|
Imediat am iesit în pajistea alpină; un drum
forestier venit dinspre Bardău continuă spre dreapta, spre culmile descendente
terminate în sud cu vârful Zănoaga (1346 m). Nici urmă de vârful Bardău. Am traversat drumul marcat cu amprentele uriase ale unui lup solitar. |
|
 Maramures: Vârful Bardău (1850m) foto: Petru Lucian Goja |
Urcarăm pe o culme înseuată de unde se vedea la NE
si vârful căutat, partial acoperit de ienupăris, jnepeni si o multime de molizi pitici;
la est masivul Toroioaga, uriasă piramidă eliberată din captivitatea norilor negri; ceva
mai la dreapta, Pietrosul Rodnei înecat în nebuloase întunecate. Am luat-o spre E-NE, am ocolit pe curbă de nivel un muncel coplesit de jnepenis care ne udă hanoracele, am continuat deplasarea pe cărarea devenită scund tunel si după vreo 3-400m eram la baza vârfului Bardău reîntâlnind drumul forestier ce fusese amenajat în vederea aprovizionării saivanelor din valea Viseului, azi dezafectate si prăbusite. |
|
Ne fusese frică să nu pătim ca în ziua precedentă,
să ratăm posibilitatea orientării, identificării masivelor, vârfurilor importante, văilor. Dinspre V-NV vântul aduna nori si neguri în timp ce Bardăul (1850 m) era complet degajat, tentant. Am luat-o repejor într-acolo în timp ce vântul si soarele uscau treptat pantalonii si hanoracele ude. Zăpada atingea aici 12-15cm, cu efecte de drapel pe firele de iarbă dar mai ales pe scunzii molizi deveniti inedite forme sculpturale, personaje de basm. [...] |
|