Despre Parâng se pot spune multe si se pot scrie numeroase pagini care sã evoce frumusetea peisajelor. Orice informatie actualizatã despre acesti munti este binevenitã si apreciatã de cei care abordeazã potecile masivului.
   Marcajele turistice din Parâng sunt relativ bine întretinute. Pe lângã aceste marcaje un sprijin real l-ar putea oferi stâlpii cu sãgeti indicatoare sau cei cu marcaje deoarece în timpul iernii semnele de pe pietre nu mai sunt de ajutor.

   În ceea ce priveste hãrtile care trateazã si expun potentialul Muntilor Parâng situatia nu este prea multumitoare deoarece putinele aparitii (în colectia Muntii Nostri sau sub formã pliantã) sunt vechi si nu se mai gãsesc pe piatã. Cea mai recentã publicatie despre acest masiv este o hartã pliantã apãrutã în editura Garamond, în seria "Prin Muntii României" care vine sã acopere golul existent. Este o hartã bunã, lizibilã, dar din pãcate contine si o neconcordantã cu situatia din teren. Mai putin important este sã cãutãm un vinovat, nici nu dorim aceasta, ci doar vrem sã semnalãm si sã informãm turistii care se aventureazã pe creasta Parângului asupra acestui lucru.
   Este vorba de vârful Micaia (2170 m) care, conform hãrtii mentionate, poate fi ocolit pe la nord pe o potecã urmãrind o curbã de nivel, pe la liziera pãdurii, traversând pâraiele Pristos si Hoampa si coborând în Curmãtura Oltetului. Situatia din teren este diferitã, marcajul fiind pe linia crestei, peste vârful Micaia. Am presupus cã cei care au remarcat traseul de creastã au ales aceastã variantã dar, în momentul în care, ajunsi acasã, am analizat si celelalte hãrti ale Muntilor Parâng am constatat cã de fapt marcajul urcã din saua dintre vârfurile Micaia si Musetoaia direct pe vârful Micaia, continuã pe linia crestei, depãseste vârful Pristos si coboarã în Curmãtura Oltetului.
   În concluzie, marcajul de creastã (bandã rosie) nu ocoleste vârful Micaia pe la nord ci îl escaladeazã cerând turistilor un efort nu tocmai mic. (vezi si harta atasatã).

   Am dat fuga la "clasici" si iatã ce am gãsit (Nae Popescu, Parâng, colectia Muntii nostri #35):

   Creasta principalã est-vest:
   [...]   Ne aflãm pe culmea principalã, exact la jonctiunea muntilor Cãpãtânii cu muntii Parâng (nota IIC: în Curmãtura Oltetului). Traseul continuã urmãrind poteca marcatã cu bandã rosie. Dupã câteva minute, ea se ramificã: o potecã largã trece pe fata nordicã si conduce la stâna Igoiul; o altã potecã, mai ingustã, intrã pe fata sudicã si duce, prin locuri priporoase, la stâna din Pisc. Traseul nostru merge exact printre ele, pe muchia principalã. Dupã o micã portiune cu molizi, urcusul ne scoate, fãrã potecã clarã, pe culmea golasã a vârfului Curmãtura (1825 m alt.). Pe vreme cetoasã trebuie sã folosim busola. Cumpãna apelor este largã. Pe dreapta se aflã o cãldãrusã (Hoampa), iar pe stânga o zonã de stâncãrii. Dupã un urcus prelung pe directia generalã sud-est atingem vf. Pristosul (2075 m alt.). Dincolo de acesta, dupã o micã sa cu scochinã, urcãm pe directia vest panta prelungã spre vf. Micaia (2170 m alt.). Din acest vârf coborâm apoi pe povârnisul sud-sud-estic pânã în saua Micaia, marcatã de un lac crionival (1950 m alt.). În apropiere, pe dreapta, se aflã un izvor si bordeiul mioarelor.   [...]

   Cu mentiunea cã descrierea de mai sus dateazã din anul 1986.
   Aceluiasi regretat autor îi apartine si schita din care am extras fragmentul de mai jos.
   (Nae Popescu, Parâng-Sureanu, seria Cãlãuza turistului, 1965).