascuţit), Ulita, Radila.

Din punctul terminus al ascensiunii, excursia poate fi continuată pe următoarele trasee:

1) pe culmea Orjogoaia spre valea Doftanei (3 ore şi 45 minute, traseul 16); 2) pe valea Prislopului, la Trăisteni (3 ore, traseul 17); 3) pe culmea Zamora, la Busteni (2 ore, traseul 8); 4) spre sud, pe culmea principală (traseul 18); 5) înapoierea pe trascu până pe Muntele Dutca, coborîrea la stână, iar de aici pe potecă prin pădure până la drumul forestier de pe Valea Fetei şi apoi la Busteni (3 ore). Recomandăm variantele 1, 3 şi 5.