Everest - Creasta Vestica. Traversarea Varfului Everest, de Thomas Hornbein
Când Hornbein şi partenerul său, Willi Unsoeld, şi-au propus să urce Everestul în 1963, 8 persoane ajunseseră deja pe vârf. Hornbein şi Unsoeld au fost primii care au încercat să urce înfricoşătoarea Creastă Vestica. Până atunci toate ascensiunile se făcuseră doar prin Şaua Sudică şi pe Creasta Sud-Estica sau prin Şaua Nordică şi Creasta Nordica.
Pe 22 mai 1963 la 6:50 dimineaţa au părăsit tabăra şi au început ascensiunea, şi cu toate că avansau foarte încet, au reuşit să ajungă pe vârf la 6:15 în acea seară. Depăşiseră cu multe ore ora maximă acceptată pentru atingerea vârfului şi după ce au petrecut 20 de minute pe vârf, au început să coboare. Au luat decizia că ar fi lipsit de înţelepciune să coboare pe mult prea periculoasa Bandă Galbenă pe care au traversat-o la urcare, aşa că au luat-o către Şaua Sudică. La scurt timp după ce au început coborârea, Unsoeld a rămas fără oxigen.
La 9:30 seara au dat peste doi americani din aceeaşi expediţie, Barry Bishop şi Lute Jerstad, care ajunseseră pe vârf în acea zi prin mult mai cunoscuta Şa Sudică şi la acea oră erau deja epuizaţi şi aproape fără oxigen. Cei 4 alpinişti au format un singur grup la coborâre şi au continuat să înainteze foarte încet, până ce au simţit că era prea periculos şi s-au oprit la puţin timp după miezul nopţii.
S-au înghesuit unul în celălalt până la ora 4:00 dimineaţa, când au început din nou coborârea. În drumul lor au întâlnit membri din expediţie care urcau cu rezerve de oxigen. Au reuşit să ajungă până la tabără, însă Unsoeld avea deja picioarele ţepene şi degerate. Bishop şi Jerstad sufereau şi ei de degerături, iar Bishop şi Unsoeld şi-au pierdut câteva degete ca urmare a acestora.
Această noapte este descrisă de Hornbein în cartea sa Everest – Creasta Vestica:
„Noaptea era pustie, copleşitoare. Silueta neagră a lui Lhotse se ascundea acolo, mai jos de noi; pe jumătate o vedeai, pe jumătate o ghiceai. Totul era gol, absolut gol. Eram suspendaţi într-un vid atemporal, chinuiţi de un aer cumplit de rece şi ştiam că nu putem face nimic, decât să tremurăm şi să aşteptăm răsăritul soarelui.”
Hornbein a dat numele său spărturii din partea superioară extremă a peretelui nordic, numind-o Culoarul Hornbein, culoar pe care el şi partenerul său l-au parcurs.
În 2002, Hornbein, în vârstă de 72 de ani, era încă activ în calitate de profesor de anesteziologie şi de montaniard.
CUPRINS
PREFATA
CUVÂNT ÎNAINTE DE DOUG SCOTT
PREFAŢĂ LA EDIŢIA NOUĂ
PREFAŢĂ LA EDIŢIA A DOUA
PREFAŢĂ
CRONOLOGIE
MEMBRII EXPEDIŢIEI
INTRODUCERE DE WILLIAM E.
SIRI
1. Începuturi
2. Gestaţie
3. Sălbăticie
4. Bouldering
5. La Puijan
6. Thyangboche
7. Jake
8. Cascada de Gheaţă
9. Tură de recunoaştere
10. Weekendul pierdut
11. Rândul nostru
12. O zi agitată
13. Despicarea corzii
14. Promisiuni de ţinut...
15. ... şi mile de străbătut ...
16. ... înainte să pot adormi.
CARACTERISTICI
Editura: Karpatia
Autor: Tom Hornbein
Traducere: Alexandra Ignateanu, Elena Málnai
Consultant stiintific: Dinu Mititeanu
Format: 13 x 20 cm
Nr. pag.: 176 + 32 pagini color
Genul: Povestire, non fictiune
Data apariţiei: 23 iulie 2009
ISBN: 978-973-87631-6-9
Titlul original: Everest - The West Ridge
Pret: 28.00Lei
Cartea poate fi comandata pe
www.karpatia.ro, la
contact@karpatia.ro, sau 0742 044 576.
De asemenea
Culmile neantului de Joe Simpson si
Umbre intunecate de Joe Simpson sunt disponibile.
