Reşedinţa lui Burebista - Marţi, 26 Iul 2005, 21:14, vizitată de 2004 ori
Duminică, 24 iulie 2005. Ne amintim că în ghidul turistic Împrejurimile Bucureştilor (semnat de Ion Iordan, editat în 1992 de Societatea “R”) la pagina 155 este localizată “una dintre cele mai remarcabile aşezări geto-dacice din ţară, cea mai însemnată din Câmpia Română în secolele II-I î.e.n.”.
Se presupune că această aşezare fortăreaţă ar fi Argedava, reşedinţa regelui Burebista (a domnit între 70-44 î.e.n.).
Cum ajungem. Din zona de sud a capitalei alegem şoseaua spre localitatea Giurgiu (E 70, E 85). La vreo 11 km de Bucureşti, în localitatea Adunaţii-Copăceni, o luăm la dreapta, pe drumul către Mihăileşti, asfaltat. Bornele kilometrice încep să cam fie ascunse de vegetaţie, iar pe multe dintre ele nu se mai poate citi. Localităţile prin care trecem nu au plăcuţe rutiere de început şi sfârşit. Se mai desprind drumuri la stânga şi dreapta, pietruite, dar noi continuăm să mergem pe asfalt.
La vreo 8 kilometri după Adunaţii-Copăceni, întâlnim pe dreapta o bornă pe care scrie Popeşti. Întrebăm dacă am ajuns în respectiva localitate şi aflăm că suntem chiar foarte aproape de ţinta noastră. După alţi câţiva zeci de metri parcurşi pe direcţia şoselei, la dreapta se desprinde un drum pietruit, care va trece pe la monument (o coloană de beton de vreo doi metri înălţime, pe care nu se mai desluşeşte nimic) şi de acolo ajunge curând la cimitir. Biserica cimitirului, din secolul al XVII-lea, are o construcţie interesantă, inedită.
Pe drumul de pământ care trece prin faţa cimitirului mai mergem vreo 50 de metri, până când acesta se lasă într-un şanţ, cotind la dreapta. Din curbă, urcăm pe scurta potecuţă ce păstrează direcţia iniţială a drumului şi ajungem pe o largă platformă de pământ, invadată de bălării.
Aici a fost cetatea. Nici un indicator, nici măcar un panou pe care să fie figurat planul fostei aşezări, nordat şi cu scară grafică. Câteva şanţuri mai arată locul principalelor săpături arheologice (trei persoane se uită după cine ştie ce vestigii, se pare că au şi un detector). Suntem pe o terasă a Argeşului, care curge şi se vede nu departe de noi. Spre nord, Palatul Parlamentului domină orizontul.
În localitatea Popeşti, cartea de care v-am spus semnalează existenţa unui mic muzeu, dar oamenii obişnuiţi nu ştiu de el, aşa cum mulţi dintre cei mai tineri nici nu au trecut dincolo de cimitir ca să vadă “locul acela”.
Arheologii spun că locuinţele erau construite din bârne de lemn şi din împletituri de nuiele cu lut şi erau acoperite cu paie, stuf sau ţiglă (singura semnalare a ţiglei în stânga Dunării). S-au găsit resturile unei curţi aristocratice şi urmele unei construcţii mari, dreptunghiulare, care, probabil, servea ca sanctuar. Au mai fost identificate bazele unei bucătării mari, cu un cuptor rotund şi ale unei cămări în care erau chiupuri pentru proviziile de grâne. Oalele aveau capace cu vârful modelat în formă de vultur. S-au mai găsit bijuterii din argint precum şi numeroase monede. De asemenea, mai multe morminte de incineraţie.
Gândul ne duce la cetatea Sarmizegetusa dacică, de unde nu ne-a rămas un plan clar al săpăturilor şi unde piese deosebite (mozaicuri, podoabe masive de aur) au fost descoperite de amatori…
Dacă revenim în şoseaua asfaltată în locul de unde am părăsit-o, continuăm să mergem spre localitatea Mihăileşti, ieşind în şoseaua Alexandria-Bucureşti, pe malul unei întinse suprafeţe de apă obţinută prin bararea artificială a râului Argeş.
Ică Giurgiu, Cristina Lazăr
Bucureşti
Cătălin Olteanu
Ştirile sunt preluate ca atare de la sursele menţionate.
Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor.
