|
E simplu de parcurs brana propriu zisa, mai greu e sa ajungi pana la nivelul ei... Deci sa purcedem la drum. Se pleaca din Busteni, din gara, sau de unde va lasa ocazia, si se apuca usor-usor clasicul drum al Munticelului. Poate unii s-au saturat, poate altii nu, poate unii vor telecabina pe aici, cine stie... Dupa ce mergem pe poteca triunghi rosu, circa 50' socotite de la gara, poteca devine "bulevard" si face un mare cot dreapta. E momentul sa purcedem inainte pe urmele unui vechi marcaj triunghi galben ce urca prin padurea deasa. Se apuca un hatas ce face dreapta si lasa triunghiul galben sa mearga in Poiana "La Verdeata" dupa care se ajunge la un izvor, de unde putem sa ne aprovizionam pentru ultima oara cu apa. Aveti grija sa pastrati acest izvor asa cum l-ati gasit... Mai ne tragem un pic sufletul si ajungem dupa 40', urmand un vechi marcaj banda albastra, dar un hatas de nepierdut, in dreptul limbii de zapada din Valea Costilei. Refugiul este in dreapta, deasupra noastra. |
|
 |
Este momentul sa vedem ce ne ofera acest "coltisor" de Bucegi care se cheama Muntele Costila. De la stanga la dreapta putem vedea intr-o dimineata insorita, de pe poteca Munticelului (triunghi rosu) la traversarea vaii Costilei detalii de stanca din trei mari pereti ai masivului: Peretele Vulturilor, Peretele Costila si Peretele Galbenele. In dreapta, separat, este Coltul Galbenele. Muchia ce desparte ultimii doi pereti se termina in Tancul Ascutit, la baza caruia se afla cunoscutul refugiu Costila. |
| Valea Costilei desparte in partea superioara Peretele Vaii Albe de Peretele Costilei, iar in zona refugiului Costila , Tancu Mic de Tancul Ascutit. In dreapta, intre Peretele Galbenele si Coltul Galbenele, se adancesc cele doua valcele ale Galbenelelor, firul principal, respectiv cel secundar. | |
