În partea de sud a Retezatului existã o zonã care face notã aparte în peisajul binecunoscut. Turnuri zvelte, creste ascutite, suple, pereti spectaculosi, brâne, canioane, portiuni de chei, dezvoltãri carstice specifice, o bogãtie floralã deosebitã. Este împãrãtia calcarului cuprinsã între creasta Plesa-Piule si terminându-se tocmai în saua Soarbele, la trecerea în masivul Godeanu. Zona, cunoscutã si sub denumirea de Retezatul mic, este mai putin circulatã. În ciuda unor locuri de mare frumusete, crestele si cãldãrile nordice ale masivului constituie o concurentã greu de înfrânt. Pentru drumetul pornit fãrã grabã si atent la detalii Retezatul mic este însã o bijuterie la care va reveni fãrã îndoialã.
   IIC vã propune acum doar o scurtã apropiere de aceastã lume, un prim contact. Mergeti acolo, cercetati, si comorile vi se vor dezvãlui treptat, chiar dacã pentru aceasta vor fi necesare mai multe incursiuni.

   Pornim din saua Plaiul mic (1879m), rãscruce importantã de poteci. Am ajuns aici fie venind de la cabana Buta, fie dinspre Poiana Pelegii, fie pe poteca ce urmeazã creasta sudicã a masivului, dinspre vârful Custura. Locul oferã o priveliste coplesitoare asupra cãldãrii si vãii Bucurei aflatã spre nord, dincolo de valea Lãpusnicului mare. Ochii fug când spre dreapta, spre valea Pelegii, când spre stânga cãtre 'blana' de jnepeni din care ies lespezile Cozii Slãveiului.

Chiar în sa este un indicator menit sã-l punã pe gânduri pe cel mai putin obisnuit cu geografia locurilor: spre sud-vest, directia noastrã de mers, durata traseului se mãsoarã în ...zile.
   Nu intentionãm sã ajungem pânã în Valea Cernei asa cã o pornim agale prin iarbã si printre jnepenisuri pe poteca marcatã cu bandã rosie si triunghi albastru. Undeva în dreapta lãsãm în urmã un platou pe care se aflã mici tãuri, Lacurile Pãpusii. Urcãm usor. Spre stânga pleacã potecuta ce duce la vârful Buta (1971m). Drumul nostru se strecoarã printre jnepeni urmând culmea masivã a Drãcsanului. În fatã si spre stânga apar gurguiele de bolovani care marcheazã vârful Drãcsanul (2080m).
   Coborâm pe urmele unui vâlcel atenti sã nu ne fure potecile ciobãnesti pe care le întâlnim la tot pasul. Poteca marcatã este clarã dar pe vreme rea si cu ceatã pot sa aparã si probleme de orientare din cauza lipsei unor repere foarte evidente. Un izvor cu nume ciudat iese în apropierea potecii: La Bolborosi. Denumirea provine de la bulele de aer care apar în gãvanul de obârsie. Dacã dulãii de la stâna din apropiere ne permit facem un mic popas pentru reîmprospãtarea rezervelor de apã.

   ...si-o pornit apoi în munte, mai sus de Tismana, ca sã dea ochi cu balaurul...

   L-o fost gãsit dormind pe Oslita. Si o purces atuncea voinicul la luptã cu jivina, dar nu chiar de-a pieptul. Întâi si mai întâi o scobit Iovan-Iorgovan o gropanã largã si în afund, de-o incãput el în gropanã de-a cãlarea. De acolo, din gãvan - de la scutealã, ca sã nu-l rãpunã zmeul când o fluiera nãbãdãios din coadã - o slobozit fãt-frumosul nostru, pe rând, sãgetile din struna întinsã a arcului.
Si fitece sãgeatã s-o infipt în câte un ochi al jivinei, pânã ce-o terminat Iovan toate sãgetile. Dar un ochi tot i-o rãmas balaurului, cãci voinicului i-o lipsit o sãgeata din tolbã.

   De mare aliman s-o zvârcolit nãpraznic bala, o încopciat muntele cu coada si s-o zvârlit departe, pânã hãt pe Borãscu, - unde - ca sã-si ostoiascã aleanul si sã-si mai aline durerea - o borât si capre si cireadã si bouari si tot ce hulpise nesãtiosul.
   În zborul ager al armãsarului, suierând voios din frunzã, o ajuns Iovan mai dincolo de Albele, unde se oplosise bala tãmãduitã de pacostea rãnilor. Dar ochii îi avea însutiti cãci - în locul fiecãruia dintre cei sãgetati de Iovan si din sãmânta celui rãmas teafãr - îi crescuserã jivinei câte zece ochi bulbucati cât cepele de mari. Si pe nãri vãrsa bala foc si parã, de pãrea o altã-aia, gadinã cum nu mai vazuse voinicul vreodatã...