 |
 |
|
e-AlpinInfo
#1 / 2000 |
e-AlpinInfo
Istoria espadrilelor |
Virgil Mâslea, după "Grimper" - iunie 2000
|
Dacă alpinismul s-a născut în secolul XVIII, abia pe la începutul
secolului XX cătărătorii încep să se gândească la un substituit pentru bocancii
tintuiti. Prin 1930 Pierre Allain începe să depăsească încet, încet gradul VI
folosindu-se de tenisi cu talpă din cameră de bicicletă. El observă că talpa prea
lată se macină rapid si de aici trage concluzia că e nevoie de o talpă mai mică
decât pantoful însusi. Îi încredintează realizarea noii încăltări lui Edouard Bourdonneau,
cizmar de profesie. Astfel apare prima espadrilă care poartă initialele autorului, "PA",
si care este comercializată începând cu 1948. Până în anii 90 ea se afla încă
în picioarele cătărătorilor, care depăsiseră de mult gradul VI. În 1960 Edouard
Bourdonneau îsi imprimă initialele pe espadrilele lui Pierre Allain dând nastere
firmei "EB", lider incontestabil si datorită lipsei oricărui fel de concurentă.
În 1985 "EB" propune modelul "Super Gratton" fabricat cu ajutorul masinilor, ceea
ce displace publicului amator. Pentru a întelege cât de bune au fost aceste modele
din 1948 aflati că Patrick Edlinger s-a folosit de ele în anii 80 realizând trasee
de gradul IX, iar în 1986 Jibe Tribou cu aceleasi încăltări reuseste să urce trasee
de gradul X.
|
|
Unii însă preferă talpa "Vibram" pe bocancii traditionali.
Asa se face că pe falezele de calcar din Cheile Verdun, devenit loc de pelerinaj pentru
cătărători, pot fi văzute în deceniul al 7-lea echipe care folosesc ceea ce altii
utilizau în marii pereti. Tot aici, în anii 70, apare o corcitură între espadrilele
de azi si bocanci, pentru a se evita transportarea a două perechi de încăltări.
În 1981 are loc explozia ideii de escaladă liberă si o dată cu
ea apar numeroase firme care fabrică espadrile. În 1982 Patrick Edlinger propune
modelul "PE" fabricat de firma "Dolomite", care urmăreste prin duritatea tălpii să agate
cele mai mici prize. În 1984 exista deja 50 de modele pe piată, apartinând mai multor
firme.
|
Schimbarea radicală vine din Spania, de la cătărătorul Miguel
Angel Gallengo, care introduce talpa superaderentă si, o dată cu ea, talpa suplă.
Toate firmele adoptă noua descoperire, remarcându-se modelul "Resine Rose" al
firmei One Sport, pe care o încaltă cu succes Catherine Destivelle.
Deasemenea, Hans Mariacher aduce în prim plan o mică firmă, numită
" La Sportiva". În 1987 firma "Ham Wag" introduce conceptul de espadrilă joasă, care nu
acoperă glezna.
|
Se ajunge la concluzia că si surplombele si tavanele prezintă
interes pentru stilul liber. De aici nevoia unor espadrile suple care să se muleze
pe prizele foarte mici. "Boreal" introduce primul model realmente suplu: "Laser".
Acesta se află în concurentă cu rigidul "Kendo" al firmei "La Sportiva", propriu
marilor pereti.
Până în 1990 nimeni nu tinuse cont de repartizarea disproportionată
a fortei pe fiecare deget. Este momentul când "Five Ten" creează prima espadrilă
complet asimetrică, "Anasazy". Totusi ultimul cuvânt revine în 1996 firmei "La Sportiva"
care realizează modelul "Mirage"; văzându-l, te întrebi dacă nu a fost victima unei
supraîncălziri sau ceva de genul acesta, atât este de disproportionat. Conceptul
e simplu: nu espadrila dă forma piciorului, ci invers, asa că nu contează aspectul
încăltării când se află în vitrină.
|
|
În ceea ce priveste viitorul este greu de imaginat ce ne
rezervă fabricantii. Cert este că modele asemenea celui al lui One Sport, care
propune tălpi din carbon sau alte minuni de acest gen, nu vor întârzia să apară
pe piată. Să sperăm că vor fi la înăltime.
|
e-AlpinInfo #1 / 2000 |
|
 |
 |
|