Pietrosul Rodnei

   Am plecat simbata dimineata,  la ora 6,  din Baia Mare pe cind soarele rasarise dupa un fantastic preambul de auriu si miere intins deasupra culmilor Gutiiului,  de la Trei Apostoli spre Gutiiul Doamnei,  Secatura,  Creasta Cocosului,  cea din urma abia conturindu-se prin voalul fin de ceata.   [...]  Trei week end-uri consecutive admirind evolutia ciudatului anotimp al primaverii in Maramuresul Istoric.  Nesaturindu-ne.
   Trei virfuri cu albe gulere de zapada,  tot mai inguste,  al Tiblesului aparut la dreapta culmii Herei.  Muntele lui Serban,  Pop Ivan,  Capul Grosi,  ce tentatie!,  la stinga.  Petrova,  Leordina,  meandrele labartate ale Viseului,  vaporoase neguri-voaluri.  Deasupra tuturor Pietrosul Rodnei si dincolo de spinarea insauata a camilei Rebra (Buhaescu).  Cu mantou dalmatian,  alb-negru.
   Inalte finate verzi catifelate.  Picturale geometrii de tarlale inguste,  terasate.  Gospodarii izolate.  Apoi Toroioaga.  Si Cearcanul.  Si ascutita piramida a Puzdrei,  intunecata sa caldare nord vestica.  Borsa.  Katmandu-ul nostru inca din copilarie.  Invesmintat in buchete de liliac.  Alb,  rosu-violet,  albastru-violet pal.  Ce miresme!

   Afinis,  turbarie,  muschi brun verzui scurmat,  destelenit de fierul plugului traditional pentru a deveni tarla de cartofi.  Trunchiuri doborite.  Busteni.  Stive de corni,  grinzi,  scinduri,  margini.  Gramezi de rumegus.  Unele aprinse,  afuminde.  Cint de mierle.  Si cuc.  Dulci,  caldute adieri de vint cu parfum de tamiie.   [...]
   Nu ne grabim.  Fiindca e mult prea frumos.  Niciodata n-am vazut Pietrosul fara nori.  Decupat din albastru.  Ce urit e celalalt guler,  pe an ce trece mai lat,  al molidisului cazut prada exploatarii silvice premature,  la poalele masivului,  in Rezervatia Stiintifica a Academiei Romane (?!).  Urme de tractare a bustenilor.  Locuri de plasare a circularelor in finatele alpine!  Si din nou stive de cherestea de tot felul.

   Alt popas.  Scurt.  Pentru a fotografia flori de brad cu soarele explodind in picatura chihlimbarie de rasina.  Mai sus o stina de primavara utilizind protectia unui vechi finar.  Doi ciobanesti latosi,  imaculati,  studiindu-ne circumspecti,  abandonindu-ne la indemnurile repetate ale unui tinar cioban cu miinile atirnind de greutatea vadrelor cu apa rece de izvor.  Masa si simetricele banci de brad,  urmele fostei cabane a custodelui rezervatiei,  perimetrul marcat de scorusii ornamentali abia infrunziti.  Nici urma de marcarea arealului de protectie.  Tablele cu inscrisuri-regulament de protectie-vizitare si harta zonei protejate  (?!)  aveam sa le gasim in spatele refugiului de vinatoare din Zanoaga Iezerului-Meteo.  Scurt popas.  Pentru a admira florile de brad profilate pe fundalul muntelui-chemare.  Si pentru multe (re)aduceri aminte.
   Continuam apoi pe cararea transformata-n,  lat de 3-4m,  drum accidentat,  cu urme de tractare a bustenilor lungi,  subtiri.

   Copii,  tineri apoi fiind,  parcurgeam cu Papa aceasta zona protejati de misterul fascinantei paduri de molid,  urmariti parca de-a jivinelor nevazute priviri.  Azi soarele ne ardea nemilos in vastul areal defrisat selectiv apoi bintuit,  ravasit de naprasnice furtuni ce retezasera arborii la 1-2m de la sol lasind vederii un peisaj de cataclism.  Forestieri ranunculi portocalii.  Miniaturale anemone.  Galben pal,  zvelte primule.  Abia rasarite tulpinite de zburatoare si sunatoare.  Parfumat cimbrisor latindu-si dantela frunzulitelor minuscule pe bolovanii incalziti de soare,  filiforme pedicute cu ramificatii in picior de pasare.  In citiva ani ,  continuindu-se stilul si ritmul explotarilor forestiere postrevolutionare briul molidisului va dispare,  trecerea de la fineata la pajistea golului alpin urmind a se face printr-o zona neutru-arida.  Dar pe cine intereseaza asta?  Probabil doar pe utopicii turisti ce cutreiera an de an aceste minunate  (nu doar odinioara,  inca!)  locuri.   [...]