Revenim în saua Stãnuletilor. Nu vom urma banda rosie care se îndreaptã spre saua Soarbele (loc unde zona calcaroasã ia sfârsit si de unde începe masivul Godeanu) ci ne vom abate pe poteca marcatã cu triunghi rosu ce se lasã în sud, spre Scocul Jiului, spre cantonul silvic Câmpusel. Coborâm spre inima muntelui de calcar. În scurt timp descoperim cu uimire în stânga enorma prãpastie a cãldãrii Gãuroane, un amfiteatru urias adãpostit între Piatra Iorgovanului si Stãnuletii mici, cãldare glaciarã sãpatã în calcare, raritate în Carpati.

   Abrupturile alb-cenusii, ametitoare, perspectiva extraordinarã îti taie rãsuflarea. Undeva în perete se deschide, vizibilã, Pestera cu Cui. Furati de mãretia hãurilor din stânga mai cã nu observãm cã si pe dreapta sãlãsuie o altã lume de creste si turnuri. E muntele Iaru, adânc tãiat de vãi înguste si canioane.    Coborâm continuu pânã în Curmãtura Gãuroanelor (1605m) de unde o potecutã se desprinde în stânga spre stâna din cãldare. Ne mai oprim din când în când si aruncãm câte o pietricicã în gãurile care ciuruie muntele. Ascultãm zgomotul cãderii încercând sã ghicim pânã unde coboarã mult prea îngustul aven. Ne propunem sã revenim pentru a explora vãile si vâlcelele întrezãrite.
   De la Curmãturã poteca intrã în pãdure. Ceva mai jos depãsim deschizãtura Cheii Scocului si ajungem într-o poianã cu câteva fire de apã. Imediat iesim în drumul auto care strãbate pasul Jiu-Cerna (intersectie de poteci, indicatoare). Urmãm spre stânga drumul, pe sub peretele La Table. Dupa 1.5 km ajungem si la cantonul silvic Câmpusel (loc de campare amenajat).
   Recapitulãm traseul si inventariem rapid ce ar mai fi de cercetat: Scorota, valea si cãldarea de la Gãuroane, Iaru, Soarbele, Oslea peste vale, câte si mai câte...

Durate orientative:
Plaiul mic - Piatra Iorgovanului 2-3 ore (semn: bandã rosie si triunghi albastru);
Piatra Iorgovanului - cantonul silvic Câmpusel 2-3 ore (semn: triunghi rosu).

   De-a surda i-o fost însã jivinei siretenia cãci Iovan tinea pasul mereu în urma ei. Si cum o simtit hiara cã voinicul împutineazã calea, o luat-o vârtej la goana, mai departe...
   Prin dreptul Oslei Românesti - acolo unde Naiba coboarã din munte - s-o strâns zmeul între ciucevele Cernei de nu mai putea iesi la liman, nici înainte si nici îndãrat, cã tare mai erau strâmti muntii pe aici.

   Iar novãceanul si-o proptit asa de avan armãsarul în copite, cã - si amu, în zilele nostre - i se vãd potcoavele, ca zugrãvite si cioplite în piatrã, sus pe steiuri. Si de acolo, bine cumpãnit pe cal, o suierat Iovan cumplit din palos si o purces de istov sã tot reteze din capetele balaurului.
   Când o rãmas bala numai cu un cap, încrâncenatã de nesuferita durere, o rãcnit nãpraznic, s-o zmucit cu mare mânie din strânsoarea muntelui si o fugit de auia valea.
   Dar urma trupului i-o rãmas tipar între steiuri, cã si acum se vede cât de mare era sarpele...

   Si o fugit sarpele sã scape de urgie, ascunzându-se la Mehadia în scorburi de munte. Si de acolo - din sângele lui scârnav, care bolboroseste în toate gâtlejurile retezate de palosul novãceanului - se face o baltã puturoasã în mâzga cãreia creste musca golumbacã, de stricã vitele oamenilor mai rãu decât balaurul. Mai apoi o încercat el, voinicul, sã afle iarãsi urma hiarei, dar de-a surda i-o fost truda.

Fragmente preluate din:
Emilian Iliescu - Peste Retezat, la Herculane (1957)