Am vorbit cu Zsolt la telefon si a trimis si un mesaj, care il gasiti mai jos. Este in BC (Tabara de Baza) si asteapta fereastra de vreme buna, preconizata pt data de 15, 16, cand vor sa urce si sa echipeze si ultimele doua tabere, 3 si 4. Cei de pe ruta Cessen, respectiv Gerlinde si Ralph, Frederick vor sa incerce in aceasta fereastra varful. Zsolt si cei din echipa lui vor echipa taberele superioare in aceasta fereastra, urmand sa coboare si sa astepte o noua fereastra pt ascensiunea varfului.
“Situaţia este foarte proastă pentru că ne este foame şi nenorociţii de pakistanezi ne mint în continuu, fac afaceri pe spatele nostru, şi nici Gică, cu experienta lui de viaţă, nu reuşeşte să îi oprească să ne mai fenteze. În Pakistan este groaznic, oamenii te mint in faţă. Au vândut mâncarea noastră din BC şi nu poţi să faci nimic. Ne ţepuiesc pe unde pot, şi suplimentarea cu mâncare nu funcţionează pentru că este vreme rea şi porterii nu vin peste pasul Gondogoro.
Am ajuns la 7200 m pe Black Piramid, şi de fapt am terminat cu aclimatizarea. Am dormit 2 nopţi în Camp 1 şi 3 nopţi în Camp 2.
M-am comportat bine la altitudine, de fapt cel mai bine de până acum. Tusea se pare că este din cauza vântului şi a frigului deosebit; am scuipat şi a îngheţat instantaneu. Este foarte frig, şi o mare parte din energia mea se duce să compenseze frigul.
Ascensiunea este foarte dură, şi deşi îmi place, am nevoie de toată voinţa pentru a mai face un pas înainte. Mai sus de C1 este vânt aspru, şi periodic mă opresc să verific dacă nu am degerături. Cam în fiecare zi ninge şi este vreme rea.
De 3 saptămâni nu am mâncat carne şi sunt foarte slab, abia mă târăsc. Abia astept să pot urca spre vârf, că atunci măcar am mâncarea aceea de altitudine pe care am luat-o de acasă.
Am nevoie de mai multă voinţă decât am avut vreodată, dar trebuie să mă gândesc cum voi cobori de acolo. Ştiu de ce au murit aşa de mulţi aici, şi trebuie să nu repet greşelile altora. Regiunea Karakorum este cea mai salbatică din ce am vazut vreodată, este mult diferită de Himalaya. Nu m-am gândit că munţii pot fi atât de sălbatici. În principiu, nu ştiu ce caută omul aici, parcă nu este un loc pentru oameni.”
