e-AlpinInfo e-AlpinInfo e-AlpinInfo   #10 / 2001

Istorii alpine:   Nanga Parbat '96
(continuare)

 
6 iunie: mergem spre tabăra 3. Gabi urcă ceva mai sus, eu si Marius coborâm să luăm corzile de unde le lăsasem cu câteva zile în urmă. Le iau numai eu, Marius căutându-si un bagaj lăsat cu o zi în urmă. Le car până la tabăra 1. Traseul spre tabăra 2 este exact pe partea dreaptă a culoarului, nu pe stânga cum credeam noi. Apoi coborâm toti spre T.B., Bogdan coborând mai de dimineată, având dureri de cap iar Răzvan, ca de obicei, ultimul, cu mult în spatele celorlalti.
Stăm o zi. Ne uscăm ce avem de uscat, ne spălăm. Ne refacem.
7 iunie: plecăm după-amiază spre tabăra 1. Ajungem când se înserează. Punem si al doilea cort. Suntem de râs. Avem 4 corturi, unul i l-am dat ofiterului de legătură, noi rămânând cu 3. Am mai cumpărat unul de la bucătar si unul ni l-a adus Rahman, o antichitate.
8 iunie: plecăm spre tabăra 2. Ajungem devreme, filmăm , facem poze.
9 iunie: urcăm în continuare si punem si tabăra 3. Azi am avut de muncă. Multe corzi ascunse în gheată care drebuiau scoase la iveală. După ce am instalat tabăra 3 am coborât pentru a mai lua un cort si alimente din T2. La coborâre, în timp de dezgropam o coardă, am căzut vreo 30m. Între 2 si 3 există o portiune de vreo 400m numai cu gheată lucie înclinată la vreo 50°. Dumnezeu m-a ajutat să mă opresc. Am văzut moartea cu ochii. M-am zbătut si am reusit să prind o altă coardă si asa m-am oprit. Degetele mi le-am făcut varză. Sânge peste tot. Nu m-am lovit la cap. S-ar putea ca acest incident să-mi compromită urcarea pe vârf. Sper din tot sufletul să nu mă slăbească prea mult.
Am ajuns în T2 unde Gabi m-a pansat. Mă dor degetele foarte rău însă trebuie să merg mai departe.
Galiani pe Nanga Parbat în 1997
10 iunie: plecăm spre 3, unde si dormim. Îmi este frig la degete. Parazăpezile mi le pun greu. Stăm cam 30 min să ni le punem. Lui Bogdan i s-au rupt. Mie mi se deschide fermoarul. Láios este foarte înjurat. Tot echipamentul făcut de el este necompetitiv si ni se pune viata în pericol: catarame proaste, geaca si pantalonii ni se udă la cea mai mică precipitatie, sacul este greu si mare, pufoaica este fără puf de ajuns, etc. Timp: 4-5 ore.
11 iunie: plecăm spre ultima tabără, 4. Punem un cort unde dormim eu, Gabi, Bogdan si Marius. Am făcut, ca timp, 5-6 ore. Cortul fiind de 2 persoane ne este greu să dormim. Mai mult ne chinuim. Facem apă pentru sticlele de plastic. Nu avem nici primusuri bune, singurul bun este în tabăra de bază. Stau vreo 5 ore pentru a face o supă si pentru a topi zăpada pentru 4 sticle.
Este vreme bună, însă necazurile de care ne lovim ne fac să slăbim psihic.
12 iunie: plecăm spre vârf. Batem urme pe rând. Mai putin Bogdan care se simte slăbit. Plecăm pe la ora 3 noaptea. Mergem 12 ore. Ne oprim. Vârful este foarte aproape dar nu stim unde este. Răzvan nu va mai fi niciodată conducătorul unei expeditii. Este foarte prost conducător, nu a stiut să facă rost de informatiile necesare asupra traseului si a tuturor necazurilor întâmplate.
Marius cu Bogdan renuntă. Eu cu Gabi plecăm în sus. Mai mergem vreo 15 minute si se strică vremea. Este ceată si se lasă frigul. Ne hotărâm să mai mergem. Dar unde? Tot în sus, pe stânga, se continuă o creastă, pe dreapta s-a cam terminat. Tot urcăm. Nu stim unde. Încă vreo 30 de minute. Ceata ne lasă să vedem putin, însă neconcludent. Mai urcăm putin si ne hotărâm să ne dăm jos. Oricum poze nu putem face, iar cu camera de fel. Cred că erau mai mult de 8050m, dar nu se mai vedea nimic.
Ne dăm jos. Gabi coboară primul. Eu după el. La un moment dat mă opresc, vrau să beau mult, îmi este tare sete, degetele mă dor. Scot sticlele si, minune, apa este total înghetată. De acum încolo nu mai stiu ce fac. Visez si mă trezesc că îmi este frig. Acelasi vis, aceeasi imagine de căldură de mai multe ori. Văd siluete, mă ridic si plec pe urme, însă las rucsacul si pioletul. Din cauza lipsei de lichid văd la tot pasul oameni care îmi dau Cola si Pepsi dacă reusesc să merg pe urme fără să cad. Bag cutiile în sân. Ajung în fine la corturi. Mă întâmpină Răzvan, care a urcat de jos fără cort, fără mâncare, fără nimic.
Beau ceai. Îmi revin, mă uit în sân si nu găsesc nimic. Le spun tuturor de rucsac dar îi preocupă Marius care vine târziu după ce are si el halucinatii si cade într-o crevasă. Vine si el într-un târziu.
Dormim 5 insi într-un cort de 2 persoane. Oare mai există minunea asta undeva ? Lui Bogdan îi este rău, nu poate dormi deloc.
13 iunie: dimineata Răzvan pleacă în T3. Eu plec să caut rucsacul, însă nu-l găsesc. Mă întorc. Ceilalti 3 dorm toată ziua.
Am probleme cu parazăpezile. Ajung la cort si mă culc. De remarcat faptul că atât timp cât am avut lichide nu m-a durut capul, nu am avut absolut nimic. Nu am luat nici un fel de pastile, de fapt nici nu am avut.
14 iunie: lui Bogdan îi este rău. Mă hotărăsc să cobor cu el. Facem multe ore până la tabăra 2. Îl astept si la fiecare pas mă opresc pentru a-l astepta. Ajunsi la tabăra 2 Bogdan nu vrea să mai coboare. Dormim aici. Nu avem apă iar cele 2 caricaturi de primusuri sunt în 3 si 4.
15 iunie: coborâm pe ninsoare în tabăra 1. Peripetii, gheată, timp mult pentru coborâre. Eu gresesc drumul si trebuie să trec o portiune de stânci fără asigurare, nu am piolet ci un singur băt de schi. Bogdan este disperat, vrea să trăiască, se zbate cu disperare pentru fiecare pas si ajunge în tabăra 1. Ajung si eu mult mai târziu, după care coborâm împreună în tabăra de bază.
Aici s-a schimbat totul, drumul, crevasele, totul. Nu mai recunoastem nimic. Ajungem în T.B., mâncăm, povestim. Îmi scot bandajele de la mâini. Mă dor foarte tare, insuportabil.
16 iunie: apare si Marius. Gabi a rămas cu Răzvan. Totul intră cât de cât în normal. Doar rănile mă mai dor si faptul că am pierdut atâtia bani. Sper ca Nuti să înteleagă situatia. O iubesc si abia astept să o îmbrătisez si, bineînteles, pe micuta mea Ioana.
17 iunie: începe ploaia. Se strică vremea. Constat că pe 12 s-a încercat vârful. Deci se decalează totul cu o zi.
18 iunie: plouă în continuare. Discutăm despre ce ar mai fi nevoie mare într-o expeditie si noi nu am avut: walkie-talkie, scăunele, oglindă, binoclu. Bogdan se duce până la tabăra 1 si ia lucrurile toate de acolo, mai putin cortul care este foarte ud. A plouat toată ziua. Sus ninge.
19 iunie: dorm si azi toată ziua fiindcă afară plouă în continuare. Hainele si sacul s-au umezit de tot. Bogdan pleacă spre Gel.
20 iunie: plouă în continuare.
21 iunie: Marius se duce să ia cortul din tabăra 1. Când a coborât a zis că între 2 si 3 a căzut o mare avalansă.
23 iunie: s-a făcut vreme bună. Îi asteptăm pe băieti.
24 iunie: după-amiază plec cu Marius după băieti. Au trecut prea multe zile si cu binoclul nu se vede nici o miscare în masiv. Ajungem în tabăra 1. Pe drum strigăm, urlăm, însă nimic, nici un semn.
25 iunie: urcăm spre tabăra 2. Eu caut urme pe marea avalansă, care este întinsă între serac (a căzut o mare bucată din el) si tabăra 1. Marius urcă hotărât să ia "marabutul" din 2. La un moment dat găsesc ceva. Sunt mănusile de puf si supramănusile lui Gabi. Îl opresc pe Marius si începem să mai căutăm. Zăpada era însă imensă, nu am mai văzut ceva similar în viata mea.
Mult mai jos găsim si celelalte 2 mănusi iar apoi pufoaica. Era clar, căzuse seracul peste ei. Din Răzvan nu am găsit nimic. Am făcut poze la haine. Coborâm amărâti.
26 iunie: plecăm acasă. Ajungem la Gel, unde vom dormi.


N.R.: după numai un an de zile, în 1997, Mihai Cioroianu a urcat Nanga Parbat împreună cu o echipă de spanioli. Ascensiunea vârfului a fost dedicată celor doi prieteni dispăruti. (vezi Alpin Extrem 2-3/1999).

   Multumim doamnei Elena Cioroianu pentru extraordinara bunăvointă de care a dat dovadă punându-ne la dispozitie tot materialul scris, foto si video necesar.

•  

  e-AlpinInfo   #10 / 2001 e-AlpinInfo e-AlpinInfo