|
Emilian Cristea e un nume bine cunoscut, bine
fixat, în istoria alpinismului românesc unde va rămâne. Va rămâne atât datorită
realizărilor, meritelor, calitătilor sale, cât si datorită acuzelor justificate,
exagerate sau nedrepte, care i se aduc mai ales după moartea sa. Multi montaniarzi si alpinisti pasionati s-au născut la câmpie: Nae Comănescu în Călărasi, Ionel Coman în Brăila, Niculae Baticu, Walter Kargel si Emil Fomino în Bucuresti, Dinu Dinulescu si Gicu Nicolescu în Câmpina, Toma Boerescu în Ploiesti, Păun Busuioc într-un sat din judetul Ialomita, si s-ar putea continua cu alte multe nume din diverse generatii. Contactul lor cu muntele le-a schimbat viata. Emilian Cristea a fost unul dintre acestia. S-a născut la 7 februarie 1915, la Ploiesti. Primul contact cu muntele, de care s-a indrăgostit pe viată, l-a avut cu ocazia unei excursii scolare. Era elev-ucenic în Bucuresti, după ce rămăsese orfan. Cu alpinismul s-a întâlnit într-o dimineată de duminică din iulie 1935 lângă statuia sergentului Musat din Gara Busteni, de unde membrii proaspăt infiintatului Club Alpin Român (18 martie 1934) luau pe cei doritori de a-si insusi progresiv tainele cătărării. |
|
 Emilian Cristea - martie 1976 Foto: Dinu Mititeanu |
Primul său traseu a fost Valea Mălinului.
Într-un interviu el vorbeste cu emotie despre cum l-a cunoscut pe Nae Dumitriu,
pe Toma Boerescu, de începutul participării sale la întâlnirile săptămânale ale unor
asociatii turistice (ADMIR, "Hai la drum") ai căror membri (unii) practicau si
alpinismul la nivelul acelor vremuri. Prima sa cătărare cu asigurarea corzii în pitoane
a făcut-o în 21 august 1938, într-o echipă din care făceau parte si I. Ionescu-Dunăreanu
si Titi Ionescu. Era Hornul Central din Coltul Mălinului, (traseu urcat în premieră si pitonat
în 29 august 1934 de Nae Comănescu si Ion Sincan). În anii războiului, mobilizat la Flotila de aviatie din Brasov, mai primea învoiri si fugea la cătărare în Piatra Craiului unde a efectuat primele lui premiere: Traseul Central din Peretele Piscul rece, grad 4B si Muchia Rosie, grad 3B. În 1946 a pitonat unele lungimi de coardă din traseele Trei Surplombe si Fisura Pintenului Văii Albe, ambele de grad 5A, în coardă cu Niculae Baticu. Dupa desfiintarea, în 1948, de către regimul comunist a Clubului Alpin Român si a tuturor asociatiilor turistice "burgheze", a activat in Asociatia "Turismul Popular" si sectiile de turism si alpinism ale CGM (sindicatele de atunci). În 1951 s-au infiintat sectii de alpinism ale Cluburilor CCA (Armata) si Dinamo. Având "origine sănătoasă" el a devenit antrenorul echipei armatei. |
|
Era de acum plătit pentru a face alpinism si...
alpinisti. Împreună cu alpinisti formati la alte cluburi care au apărut pe urmă,
care erau adusi în stagiul militar la "Armata", sau cu unii militari în termen pe care
i-a format el (printre care Aurel Irimia si Constantin Radu), Emilian Cristea a efectuat
numeroase premiere alpine atât în Bucegi cât si în alti masivi muntosi. În 1953, după
un "asalt final" cu 5 zile în perete, cu Aurel Irimia, la 7 ani de la prima încercare,
au finalizat Traseul Fisura Albastră I (în 1956 Al. Floricioiu si Norbert Hiemesch au realizat
Albastra II, Directă) Cristea a parcurs creste în timp de iarnă: Creasta Făgărasului în martie 1947, cu Dan Popescu, de la Bâlea la Sâmbăta, si în martie 1952 de la Turnu Rosu la Rudărita, Creata Muntilor Rodnei în martie 1953. În premieră de iarnă a parcurs cu Aurel Irimia si Ladislau Karacsonyi Creasta Carpatilor Meridionali de la Herculane la Sinaia, între 20 februarie si 26 martie 1955. (Tot atunci, între 19 februarie si 30 martie, au parcurs acelasi traseu Alexandru Floricioiu si Paul Fozocos, atunci la Vointa, mai târziu la Dinamo.) În 1955 a primit, ca si Aurel Irimia, titlul de "Maestru al Sportului", iar în 1969, amândoi plus Al. Floricioiu au devenit "Maestri Emeriti" |
|
